7,407 matches
-
dintre cele mai promițătoare. Ca de obicei, titlurile, Împreună cu cele cîteva explicații de sub ele, spuneau aproape tot ce era de spus, Încît textele care urmau atîrnau ca niște lucruri de prisos. Prietena m-a Înșelat cu tata. Mi am mințit iubitul pentru a nu-l pierde... M-a părăsit după ce i-am alinat durerea (am fost alături de Nelu după ce soția lui plecase cu copilul lor am făcut totul pentru a-l ajuta să-și ia viața de la Început și să fie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Euan. Ar fi minunat dacă ați putea lua bilete la Tynecastle pentru meciul cu Celtic pe douăzeci și unu. Nu știu dacă vă convine sau nu data. Dacă ați putea să mă sunați Înapoi la șase-unu-doi-șapte-doi-patru-trei. Încă o dată vă mulțumesc. Bip. — Bruce iubitule, sînt Chrissie pe la spate, ultima dintre marii pretendenți la tron! Nu mi-ai răspuns la telefoane și nici la ușă. Am trecut ieri pe la tine. Știu că ești acasă. SÎnt lucrări pe strada ta. Trebuie să-ți oprești respirația. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă Îi povestește iubitului un film de dragoste, care se termină prost. Din când În când povestirea este Întreruptă de săruturi lungi și pasionale. Coboară din autobuz anevoie, Îl chinuie durerea de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca o umbră chinezească. Iar am visat un ozene. Era Încremenit deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un plan din care se Înfruptă cu lăcomie. Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte un ozene care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi, am răspuns. Faptul că l-am cunoscut pe el a schimbat multe în viața mea. — Cum adică? Nu pot să-ți explic. Poate că m-a făcut să acord ceva mai puțină importanță regulilor. Nu zău! zise Georgie râzând. Iubitule, de mult timp regulile nu mai au nici o valoare pentru tine. — Ei, Doamne! am exclamat. Regulile chiar contează pentru mine. Nu sunt un copil al naturii ca tine. Nu, nu sunt chiar așa. Dar Palmer știe să facă oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus, deși mare lucru nu-mi amintesc despre ea. E fix genul de femeie-cadru universitar, după părerea mea. Cum de ajung toate femeile astea să arate într-un asemenea hal? — Toate! exclamă Georgie râzând. Și eu fac parte dintre ele, iubitule! Oricum, e o persoană cu multă forță, fără îndoială. — Și tu ești o persoană cu multă forță și nu arăți ca o căpiță de fân. — Eu? spuse Georgie. Nu mă includ în aceeași categorie. Nu posed nici jumătate din artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu se exprimase foarte clar, că apartenența mea la lumea afacerilor i se datora oarecum și Antoniei. Convingerea ei nu era total greșită. Cum această discuție nu-mi făcea prea mare plăcere și cum voiam să mă îndepărtez de subiectul iubitului meu frate, am întrebat: — Ce faci de Crăciun? Am să mă gândesc la tine. Georgie se încruntă. — Ei, o să ies cu niște amici de la școală. O să fie petrecere mare. Apoi adăugă: Eu n-am să mă gândesc la tine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
La vârsta ta nu faci asemenea schimbări. Ești soția mea și te iubesc și vreau să fiu căsătorit cu tine și de acum încolo, așa că va trebui să te împaci cu gândul de a avea și un soț și un iubit. Nu, răspunse Antonia. Trebuie să plec, Martin, chiar trebuie. C'est plus fort que moi. Se ridică și rămase în picioare în fața mea, cu burta puțin împinsă în afară, înaltă, tensionată, un monument de fermitate. Apoi adăugă: — Îți sunt grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar fi rău să mă duc și să stau de vorbă cu Palmer. Și, dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai făcut pe cineva extrem de fericit, am spus. Rosemary adoră nenorocirile. — Martin, iubitule... zise Antonia. Rosti cuvintele tărăgănat, cu un glas care ascundea tandrețe și reproș. Stătea la un pas de mine, cu burta puțin împinsă înainte, cu un șold mai în față decât celălalt, cu tot trupul puțin contorsionat, în stilul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia. Nu ne mai gândim la nimic altceva. — Foarte drăguț din partea voastră, am spus și am început să-mi umplu pipa. Te