KorAP: Find »[drukola/base=istorisi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...44 >

1,082 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879

pestriță. 4. Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. 5. Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, care l-au urît și mai mult. 6. El le-a zis: Ia ascultați ce vis am visat! 7. Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului, și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cîrmuiești tu pe noi?" Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui. 9. Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea." 10. L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
și din pricina cuvintelor lui. 9. Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea." 10. L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
său, și le-a zis: "Pentru ce aveți o față așa de posomorîtă azi?" 8. Ei i-au răspuns: Am visat un vis, și nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru." 9. Mai marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul, și i-a zis: În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viță. 10. Vița aceasta avea trei mlădițe. Cînd a început să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
de posomorîtă azi?" 8. Ei i-au răspuns: Am visat un vis, și nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru." 9. Mai marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul, și i-a zis: În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viță. 10. Vița aceasta avea trei mlădițe. Cînd a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, și ciorchinele au făcut struguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
7. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8. Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9. Atunci, mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
pitarilor. 11. Amîndoi am visat cîte un vis în aceeași noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită. 12. Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tălmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13. Lucrurile s-au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăși în slujba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis, îndată după ce l-ai auzit." 16. Iosif a răspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!" 17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului. 18. Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini. 19. După ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
a dat înapoi, și iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima; și au zis unul altuia tremurînd: Ce ne-a făcut Dumnezeu?" 29. S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: 30. " Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade. 31. Noi i-am spus: "Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32. Suntem doisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26. Și i-au spus: "Iosif tot mai trăiește, și chiar el cîrmuiește toată țara Egiptului." Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27. Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, și a văzut carele pe la care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28. Și Israel a zis: "Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii nu mai cântară, începură să istorisească în șoaptă, pentru scurtarea timpului de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
unde ai fost! - Nu steaua, stăpâne, chiar dacă de când am văzut-o gândurile mele sunt niște zdrențe. Tot ce am știut despre stele, azi nu mai e bun de nimic. Dar am mai văzut ceva și mai uimitor. Și Auta îi istorisi tot ce văzuse și tot ce i s-a întîmplat. Preotul Zeului Puterii căzu pe gânduri. Știa că față de Auta nu-i era cu putință nici să se ascundă, nici să mintă. Îl întrebă într-un tîrziu: - Ce crezi că

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
care nu se putea citi nimic. - Am să-ți dezvălui o taină pentru care ai să-mi fii recunoscător, spuse Tefnaht cu voce tărăgănată. Ascultă, tatăl tatălui meu era preotul Zeului de Foc. Înainte de a muri, iată ce mi-a istorisit. Pe când era încă tânăr, a văzut coborârea pe pământul atlant a acelui zeu. Într-o zi când soarele lumina puternic, s-a născut în cer altă lumină, parcă aproape tot așa de puternică. Lumina aceea a străbătut cerul ca un

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
fericită Ta Nuter cum ai spus tu! Vâslașul până atunci nu păruse să asculte ce vorbesc ei. Dar când auzi din gura soldatului străin cuvintele Ta Nuter, numele țării nevăzute despre care se alcătuiau în Ta Kemet cântece și se istoriseau povești, și pe care nu se gândise că o va vedea aievea vreodată, își desfăcu fălcile și printre buzele îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
stâlpului dintre havuzuri, și atunci mâini nevăzute scriau o poruncă nouă pe învelișul de oricalc, și după aceea intra regele înconjurat de cei cinci preoți, citea porunca și o îndeplinea cu sfințenie. Iahuben își aduse aminte că, atunci când i-a istorisit asta, Auta a zâmbit. De ce putea să zâmbească tocmai atunci? Poate că știa mai mult... Era de câteva zile în straja palatului când se gândi la acestea. După vederea tuturor frumuseților care-l înconjurau, sutașul începu să se plictisească. Seara

