1,385 matches
-
ne sunt cunoscute din cultul egiptean oficial. Zeița Isis era cinstită anual printr-o procesiune solemnă în care cortegiul bizar și eterogen al sacerdoților, cu capetele rase și înveșmântați în alb, împreună cu muzicile zgomotoase și glasurile participanților căpătau un efect izbitor. În urma unui proces de evoluție îndelung, zeița Isis devenise Magna dea, marea zeiță, care a adus omenirii civilizația și cultura. Era considerată ca fiind cea căreia i se datorau arta agriculturii și descoperirea scrisului, stăpâna navigației, fondatoarea dreptului și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
istorice de aceiași natură, săvârșite de aceiași persoană; este pusă la același nivel cu osândirile la moarte ale celor care îi tulburau gândurile, deveniți o stinghereală în calea vieții sale imorale ori a ostilității față de guvernarea sa. Există o apropiere izbitoare între motivele care au dus la eliminarea unor personaje din anturajul său, precum Agripina, Octavia, Seneca, Lucanus, Petronius, Piso, Thrasea Paetus, Iunius Torquatus etc. și cele care au condus creștinii la martiriu. Unui om, asemenea lui Nero, fără nici o religie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o precizare clară a sensurilor în care este utilizat poate să lămurească, și nu să adâncească problema. Evident că identitățile sunt disputate pentru că nu sunt undeva așa cum sugera și Jenkins (1996) -, astfel încât să le putem arăta cu degetul. Incongruențele acestea, izbitoare la o primă vedere, ne interesează mai puțin acum, datorită faptului că ele vin, pe de o parte, din conceptualizarea variată a sistemelor de referință în raport cu care e utilizat termenul. Ceea ce o să căutăm în primul rând în următoarele două capitole
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a închegat acea legătură de prietenie prin iubirea comună închinată lui Eminescu. Mi-a vorbit mult, simplu, fără emfază, dar cu o căldură nebănui tă, aș putea spune cu fanatism, de opera lui Eminescu. Aducea observații noi, considerații de o izbitoare originalitate asupra lui Eminescu, făcându-mă să pricep că înțelegerea în domeniul artei înseamnă o mare iub ire activă. Nu s-ar putea spune că în jurul lui Eminescu nu respiră o mare evlavie, că numele marelui nostru poet nu îns
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
controlul asupra unor ranguri inferioare ale clerului. S. A.: Nu seamănă cu "povestea rezistenței prin cultură"? Imperativul de a face cultură înaltă pereat mundus și imperativul de a te ține de adevărurile fundamentale ale misticii religiei tale cu orice preț seamănă izbitor. Sigur, e mai nobil să urmărești idealurile misticomorale ale religiei decât pe acelea hedonist estetice ale culturii, dar există o anumită omologie structurală. V. N.: Mai mult, și aici, dacă vrem să tăiem nițel firul în patru, putem să spunem
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
curaj, din lașitate". În momentul în care voia să-și dovedească curajul și să pună în practică năstrușnica idee, apăru în fața ochilor lui și alte aspecte, pe lângă care trecuse fără a le băga în seamă, mai puțin agreabile, ce contrastau izbitor cu primele și care-l determină să renunțe definitiv la asemenea fantasmagorii. Era vorba de binecunoscutele periferii ale târgurilor, satelor și cătunelor mizere și sărăcăcioase; presărate cu dughene pestrițe, cu tot felul de șandramale mucegăite și maghernițe puchinoase, zoioase, pline
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Interviu acordat autorului de Harry Barnes, 19 iulie 1987. 1712 Memoriu, Gerald L. Parsky către membrii Comitetului pentru Comerț Exterior Est-Vest, 3 iulie 1975, anexă, dosarul Comitetului pentru Comerț Exterior Est-Vest, cutia 55, documentele William Seidman, Biblioteca GRF. Aceasta contrasta izbitor cu zecile de scrisori pe care Ford le trimisese alegătorilor săi pe cînd era încă un congresman din Michigan. Pe atunci se opunea cu tărie "construirii de poduri" către regimurile comuniste. 1713Articol de presă cu mesajul președintelui către Congres, 24
