5,069 matches
-
ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică și dădu la iveală din rucsac un pistol-mitralieră, pe care îl verifică atent și îl ascunse apoi sub pat. Pe stradă se auzi trecând un camion greu, care făcu gemurile să zuruie, apoi liniștea se așternu din nou. CAPITOLUL IV 1 Pe la începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel de-al doilea geamantan el scoase cu mișcări grăbite o mică mapă, purtând sigla organizației regionale din Torino a Partidului Comunist Italian, pe care o desfăcu și din care dădu la iveală mai multe documente, pe care le despături în fața celorlalți. Ia uitați-vă aici, zise el triumfător, fluturând prin aer hârtiile, priviți!... Am aici împuternicirea organizației noastre s-o reprezint în fața oficialităților române! Totul e parafat și semnat la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Deși trecuse de ora închiderii, Lazăr Popescu nu plecase încă acasă și, îndată ce-l văzu intrându-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să aibă încă un băiat. Același lucru și-l dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri de import, dosite sub tejghea doar pentru Tarbacea și pentru oamenii lui. Inventarul ținu o săptămână întreagă și scoase la iveală o sumedenie întreagă de matrapazlâcuri, pe care Stelian le consemnă conștiincios, calculat și metodic în documentele de constatare. Practic nu era nici un compartiment din activitatea cooperativei unde să nu se fi comis fraude mai mici sau mai mari, vădindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trusou de nuntă... Asta e treaba dumitale. Eu trebuie să constat care-i situația gestiunii, ridică Stelian din umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decât să-mi arate că drumul luat este cel bun și că trebuie să-l urmez neîntârziat până la capăt. Vă rog din suflet să mă ajutați, fără voi nu pot face nimic. Ce ți-a venit, Cipriene, să scoți la iveală fotografia asta pe care o văd acum pentru prima dată ? Am avut și eu secretul meu ca să mă asemăn fratelui mai mare și mai iubit de toți. Voiam să te contrariez și să te fac să mă invidiezi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unul din rusnaci și silită să coboare din șaretă cu fetița lipită de fustele ei. El a strigat cu voce rugătoare, câteva din puținele cuvinte rusești pe care le știa : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca", în timp ce mâinile scoteau la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând din sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o fundă roz pomponată, pe care nu știam cine și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui. Da? Mama, da? Da, băiatul mamei! Așa! Pe când vor înflori cireșii!.. Drumul Omului Fără îndoială că orice trăitor pe acest pământ își are drumul lui: de o zi, de o săptămână, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse Françoise înțepat. Adu-ți aminte de cum a ieșit proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să se plimbe, îl întrebă: Tu vrei să știi ceva. Nu e ceva care să merite. Mă gândeam la ceva drag mie. Atunci știuse că tipul ascundea ceva periculos, că punea ceva la cale. Iar lumina focului, pâlpâind, scotea la iveală emoții pe care nu le descifrau, dar care îi bântuiau, care nu-i lăsau în pace. În noaptea rece, focul îi chema. Însă ei nu se apropiau prea tare de el. Veneau, aproape îl atingeau, și apoi se îndepărtau. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-a fost, căci toate tainele universului sporesc tot mai mult, pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și de poezie. Lucrul acesta este de mirare și ar putea face gelos și pe cel mai înzestrat dintre poeți. Dar acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări, ce nu-i dădea pace? Ei bine, răspunsul este nu, stimate cititorule, căci, într-o relație de prietenie, adevărul nu este întotdeauna potrivit, pentru a-l da Istorisiri nesănătoase fericirii 45 la iveală. Unele taine din sufletul omului nu trebuie încredințate nimănui, pentru că se întâmplă ca ele uneori să fie mai intime și mai greu de pătruns chiar și decât cea mai legată și mai bine închegată relație prietenească. Prietenul este un bun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! 1 Cuvinte atribuite lui François Rabelais. 72 Rareș Tiron Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciodată a crede că nu merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din cale-afară, scotea la iveală doi ochi mici și verzi, pierduți mai tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i asculta îndemnul și a-l aplica numaidecât. Se întâmplă, de multe ori, ca unele gânduri să rămână bine ascunse la loc dosnic în noi îndelungă vreme, numai pentru ca, la momentul potrivit, cu mare forță să iasă în întregime la iveală, într-o răbufnire neașteptată, ce te face să tentrebi dacă nu cumva Îl ai pe Dumnezeu în tine! Întocmai așa, ei bine, se petrecu și cu eroul acestei povestiri, căci, într-o clipă Istorisiri nesănătoase fericirii 99 de sclipire sublimă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]