24,388 matches
-
eșantion, cateva considerații despre postmodernism (în comentariul asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează puternic în zorii fiecărui nou ev al său. Poezia devine un concurs de procedee. Riscul e, desigur, o reducție a existențialului, o sărăcire a complexului uman pe care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
nu numai istorică, ci atemporală și general spirituală. Autoritatea Sfinților Părinți în sânul Bisericii nu se poate rezuma la importanța literar-istorică a scrierilor patristice, ci se referă mai ales la învățătura lor bisericească, bazată pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Tradiție, izvoare ale credinței 25. Cunoscând importanța Sfinților Părinți în formarea Tradiției și implicit în alcătuirea învățăturii creștine, creștinii din acele vremi, cu precădere participanții la sinoadele ecumenice care au formulat dogmele Bisericii, au pus mereu în evidență rolul lor inegalabil. Așa
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de martori ai tradiției bisericești, apreciatori ai Ortodoxiei 31. Învățătura Sfinților Părinți care se află fie în operele lor teologice, fie în deciziile sinoadelor la care au luat parte, formează Sfânta Tradiție, care împreună cu Sfânta Scriptură dă adevărata mărturie despre Izvorul Revelației: Iisus Hristos. Sfinții Părinți sunt, deci, autorități în materie de doctrină, iar opiniile și scrierile lor constituie temei al argumentelor teologice. Vincențiu de Lerin (mort înainte de anul 450) este însă acela care va da definiția clasică a Părinților în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
vorbindu-se de păgâni. Dimpotrivă, clasicii păgâni erau citiți în liniște de creștini, care dovedesc a avea despre ei o cunoaștere deloc inferioară celei a păgânilor. Creștinismul asimilase de acu rul său supraviețuirea 64. Cultura patristică, apărută și dezvoltată la izvoarele culturii antice, nu este o cultură restrictivă, ci este una eminamente selectivă (sunt folosiți cu dozaj Explanatory Notes under the editorial supervision of Philip Schaff, D.D., L.L.D., and Henry lly arranged, with brief d Coxe, 1884, p. VIII. na ernica
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de știință, de filosofie, de artă literară, de spirit critic, ei au încercat s-o trăiască pe cât posibil la nivelul Revelației, adică al apostolilor, al martirilor, al celor ce aspiră la desăvârșire. Dacă unele din elementele de fond proveneau din izvoare păgâne ori iudaice, regruparea și reorganizarea acestor elemente se făceau pe bază nouă și cu orientare nouă. Noutatea principală în fondul apologiilor era credința, învățătura și viața nouă a creștinilor 74. Preluând tot ceea ce era îmbibat de bine și frumos
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe creștini cu frumusețe netrecătoare. În acest fel, creștinii dobândesc prin strălucirea faptelor lor slava neveștejită la 97 Ibidem, scrisoarea a LXIII-a, p. 270. 98 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
mărginire a libertății. în poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit / în cerc de-alei grădina toată / iar pomii ți i-ai tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
pe drept cuvânt că "doctrina e adevăratul protagonist al poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de pledoarie". În schimb, universul imaginar din Pe Argeș în sus ar reabilita principiul acvatic, enunțând încă din titlu " expediție spre izvoare, spre originalitate", metafora cardinală fiind aici izvorul, "metafora extatică a poeziei pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
protagonist al poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de pledoarie". În schimb, universul imaginar din Pe Argeș în sus ar reabilita principiul acvatic, enunțând încă din titlu " expediție spre izvoare, spre originalitate", metafora cardinală fiind aici izvorul, "metafora extatică a poeziei pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a intelectualității care a pariat pe "progres", pe occidentalizare, pe o Europă - Franța, Anglia, - "intrată în decadență", în loc să se întoarcă la propriile izvoare sufletești, etice și religioase. Nu se putea, din nefericire, ca revoluția cu pricina să nu conțină un fond oarecare rasist. Apărîndu-l pe Eliade de învinuirea de antisemitism, dl Handoca nu bagă de seamă cîteva sintagme foarte limpezi din articolele sale
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
din slava în care era într-o slavă mai înaltă”22. Epectaza este experiența unui început mereu nou al urcușului duhovnicesc Una dintre problemele care se pun în această operă (In Canticum canticorum) este în ce fel participarea (μετουσία) este izvorul unei sete întotdeauna mai intense, creșterea dorinței paralelă celei a participării și caracterul reînnoirii constante. Sfântul Grigorie revine la Cântarea Cântărilor: „Vedem cum în urcarea (ἀνάβασις) unei scări (χλῖμαξ), sufletul condus de Cuvânt, se ridică spre înălțimi prin treptele vieții
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ce se unește cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Un nou sens al morții. Dorința și iubirea cresc pentru că infinitatea obiectului iubit crește în el (în suflet). În măsura în care Dumnezeu se comunică, și dorința sufletului crește, căci „pururea Izvorul bunătăților atrage spre Sine pe cei ce însetează, precum zice Izvorul în Evanghelie: «De însetează cineva, să vină la Mine să bea» (In. 7, 37). Căci în aceasta nu a dat un hotar nici setei, nici pornirii spre El, nici