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în ceea ce privește respectarea principiilor clasice. Nu se admit derogări, nu se tolerează excepțiile. De pe aceste poziții rigide este respins, de altfel, și Shakespeare, despre care teoreticianul german afirma: " Confuzia și lipsa de verosimilitate care rezultă din neobservarea regulilor este atât de izbitoare în Shakespeare încât oricine a citit ceva rezonabil nu mai poate să-l aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la un punct este normal prin raportare la sistemul ideologic clasic se ajunge, așadar, la exagerări, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trei state românești, care nici ele n-au cuprins întreaga românitate din juru-le. Spre deosebire de statele puternice din Europa și Asia, românii și-au croit organizarea statală după un soi de "democrație" medievală concretizată în monarhiile elective. Monarhia electivă e rezonantă, izbitor, cu matricea dezbinării mioritice a fraților care se ridică împotriva fratelui, moștenind păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel. Balada Miorița încifrează rezolvarea crizei sacrificiale 12, mitul devenind de o rară complexitate prin soluția creștină a nunții cosmice, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
exceptând scurtele perioade), acesta a fost argumentul-cheie al rezistenței Basarabiei: "În limba sa numai i se lipesc de suflet preceptele bătrânești, istoria părinților săi, bucuriile și durerile semenilor săi." Cine a spus aceste cuvinte? Eminescu, desigur, dar nu seamănă ele izbitor cu ale lui Grigore Vieru din celebra lui poezie În limba ta? Și chiar în studiul din care citez emite Eminescu celebrele considerații, ieșite din text și devenite "folclor": "Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un Wittgenstein II?“.) Un alt filozof bine cunoscut, George Moore, care a asistat la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1930-1933, înclina de asemenea, în însemnările pe care le-a lăsat, să considere că gândirea lui Wittgenstein este de o noutate izbitoare. 2 Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de N. Bagdasar și L. Moisiuc, Editura IRI, București, 1998, p. 22. 3 La noi, Constantin Noica, poate urmându-i pe alții, poate dintr-o impresie proprie, a ilustrat bine această percepție. În
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Este sensul în care Wittgenstein va afirma despre jocul de limbaj, în una din ultimele sale însemnări: „Vreau să spun: Nu este întemeiat pe ceva. Nu este rațional (sau irațional). El există - ca și viața noastră.“82 Într-o opoziție izbitoare cu acei autori care credeau că inițiază o revoluție în filozofie, Wittgenstein nu credea că filozofia are de câștigat devenind „științifică“. El aștepta o epocă mai favorabilă filozofiei decât cea caracterizată printr-o creștere vertiginoasă a prestigiului științei. Lui Drury
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iarnă, nici primăvară. / Ci numai timpul în care mi-e dat să visez / Mi s-a făcut dor de țara de-afară". Efigie esențială La poeta Arderii de tot, gravitatea e un dat funciar, structural, dimensiune personală imuabilă, de unde o izbitoare succesiune de re-începuturi, vizibile de la un volum la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
românești", s-a sustras totuși mitologiei locale. Precipitat, inflamabil, rebel, foarte productiv sub semnătura lui se aliniază peste douăzeci de volume, uneori câte două pe an! Solitudinea la care trimitea întâia-i culegere e a unui sceptic patetic; de o izbitoare forță interioară, romantic (la nivelul epocii) și expresionistic, frondeurul trece dezinvolt de la o modalitate la alta. Violențele de limbaj din vijeliosul poem Halabaș (inclus în Presiunea luminii, volum din 1968) alternează ca la un D. Stelaru cu gingășii imprevizibile: "Tâmpitule