rog, iubitule, nu face asta, zise Antonia. — Ce să nu fac, pentru numele lui Dumnezeu?! — Nu fi așa de sec și de sarcastic. Și, te rog, dacă poți, fii îngăduitor cu Anderson. Nici nu știi cât se frământă din pricina sentimentelor tale față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-mi pară aproape hidoasă. Eram pe punctul de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu-i pasă. Și totuși, îmi place de ea. A spus aceste cuvinte cu atâta hotărâre că am început să râd. — N-ai încotro. E sora lui Palmer. Trebuie să recunosc că în privința asta n-am nici o obligație. — În legătură cu mobila, iubitule, am putea să ne ocupăm de asta mâine după-amiază? întrebă Antonia. Eu și Anderson plecăm imediat la Marlow. Ne-am gândit să stăm o noapte la Compleat Angler. Anderson e mort de oboseală, săracul de el, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din Lowndes Square. I-am spus Antoniei lucrul acesta și ea m-a felicitat. Când a venit timpul să plec, s-a agățat de mine și m-a copleșit de sărutări, iar eu am lăsat-o să facă ce vrea. — Iubitul meu Martin, treci diseară pe aici, după cină, te rog mult. Anderson ține foarte mult să te vadă. Atâta doar, să te vadă, mă-nțelegi? Iar acum că mă simt mult mai fericită, ziua de mâine mi se pare mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Lauriol de Barny din '57, e un vin bun și cred că nici tu nici Palmer nu l-ați gustat. — Sigur că da, chiar te rog! spuse Antonia. De fapt, va trebui să mă educi în continuare. Nu-i așa, iubitule, că ai să vii și de-acum încolo să mă vezi când o să fiu singură? I-am promis că am să vin și acest lucru mi s-a părut, pentru prima oară, a fi posibil și nu peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eliberez un pic. Și oricum, nici n-are prea mare importanță. — Acum tu ești de-a dreptul grosolană, zise Alexander. Știai prea bine că o să mă afecteze, am spus. Dar poate ar fi bine să continuăm discuția după ce va pleca iubitul meu frate. Nu fi așa de irascibil, Martin, spuse Alexander. Dar ce, nu putem purta această discuție fără atâtea țipete? Uite, ia un pic de cafea. Adu-i o ceașcă, Georgie. Privește lucrurile în dimensiunea lor reală. — Te porți de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vacanță totală, odihnă din plin este exact ceea ce îți trebuie. Te-ai hotărât unde pleci? M-am răzgândit, am răspuns. Cred că deocamdată nu plec nicăieri. Palmer și Antonia au schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
virgină, că eu voi fi primul bărbat din viața ei, că voi fi cuceritorul și maestrul ei. Prins în plasa idioțeniei mele n-aș fi putut nici măcar să mă apropii cu gândul de ideea că fratele ei ar putea fi iubitul ei. Palmer intră. Închise încet ușa în urma lui și se sprijini de ea. Era îmbrăcat într-un halat de mătase de culoare închisă îmbrăcat pe pielea goală, după cum era ușor de observat. Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
închipuisem singură, liberă, așteptând în liniștea conștiinței ei amorțite să apar eu. Adevărul era atât de diferit încât aproape că nu putea fi privit în față. Nici măcar pentru o clipă nu-mi trecuse prin minte că ar putea avea un iubit; iar însăși ideea că și-l alesese pentru acest rol chiar pe fratele ei făcea ca mintea mea să o ia razna. Pentru nici o femeie o asemenea iubire, dacă ea exista, nu putea fi una de o intensitate obișnuită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a terminat? am întrebat. M-am așezat pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse picioarele și începu să plângă cu lacrimi cristaline. Am mângâiat-o absent pe cap. Îmi doream să fiu singur și să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destrămat nici o clipă, nu-i așa? A fost o adevărată minune că am rămas legați unul de altul. — N-a fost rău deloc, am răspuns. Iar asta numai datorită ție. Oricum, planșele de Audubon nu vor mai fi o problemă. — Iubitule! Își lipi fața de genunchii mei, plângând și râzând. Se auzi din nou soneria. N-aveam nici un chef să mai primesc oaspeți, dar m-am dus totuși să deschid. Mi-a trecut prin minte gândul nebunesc că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]