800 matches
-
viclenie din ce pricină să să fie tâmplat? Cu dreptul voiu să-mi spui"16. Nu aș merge până la a pune pe seama Crocodilului disponibilități de "confident pregătit să asculte" și de "ascultător implicat și drept"17. Sigur, ipoteza poate fi ispititoare. Personajul rămâne însă în afara acestor istorii, care pentru sine sunt simple fapte diverse. Nu participă la evenimente și nici nu are pretenția de a îndrepta el lucrurile, nu acționează în numele nici unui spirit al dreptății, căci nu își uită propriul interes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
potențiale pe care străinul-oaspete le reprezintă, se face prin daruri și chiar prin propunerea de căsătorie. Cum pentru Ulise dorința de Itaca, de întoarcere în patrie, e mai puternică decât o orice altă dorință, nicio ospitalitate oricât de generoasă sau ispititoare nu-l poate reține, fără a fi resimțită ca excesivă. Întoarcerea în Itaca reformulează problema ospitalității, în ospitalitatea de acasă și în ospitalitate de sine, punând cu gravitate problema identității, a confruntării dintre identitate și alteritate. De aceea Itaca, în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care face viața umană, într-un anume sens mai serioasă și mai terestră, o murdărie din care hangiul apare în mare grabă, mândru de el, umil către noi, luându-ne în orice clipă de mână"604. Această murdărie este atrăgătoare, ispititoare în voluptățile ei, fiindcă ea este imaginea unirii. În scrisoarea către Milena din septembrie 1920, în care îi evocă pe evreii din Est care sunt în situație de emigrare și care își petrec noaptea la un hotel de noapte, într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
obiect în muzeul istoriei intelectuale, junimismul poate fi recitit astăzi ca punctul de plecare în acest itinerar al moderației și al libertății. Timbrul său îi poate fortifica pe cei care se încăpățânează să creadă în evoluție, nefiind ademeniți de vocea ispititoare a mesianismului. Reflecția Junimii este un port către care ne putem îndrepta oricând - farul ce veghează aici duce mai departe, spre largul oceanului tulburat al pasiunilor și resentimentelor, seninătatea lucidității și încrederea în spiritul critic, ca alternativă la fanatism.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
să fim plătiți. Ni s-ar părea absurd să facem o lucrare ascunsă, care să nu slujească vizibil omului. Nu e nici o îndoială că nevoia vieții ne-a silit să privilegiem roadele palpabile. Dar cine suferă mai mult sub influența ispititoare și înșelătoare a morților decât aceia care s-au pierdut la suprafața lumii". Cartea Roșie. Liber novus, Editată de Sonu Shamdasani, Editura Trei, București, 2011, p. 297. 4 Este vorba despre nefericirea byroniană (George Gordon Byron, poet romantic englez, 1788-1824
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de bucurie, agită un picior) este plasată chiar sub Pomul Vieții. Iar această dublă geneză încadrează, la distanțe absolut egale, parabola încălcării interdicției. Scena cu Pomul Cunoștinței Binelui și Răului. Pom care e atît de mare, de frumos și de ispititor, că, pentru a gusta din el, perechea nici n-ar mai avea nevoie de umanoidul șarpe (specie iconografică tîrzie de centaur). Constatăm deci că nici în partea dreaptă a tabloului nu sînt numai drepții. Este și șarpele, e și păcatul
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
crezut! A crezut sincer o minciună. Ea fusese învățată de Dumnezeu dar în momentul ispitei nu s-a încrezut nici în iubirea, nici în înțelepciunea Creatorului ei. Adam nu putea fi păcălit cu această ispită; el a văzut clar masca ispititorului. De aceea Satana nu a țintit mintea lui Adam, ci inima sa. Astfel are loc prima tragedie tip Romeo & Julieta: „Dacă ea trebuie să moară, voi muri și eu împreună cu ea!” Adam a cântărit toate binecuvântările pe care Dumnezeu i
ALERGATI LA DOMNUL! de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349728_a_351057]
-
Dospea acolo un univers destrămat de fluturi multicolori, un turnir încrustat pe un vas de argint. Și deodată mi-am amintit: Vremea tinereții și a florilor crescând din zâmbetul pur. Și departe, marea turtită de nori și de sânii tăi ispititori din care curgea lumină și miere și soare și lună. Și părul tău sub cunună flutura ca un stindard galben de pace. Se înșurubau în mine flăcările primenite de îngerul coborând cu fâșii de miresme rupte din grădini în marginea
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