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
minunîndu-se de atâta nesăbuință. Iar pe stânca de pe care sărise liniștit, crezîndu-se singur, îl văzu pe Marele Preot care-l aștepta râzând. "Au mai încercat și alții!" i-a spus bătrânul atunci, vorbindu-i de alți cutezători nesăbuiți despre care istoriseau vechile povești. "Nu-i e dat omului să zboare! i-a mai spus Marele Preot. Numai pasărea poate!" Da, din nefericire nu-i era dat... Încă era lumină, încă amurgul abia începea să se prefire prin aer când Auta zări

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
preoților nășteau în această vreme prunci cu cozi de șarpe, cu nasuri de elefanți sau cu labe de câine. Sfârșind de povestit, tânărul rob porni să plece spre tabăra lui Mai-Baka, dar după câțiva pași se întoarse și-i mai istorisi o întîmplare de care uitase. De câtăva vreme se vorbea în casa robilor cum că zeii străini împreună cu fostul rob al stăpânului Piscului Sfânt s-au așezat dincolo de palat, chiar în pisc. De mai multe zile se afla în palat

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de meșteșugari... Corăbiile treceau cu pânzele umflate prin fața intrândului de mare. Bătrânul voia să le vadă pe toate. Dar voia să afle mai repede ce drum au găsit. Zise: - Acestea mi le spui mai târziu. Mi-ai făgăduit să-mi istorisești despre drumul cel nou. - Da, slăvite! spuse preotul. Când corăbiile erau gata să iasă în larg, ne-a vestit o luntre ușoară că la depărtare de un ceas între Marele Oraș și Muntele de Foc tot uscatul s-a scufundat

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
rândul celorlalte. Nu voia să fie în față, unde se aflau soldații aduși pentru cucerirea unei țări noi. Aflați din nou în largul Mării dintre Pământuri, preoții ședeau în jilțuri plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite, avem un slujitor care a văzut

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vâsla pe stânci și se uită la păstori. Păstorii se uitară la el. Multă vreme tăcură și păstorii și plutașul... Apoi îl întrebară cine e. - Mahukutah! rosti omul care părea să fie străin... Vorbea greu, neștiind destule vorbe atlante. Le istorisi păstorilor cum de se prăbușise de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în peșteri, dar

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
încordat. În ziua în care cei doi pământeni intrau, îmbrăcați în veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi încercarea lui Auta de a tăia din lemn păsări sau elefanți, ca să poată avea marfă de schimb în piețele din Ta Kemet. - Altădată făceam zei din lut, numai că zeii nu trebuia să semene!... Nu sunt bun de nimic! murmură

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
întrebat dacă nu sunt cumva de la răsărit, unde se născocesc povești foarte frumoase. I-am răspuns că sunt din cer, dar că acuma am venit din țările răsăritene, și ca să nu par necioplit, cum se spune la voi, i-am istorisit venirea noastră pe pământ, pieirea Atlantidei, ocolul pământului în marea noastră navă și coborârea în țara Haru. Când am încheiat, a bătut din palme și mi-a spus că poveste așa de frumoasă n-a mai auzit niciodată. Apoi a

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-i singura mea avuție, dar văd că pe pământ nu e bună de nimic. Cel puțin acum... Babilonianul nu mai râse, nici nu mai zâmbi. Umblară multe zile împreună. Când n-aveau ce face, la câte un popas, bătrânul îi istorisea babilonianului întîmplări din viața sa. Înțelept, știind prin agerimea minții lui că nu tot ce nu se cunoaște nu este, de la o vreme începu să-l și creadă, mai ales de la dovada pe care i-o arătase bătrânul și pe

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
egiptean nu și-a ținut minte strămoșii, cum se exprimă unii istorici moderni. Oaspetele zâmbi jenat. Dar gazda se sculă și veni să se așeze în alt fotoliu, în fața oaspetelui. Și zise: - Știi ce? Hai să-ți spun o anecdotă istorisită de un călător arab de acum vreo șase veacuri. Treceam odată, zice arabul, printr-un oraș străvechi foarte populat, și l-am întrebat pe unul dintre locuitorii lui cine a întemeiat acest oraș și când. " Nu știu, a răspuns locuitorul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]