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
gustă. Un nou sens al morții. Dorința și iubirea cresc pentru că infinitatea obiectului iubit crește în el (în suflet). În măsura în care Dumnezeu se comunică, și dorința sufletului crește, căci „pururea Izvorul bunătăților atrage spre Sine pe cei ce însetează, precum zice Izvorul în Evanghelie: «De însetează cineva, să vină la Mine să bea» (In. 7, 37). Căci în aceasta nu a dat un hotar nici setei, nici pornirii spre El, nici plăcerii de a bea, ci cu întinderea poruncii în veci, unește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu e dată doar pentru viața aceasta, ci și pentru veșnicie, căci setea nu se va potoli vreodată; în cel ce bea, sau în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria din unire, departe de a produce o săturare, este un punct de plecare spre o dorință și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o „grădină ... împrejmuită din toate părțile ca de un zid de amintirea poruncilor”45. Înaintând fără încetare, mireasa a sporit atât de mult în căile virtuții încât „din gura ei odrăslește raiul” (βλαστάνειν παράδεισον)46. Ea și-a făcut gura „izvor de miere” (μέλιτος ποιῆσαι πηγήν τό στόμα) și limba vistierie a înțelepciunii combinate (ταμεῖον τῆς συμμίχτου σοφίας τήν γλῶσσαν), în care se contemplă (ἐνϑερεῖται) pământul făgăduinței”. Dorul după o stare mai înaltă, simbolizat de Sfântul Grigorie de Nyssa prin chemările
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sufletului, și ca și când nu i-a stat încă înaintea ochilor, făgăduiește prin glas că i Se va arăta miresei. Ca să ni se facă lucrul acesta mai lămurit, voi adăuga cuvântului o icoană, spre pilduire. Dacă s-ar apropia cineva de izvorul acela, de care a spus Scriptura că a ieșit la început din pământ și care avea atâta mulțime de apă, că uda toată fața pământului, apropiindu-se de izvor s-ar minuna de nesfârșitul acela de ape care țâșnește și
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cuvântului o icoană, spre pilduire. Dacă s-ar apropia cineva de izvorul acela, de care a spus Scriptura că a ieșit la început din pământ și care avea atâta mulțime de apă, că uda toată fața pământului, apropiindu-se de izvor s-ar minuna de nesfârșitul acela de ape care țâșnește și se revarsă necontenit din pământ, dar n-ar spune că vede toată apa. Căci cum ar vedea ceea ce e ascuns în sânul pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
au fost, mulți ani, pentru viitorii poeți sovietici o mostră de ură față de Occident, față de toate valorile culturale și politice ale acestuia. Dacă e să le recitești acuma cu atenție, rămâi uluit înainte de toate de autenticitatea furiei lui, ale cărei izvoare îți vine să le cauți nu în convingerile lui politice, care se modificau odată cu linia partidului, ci în adâncurile naturii lui umane. După toate probabilitățile, tocmai această trăsătură a personalității sale avide de sânge a neliniștit, în ultimii lui ani
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Citi decît biblioteci netoate De vise, cînd pasaju-îngăduit-a Al dimineții somn. În van i-arată Lumina zilei cărțile-i frumoase, Ce parcă-s manuscrise-anevoioase Din Alexandria incendiată. De sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra o încearcă, Și drum îmi fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Izvor de iubire * Izvor de iubire în inimă duc Încerc să revărs în cuvânt din prea plin Să alung
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Izvor de iubire * Izvor de iubire în inimă duc Încerc să revărs în cuvânt din prea plin Să alung și să șterg pe unde apuc Arsura rămasă din stropi de venin! * Nici plată nu cer nici la schimb nu o dau
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Izvor de iubire * Izvor de iubire în inimă duc Încerc să revărs în cuvânt din prea plin Să alung și să șterg pe unde apuc Arsura rămasă din stropi de venin! * Nici plată nu cer nici la schimb nu o dau Mi-e iubirea
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
Și-n lacrimi scriu versuri ce vor Să calce timpul chiar mai mult, * Legându-mi dorul meu de-al tău Ca-n viață binecuvântați, Să îl rugăm pe Dumnezeu Să nu ne lase-nstrăinați. * de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: Izvor de iubire ~ Să știi ~ Dorință / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet în noapte. Umbrele noastre în gemete se cuprind, Două dorințe născute din același gând, Buzele-mi însetate alintă izvorul de foc din tine, Corpul luminat de flăcări plutește-n împlinire. Î-ți vorbesc doar în șoapte și suspine, Flăcările încălzesc neâncetat foamea din mine. Îmbătat de plăcere plutesc în ritm cu pulsul, Te strâg în brațe, sperând să se
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
scenice și a spectacolului”. A fost titular în multe premiere la teatrele la care a fost angajat. A susținut numeroase recitaluri de lieduri românești și străine, promovând în special muzica românească. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni din România (2006). Scrieri Izvoarele dorului, București, Ed. Cartea Românească, 2003; Împreună, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Țepeș Doamne, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Rugăminți. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Adorare. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Destin. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Alexandrine. Târgoviște, Ed. Bibliotheca
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]