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui avea, deopotrivă, aureola combatantului de prim-plan pentru grafia latină (dincolo de Prut), inclusiv pentru ideea de românitate geografică și istorică nedespărțită. Cât timp Eul lui Grigore Vieru se menține în biografia psihologică solitară nu-i găsim accente fulminante, combustii izbitoare; menționatul Eu se sprijină mai degrabă pe gingășii, pe idealități, blândețea fiind la el o dispoziție naturală generatoare de empatie, răspânditoare de ingenitate. De îndată ce intră în joc Ceilalți, unda lirică fermă, energică se suprapune apăsat conotațiilor melancolice, elegiace. Rostirea lină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca și cum te-ai lăsa pe "un pat de spital". Asemenea altora, ardentul George Vulturescu așteaptă încordat cuvinte neîncepute, cuvinte-miracol: Când voi uita toate limbajele voi scrie fericit / despre fratele aer". Însă departe de gingășiile franciscane, duritățile se succed în conexiuni izbitoare. Nichita Stănescu găsea că: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-ai găsit"; că, în fapt, "semantica precede cuvântul" (Respirări). Ideea nichitiană nu era inedită; printre precursori, Edgar Poe, Baudelaire și alții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai întîi să dărîmi. Așa, daunele se tot adună, zi după zi. Iar Krugman crede că ar trebui să știm cum să ieșim din marasm deoarece, în pofida a 75 de ani de schimbări economice, tehnologice și sociale, problemele actuale seamănă izbitor cu cele din anii 1930. Din păcate, nu ne folosim de cunoștințele pe care le avem, rămînem antikeynesieni crispați cu orice preț, am uitat învățăturile istoriei și concluziile analizei economice, mai ales decidenții au uitat, servindu-ne un meniu plin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
răniți și i-a rănit pe cei mulțumiți. Dar America a rămas tot mai singură, și asta datorită propriilor greșeli, datorită diferenței supărătoare dintre ce spune și ce face. Într-adevăr, distanța dintre retorica sa și acțiunea sa este uneori izbitoare. Americanii s-au angajat să susțină pe toți cei care luptă pentru libertate și chiar să li se alăture. Dar cînd s-a ridicat Taiwanul, în 2004, America a susținut Beijingul. Îl critică pe Putin, dar face cu el mari
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
asupra politicului, așa cum susțin economiștii neoliberali. O comparație între OMCxe "Asociația Națională a Avocaților Democrați din Mexic", AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)" și AGOAxe "Legea privind dezvoltarea și crearea de oportunitățiîn A :în Africa (AGOA)" ne arată o asemănare izbitoare între principiile și prevederile care stau la baza acestor instituții de impunere a regulilor comerțului formal. Trăsăturile comune ale celor trei instituții sunt: • încalcă, în măsuri diferite, principiile bunei guvernări, excluzând de la decizii Africaxe "Africa" și țările în curs de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
data aceasta, acceptând ca pe o fatalitate prorocirile îndureratei regine, într-atât de mare i se păruse asemănarea nălucirii din vis cu aceasta și într-atât de aievea, de real i se păruse tot ceea ce visase. Preziceri, oracole, fantome, asemănări izbitoare și coincidențe surprinzătoare, toate aceste fire se adună și se înnoadă în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce va prinde viață. Mai mult decât atât, pentru a apropia și mai mult fantoma de o făptură asemănătoare ei, înainte de a introduce în scenă statuia, Shakespeare tratează întoarcerea Perditei ca și cum ar fi vorba despre revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se pare că acum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Pericle, apoi cea a Thaisei, conform aceleiași scheme care va funcționa în Poveste de iarnă pentru Leontes -, Shakespeare introduce între cele două scene momentul apariției Dianei-Artemis în visul lui Pericle. În scena recunoașterii Marinei, Pericle remarcă în primul rând asemănarea izbitoare a acesteia cu răposata lui soție, asemănare ce-l va face să spună: „Așa ar putea arăta astăzi fata mea”. Marina are statura și chipul Thaisei și totuși, atunci când își rostește numele care i se dăduse la botez, Pericle e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reală, care o reprezintă, se află într-adevăr în camera ei, o statuie de marmură albă, legată, prin contrast, de imaginea cutiei negre a dulapului. Statuia o înfățișează la vârsta tinereții - dublul este aici figura fostului său eu - și seamănă izbitor cu o tânără fată despre care vom afla că e fiica nelegitimă a lui Hummel. Se stabilește astfel o întreagă rețea de ecouri peste timp și de deplasări de accent între piesa lui Strindberg și shakespeariana Poveste de iarnă, grație
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]