în viziunea lui Joyce, toate ipostazele umanității, fiind astfel un „om complet”, mai reprezentativ decât Hamlet sau Faust. De asemenea, Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este singurul care vrea să asculte cântecul ispititor al sirenelor și se leagă de catarg) și umorul sfidător, exprimat prin acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce termină "Telemahiada" (primele trei capitole), la sfârșitul anului 1917, în Locarno; capitolele IV-XII (de la "Calypso
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
postbelice din Tokyo. Este povestea unei femei de afaceri care se căsătorește cu un politician bătrân și încearcă să-i refacă gloria trecută. Se evidențiază caracterele celor două personaje principale: dinamica, voluntara Kazu Fukuzawa, femeie la 50 de ani, încă ispititoare, proprietara restaurantului Setsugo-an, situat într-un cartier deluros din Tokyo, și Noguchi, bătrânul politician respectabil, reprezentantul unei lumi vechi, bărbat sobru, chiar apatic. “Kazu avea un suflet senin și un caracter fără compromisuri: o fire simplă și dreaptă. Încă din
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
fără să mai acorde atenție la interesele Poloniei sau a dinastiei Jagiellonian. "Bastionul creștinismului" și alte lozinci prezentate de trimisul papal, Giuliano Cesarini, împreună cu promisiunile verbale a unei flote venețiene și faptul că trupele papale blocau Dardanelele, împreună cu o viziune ispititoare a unei promisiuni de vitcorie în această glorioasă cruciadă, care se efectua pentru slava lui Dumnezeu și împotriva turcilor, l-a convins pe Vladislav să se angajeze cu forțele sale proaspăt învingătoare, pentru un alt război, încălcând astfel armistițiul de
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui Hristos însuși. Aceasta este încă o diferență
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic ci, în acord cu psihologia isihastă, este un fenomen real
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
un înger care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.De asemenea mai este cunoscut drept cel care a vorbit prin intermediul șarpelui și a tentat-o pe Eva să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este identificat și ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din evanghelii și balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de "conducătorul demonilor" (Matei 12:24); "conducătorul lumii" și chiar "dumnezeul acestei lumi" (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din cer spre pământ cu "multă mânie" și
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
lui, se pare că un supraveghetor evreu din lagărul Gross-Rosen, care îl simpatiza din cauza cunoștințelor sale în Tora și Talmud, l-a salvat o dată de la moarte, împiedicându-l să se alăture voluntar la un transport spre o așa-zisă muncă, ispititoare în acele zile de foame, la "curățat cartofi", care în realitate era trimiterea acelui grup de oameni la gazare. Dupa ce a fost eliberat de armata americană și ajungând la Budapesta, a emigrat de acolo în Statele Unite, unde, ajuns în
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
cititor: cel de a se interoga, de a cerceta și, finalmente, de a (re)descoperi universul intim și profund al ființei sale. "...”Ecologia iubirii”! Cartea lui Cezar Straton s-ar fi putut intitula, firește, altfel - poate că mai atractiv, mai ispititor, mai comercial! Dar ceea ce la început părea o compilație a devenit o investigație; cercetarea a solicitat selecție, atitudine și echilibru. Și nu în cele din urmă, avansarea unei opțiuni generale, care să mențină dialogul între autor și public. Aceasta este
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
și regele francez erau verișori primari de două ori. Tatăl lui era Ludovic al XIII-lea al Franței care era fratele mamei ei în timp ce tatăl ei era fratele Anei de Austria, mama regelui. O astfel de perspectivă a fost intens ispititoare pentru Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea și mătușa Mariei Tereza, care își dorea să se sfârșească ostilitățile dintre țara ei natală Spania și țara adoptivă Franța. Ezitarea spaniolă și amânarea l-au condus pe cardinalul Mazarin
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
