992 matches
-
încărcătura lor de zbucium omenesc și situându-l, odată cu ele, mai sus, într-o altă ordine a realității. Și toate trei dând Forței din care emană o formă în care esența Forței, fără să se nege, se află purificată și izbăvită de partea ei de distructivă violență. Condiția umană Hera, vorbind cu Zeus, spune chiar despre Ahile că nu este decât un muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rău, ci „viclenia”.Acolo unde este vorba de sinceritate chiar în răutate, Dumnezeu osuportă chemând la luarea crucii în urmarea lui Hristos, care-i deosebește pe ucenicii Săi de cele din lume. De aceea, lumea nu se poateruga: „Și ne izbăvește de cel rău ” (Matei 6, 13), deoarece nu se deo sebește de el. Dumnezeu a scos în Hristos la drum capul șarpelui(Coloseni 2, 15), tocmai pentru ca cei ce urmează Lui să se ferească șisă fie tămăduiți de „mușcătura de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mare” (Matei 8,26), ca „pacea lui Dumnezeu care covârșește mintea” (Filipeni 4, 7),ca „înțelepciunea lui Dumnezeu tainică și ascunsă” ignorată de stăpânirile lumești, care „răstignesc pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2,7-8): „Am așteptat pe Domnul Care Mă izbăvește de împuținare decuget și de viforul gândurilor” (Psalm 54, 6). În sens negativ acestlucru este exprimat în folclor ca o imprecație: „Să ai hodina vântuluiși tihna apelor!”. El cheamă la înțelepciunea crucii, nu la răsplătirea răului cu rău, căci nimeni
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
așteptat, sufletul meu a aș teptat Cuvântul Tău, a nădăjduit sufletul meu în Domnul din strajadimineții până în noapte. Din straja dimineții să-și pună Israil nădejdea în Domnul. Că la Domnul este milă și multă mântuire laEl. Și El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui” (Psalm 125, 3-8); „Pe cât sunt de departe răsăriturile de apusuri a depărtat de lanoi fărădelegile noastre” (Psalm 102, 12). Dacă În Vechiul Testament se spune: „Ai pus fărădelegile noastre înaintea Ta, greșalelenoastre ascunse la Lumina
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dacă se compară textul rugăciunii Tatăl nostru din română cu cel din franceză, se constată că exact cuvintele care sunt împrumuturi latinești în textul francez (sanctifier, volonté, offense, tentation, délivrer) sunt termeni slavoni la noi (a sfinți, voie, greșeală, ispită, a izbăvi). Uneori, prin Biserică, termenii respectivi au trecut din limba literară în graiul popular; așa se explică faptul că, în română, termenii post și pomană au înlocuit vechile cuvinte latinești sec (păstrat în Lăsata secului) și ajun, respectiv cumând, cumândare/ comândare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vremea era splendidă, o insulă de primăvară în plină iarnă, e timpul marilor cotituri istorice, mor și se nasc credințe, Cruciada copiilor, tabloul uriaș pe care-l porți în minte, tabloul copiilor, îngeri la minte și trup care ne-au izbăvit de dictatură, Guernica mea, Cruciada copiilor, cu astfel de gânduri aseară pe străzi, beat de propria-mi exaltare, alungând ca pe-o gânganie nedorită orice trimitere la examenul de marți, se însera de-a binelea când am pornit spre telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eram eu prea obosit și nu mai știu ce s-a întâmplat, ce și-o fi imaginat despre mine?! De ce naiba nu m-am ridicat imediat și să plec, să ies în aerul rece al nopții ce m-ar fi izbăvit de somn, ora două noaptea când mă trezesc, singur în cameră, rușinat, ridicol, o situație penibilă din care nu știu cum să ies, să mă prindă dimineața aici în camera ei mi se pare o nebunie, dar cum să plec așa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a semnat pactul cu diavolul, îl scriu cu literă mică și-l rostesc cu voce joasă, a semnat pactul ca să picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în final, diavolul să-i ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Darul creației însă îl au infinit mai puțini oameni, nu spun că prin aceasta darul artei ar fi mai de preț, toate darurile ne vin de la Dumnezeu, cel al creației îl ucide și-l înviază pe creator, darul credinței ne izbăvește și-l crește tot mai viu în noi pe Dumnezeu, te pot învăța să crezi, Theo, așa cum l-am învățat de mic pe Daniel să vorbească, să creadă, dar nu te pot învăța să creezi, De n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ambulanță, doar câteva luxații și tăieturi. Puține dizlocări și o singură mână ruptă. Sachs și cei din jurul ei fuseseră scoși pe la ieșirea din partea din sud a cortului. O dată ieșită afară, se aruncase în genunchi și se târâse departe de mulțime. Izbăviți de spațiul închis și de potențiala bombă din interior sau de teroristul înarmat, spectatorii deveniră cu toții buni samariteni și îi ajutară pe cei răniți sau amețiți. Zări un agent din echipa de pirotehniști și, privindu-l de jos în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voia Ta, precum În cer și pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi În ispită, Ci ne izbăvește de cel rău, Că a Ta este Împărăția și puterea În vecii vecilor. Amin.” Anul 1992. TU, te rogi. Spui exact cuvintele lui Iisus Christos. Ai patruzeci și cinci de ani, mai sunt opt ani până la anul 2000. Opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duzină de taxiuri trecuseră pe lângă ei - toate ocupate, În loc să-i ceară numărul de telefon, el se legăna pe călcâie, făcând conversație de umplutură despre cum nopțile se făceau din ce În ce mai răcoroase și cum era de-abia septembrie. Era pe cale să-l izbăvească și să-i dea pur și simplu cartea ei de vizită, când Îi spuse: Uite, Ruby, ești foarte drăguță și te rog nu mi-o lua În nume de rău, dar Îmi place să spun mereu: „sinceritatea e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din anii tinereții - sau care nu mai vorbesc decât din cărți, fiindcă au fost declarați morți, dar cu toate astea sunt vii. Ei îmi aduc vești de pe o altă planetă, se ceartă până și la masă și vor să fie izbăviți cu ajutorul unor povești mincinoase ce se dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mașină și, ca pasager într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost scăpat de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la îndemână. Valea, valea odată! Deja îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cauza aripioarelor, am desenat frontal și din profil, cu plumb, cărbune sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe care le iubea ea în mod special? Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altuia, ceva mai prezenți abia în absență, abia atunci, perfecți. Ne telefonam de zeci de ori pe zi și ne strigam numele ca o cataplasmă pentru boala morții. Încă proclamam că ne iubim și pronunțam cuvîntul ca și cum acesta ne-ar izbăvi de durerea fericirii din care erupe. Ne deștepam în miez de noapte bîntuiți de frică. Frica de țara sufletului nostru și de părăsirea ei. V. tînăr, capăt senzația că devin stelar așteptînd să răsar, să mă înalț în aerul tare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze scurte. În oricare alt sens, te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți, pe care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit, prelung, vibrant, trebuie să vorbești Întruna, fără modulații, să scrii la fel, numai scrisori. În ce privește noima, nu sînt convins că lumea are așa ceva. Capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că l-a prezis pe Iliescu și pînă și pe Constantinescu și peste vreo doi ani vin arabii, curmalele, cămilele și alte instrumente de război, dar să nu ne temem, zilele astea se va naște marele conducător ce ne va izbăvi făcîndu-i pilaf pe beduini și tot așa, Încît rezultă că Nostradamus era de fapt Însuși Dumnezeu purtînd tichie În unul din momentele sale lirice, cu catrene, iar domnul genial atît de genial Încît ar trebui pe loc pus alături de Cioran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi putut iubi... Ei bine, eu iubesc prea mult, care din noi doi e păcătos?" " Te-am făcut pe tine!" a răspuns ea atunci. Atât a spus și a tăcut mai departe. Ce trebuia să înțeleg? Că păcatul ei era izbăvit și că odată cu venirea mea pe lume dorințele ei trupești se stinseseră? Sau nu se stinseseră și se chinuise să le alunge? Era taina ei. "Bine, i-am răspuns, m-ai făcut, ești mântuită, dar eu nu sânt nici Isus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ce îți mai folosește? Să mângâi cu ea părul iubitei? Adio! Ești condamnat de-aici înainte să te abții de la acest gest, n-o mai ai această mână, fiindcă singura ființă umană care te putea ierta și să fii izbăvit, acea blondă bănățeancă, nu mai era... Era moartă... Eu n-am ridicat mâna să aprob fiindcă eram implicată, dar dacă n-ași fi fost? Mă și sperii să mă gândesc. M-ași fi abținut să aplaud, de-asta sânt sigură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută, răzbește prin orice. Doamne ajută a fost în viața românească secretul succesului, cheia biruinții și a rezistenții" (p. 92). Iar acum, că românii s-au izbăvit prin credință de dușmani, tot prin credință se pot mântui și cultural: prin ortodoxie "noi putem fi [...] poporul cel mai iubit și mai admirat în Europa". Ortodoxia, sădită de divinitate în forma națională eternă a românismului, conține în sine și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe cel drept. „În Muntele Nitriei a viețuit optzeci de ani un bărbat numit Veniamin, nevoindu‑se la culme. El s‑a Învrednicit de darul vindecărilor. Oricine peste care Își punea mâna sau Îi dădea untdelemn după ce‑l binecuvânta, se izbăvea de orice boală. Acest om, Învredni‑ cit de o astfel de harismă, Înainte cu opt luni de moarte s‑a Îmbolnăvit de hidropică și trupul lui s‑a umflat așa de mult, că părea un altfel de Iov. Luându‑ne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe Însuși Fiul Său la moarte prin cruce. „Că așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, Încât și pe Unul‑Născut Fiul Său L‑a dat la moarte pentru ea (Ioan 3, 16). Nu pentru că n‑a putut să ne izbăvească pe noi În alt chip, ci a voit să ne Învețe prin aceasta pe noi dragostea cea folositoare. Și ne‑a 50 Suferința și creșterea spirituală apropiat pe noi de Sine În moartea Unuia‑Născut Fiului Său. Și dacă ar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin deschiderea lor către Creator. Prin Hristos se stabilește o comunicare Între bolnavul credincios și imensa Viață și putere care este În Dumnezeu, o Viață care nu așteaptă decât să fie dorită pentru a intra În om și a‑l izbăvi. De aceea așteaptă rugăciunile noastre Însoțite de credință puternică, fapte bune și un suflet purificat 262 Suferința și creșterea spirituală prin căință intensă și mărturisire (spovedanie) sinceră. Căci Dumnezeu nu poate să‑l salveze pe om și să‑l mântuiască
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
miluiește-ne. De plidă, într-un tropar la Duminica Ortodoxiei se cântă: Ne închinăm icoanei Tale neprihănite, Bunule, cerând iertare de greșelile noastre, Hristoase Dumnezeule. Căci cu voia bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești pe cei ce i-ai zidit din robia vrăjmașului. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea. În cult, lucrarea lui Hristos este un fapt prezent. Cultul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]