bune au limite în bunăvoință și uneori pedepsesc îndeosebi pe cel care le calcă un tabu declarat (de exemplu, intrarea neîngăduita pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea. Zânele rele sunt uneori bătrâne, urâte, uscățive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice față de oamenii îndrăzneți. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele, insă prin contaminare, căci sunt divinități structural și atributiv diferite. Categoria zânelor bune este luată în seamă de Dimitrie Cantemir: "Zână, cuvânt pe care l-ai putea bănui că
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Maîtresse-en-titre" a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și una dintre victimele Regimului terorii în timpul Revoluției franceze. Jeanne Bécu s-a născut la Vaucouleurs din regiunea Lorena (Franța), fiind fiica nelegitimă a Annei Bécu, o femeie de o frumusețe ispititoare, care era croitoreasă. Este posibil ca tatăl lui Jeanne să fi fost Jean Baptiste Gormand de Vaubernier, un călugăr cunoscut sub numele de "Fratele Angel". În copilărie, unul dintre iubiții mamei sale, domnul Billard-Dumonceaux, tatăl fratelui lui Jeanne, Claude (care
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
se îndrăgostește de săraca, dar virtuoasa Vidya (Nargis), dar este sedus în curând de stilul de viață necinstit și imoral al oamenilor bogați, reprezentați de un om de afaceri lipsit de scrupule și necinstit, Seth Sonachand Dharmaanand (Nemo) și de ispititoarea Maya (Nadira). El devine în cele din urmă un escroc sau "420", care trișează la jocurile de cărți. Vidya încearcă să-l facă pe Raj un om bun, dar nu reușește. Între timp, Sonachand vine cu un alt sistem de
Articolul 420 () [Corola-website/Science/324693_a_326022]
-
XIV-lea erau veri primari de două ori. Tatăl lui era Ludovic al XIII-lea al Franței, care era fratele mamei ei, în timp ce tatăl ei era frate cu Ana de Austria, mama lui. O astfel de perspectivă a fost extrem de ispititoare pentru Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea și mătușa Mariei Tereza, care a dorit să pună capăt ostilităților între țara ei natală, Spania, și țara adoptiva, Franța. Ezitarea spaniolă și amânarea planurilor de căsătorie l-a determinat
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
toate taberele care-și doresc puterea pe Confluență. "Library Journal" consideră cartea „o saga SF/fantasy ambițioasă, ce se desfășoară pe o planetă unde tehnologiile sunt străvechi și interzise”. "Kirkus Reviews" apreciază că romanul este „agreabil și complex, provocator și ispititor”, în timp ce "Locus" vede în el „o fuziune de hard SF și fantasy [...] un viitor incredibil de fantastic, dar care, în timp, se divedește a fi guvernat de rațiunea științifică”. "SFF World"' îl compară cu unele dintre operele lui Robert Silverberg
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
se căsătorise, anterior, cu sora lui Octavian. Soția lui Antoniu, precum și cumnatul său, erau, fără îndoială, lipsiți de entuziasm în ceea ce privește relația sa cu Cleopatra, așa că Octavian a încercat să convingă Senatul roman că regina Egiptului nu este decât o femeie ispititoare și lacomă, care a făcut din Antoniu o marionetă. După ce Antoniu și-a declarat intenția de a divorța de sora lui Octavian și de a se căsători cu regina Egiptului, Octavian le-a declarat război celor doi îndrăgostiți. Povestea lor
TOP 8 cele mai mari povești de dragoste din istorie - FOTO () [Corola-website/Journalistic/105076_a_106368]
-
celule de ADN. Cu alte cuvinte, animalele de pe legendara arcă a lui Noe ar putea fi readuse la viață cu ajutorul moleculei de ADN extrase din fosilele de animale descoperite de-a lungul timpului de paleoarheologi. Așa a apărut întrebarea extrem de ispititoare, e drept, lansată și în filme de ficțiune precum Jurassic Park: e posibil ca hoarde de mamuți să străbată din nou solul siberian? Acum 62 de ani, pe 25 aprilie 1953, cercetătorii Francis Crick și James Watson descriau prima oară
Arca lui Noe, ascunsă în ADN () [Corola-website/Journalistic/105107_a_106399]
-
Editura Litera, după romanele O cale îngustă spre nordul îndepărtat de Richard Flanagan (2014) și Scurtă istorie a șapte crime de Marlon James (2015). Romanul care a primit acest premiu în 2016 - Io contra Statele Unite ale Americii - este o satiră ispititoare îndreptată spre societatea contemporană. Scriitorul Paul Beatty a fost lăudat de critici datorită amestecului dintre spiritul de observație incisiv, prin care surprinde numeroasele straturi ale unei lumi năucitoare, și caricatura savuroasă. “Numele meu e Lucy Barton” O nouă apariție în
La Bookfest, descoperiți plăcerea lecturii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105478_a_106770]