3,184 matches
-
De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest eseu și veți asculta-o de mai multe ori (ca și mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir, devenise coloana sonoră a filmului „Adorația Sfintei Fecioara Maria” - Mama care a-ndurat enorm (imposibil a se descrie în cuvinte suplicul
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
să se-nchine,/ Din durere să-i mai treacă,/ C-așa-i sufletul de mamă./ O!... în fața altarului,/ Lângă crucea Fiului/ O tânără îl plângea,/ Picioarele-i săruta,/ Cu lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca.../ Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/ Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea: „ Numai
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
până la capăt misiunea încredințată de Creator. Ne adusese în suflete bucuria și fericirea. A fost un triumf al maestrului Gheorghe Zamfir, răsplătit cu o furtună de aplauze și ovații. Și din acest moment crucial, o afirm cu tărie: ”Doina de jale” însoțită de bunul ei tată, Gheorghe Zamfir, s-a ridicat la ceruri pentru dumnezeirea neamului, alături de Luceafărul nemuritor, Mihai Eminescu. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu.
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
-o imediat, după modul cum au cântat, după felul cum au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, cum s-au rugat, cum au pătruns și au stat în clădirea bisericii. Născută din suferința unei istorii, cântarea rusă are inflexiunile unei doine de jale, acordurile minore ale unei lacrimi ce nu se poate plânge altfel. Când a fost anunțată o cântare în limba română, cântare pe care o știam atât de bine, mi-a fost aproape imposibil s-o cânt. Gama majoră fusese înlocuită
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
urmă- tor, țin minte că era lapoviță și tocmai murise Gheorghe Gheorghiu-Dej, mă întorceam de la școală și, prin dreptul bisericii și al MAT-ului, am văzut un cățeluș care tot alerga în sus și-n jos pe drum, schelălăind cu jale. Răbăgioaia, nevasta lui Răbăgel, cel cu Baba, iapa aceea chioară, văzându-mă că tot stau și-l privesc, mi-a spus la un moment dat: - Marinică, mamă, ia tu cățălu’ ăsta acas’ că paică știu că voi nu măi aveț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
mine. Mihai Jerpelea a fost nevoit să se întoarcă de mai multe ori după el, sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să-mi dau seama, lacrimi mari au început să mi se rostogolească pe obraji... VII Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (VII) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
-i drept, foarte realist prezentate. Scăpasem (deocamdată) cu viață. Am mai trecut printre multe locuri cu gaz toxic, o pădure uscată plină de fiare sălbatice și alte câteva statui înghețate întru eternitate, din care ieșeau alte și alte melodii de jale, dar în cele din urmă am ajuns cu bine la câteva sute de metri distanță de Palatul Hirei. Mi-am făcut cruce și am pornit înainte. Odată ajuns la intrarea în Palat, a trebuit să-mi calculez foarte atent gesturile
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Îți sunt aduse, În zi de sărbătoare, dimineață, Pentru jertfa Ta, Bunule Isuse! Doamne, Isus Al Mântuirii, Domn Al păcii și-al iubirii... Laolaltă cu blânda natură, Tot poporul Ți se-alătură! Isuse, Domn Al Binecuvântării, Ce-ai scobărât în loc de jale... Tu, ai vărsat pe semnul Crucii, Sângele curat Al Ființei tale! Ai șters păcatul lumi-ntregi, Și povara morții, celei reci... Ai plătit prețul Mântuirii, Și pentru vecie, cel al iubirii! Cu Tatăl, Tu ne-ai împăcat, Și ne-ai
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
atât de frig Când nimănui de mine azi nu-i pasă. Voiam să fericesc mulțimi norod Să duc istoria în zări departe De-aceea învățai atâta carte Din toate astea azi nimic nu pot. Ci mi se rupe sufletul de jale Eu tot voi crede însă în putință A lumii este azi a mea ființă Așa cum lacrimile-s ale tale! Ștefan DUMITRESCU București mai, 2013 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
ferit de ochii lumii și am dat frâu liber tristeții care îmi sugruma sufletul... Am plâns și dacă m-ar fi întrebat cineva de ce plâng, nu aș fi putut răspunde... nu simțeam decât o tristețe uriașă... Poate am plâns de jalea care ieșea din fiecare piatră de mormânt; poate am simțit tristețea care sălășluia printre morminte sau poate am plâns la gândul câ aici, departe de casă, îmi voi găsi și eu cândva veșnica ”odihnă”. Am plâns fără rețineri și fără
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
cu malul. Atuci doru-mi călător S-a oprit pentru o clipă, Să atingă apa mării, Focul dragostei să-și stingă. Și cu un firav fior Și-a lasat pe apă focul, Dar deodată a-nnegrit Apa mării stricând jocul. Vai, ce jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val i-a curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase marea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
răspicat: Noi vrem să ne unim cu-a noastră țară! De unde vin cu versurile mele Să vă alin durerea ce v-apasă? Vin dintre codrii verzi de brad Și-ntinse câmpuri de mătasă, Unde îi plângeți pe părinții voștri Și jale mare e-n al vostru prag Acolo unde fii și nepoții Nu-i mai puteți strânge la piept cu drag Și unde ați cerut pământul vostru Mirabila sămânță să răsară Pe masă pâine să aveți cu toții Să nu cerșiți chiar
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
gripe. Adică aia porcină care bântuia din primăvara trecută și nu prea reușise să facă cine știe ce ispravă. Poporul este zguduit! Hai, soro, că una ca asta nu se poate! Păi, cum nici chiar artiștii nu au scăpare? Înseamnă că e jale mare și musai să ne facem vaccinul așa cum ne anunța, din nou, cu o figură extrem de tristă, același don’ doctor. Neamul se repede disperat la făcut injecții. Mai ales că erau gratis. Primii sunt, ca de obicei, înțelepții pensionari, bucuroși
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349144_a_350473]
-
care veniseră au început să râdă de vecinul meu că ne-a amăgit cu o bombă stricată. Atunci el s-a ridicat în picioare, să mai arunce vreascuri pe foc și atunci bomba a esplodat ... A fost zarvă mare și jale în tot satul ... - Te-ai dus și tu? îl întrebase Klesch. Da parcă ziceai că nu ai prieteni. Că singurul prieten al tău îți este câinele. - Da, așa e, da câinele nu îl luasem cu mine. De dus, m-am
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
și uita sprijinită de zaplazuri. Iar mă-sa se ținea de el și bocea pe umărul lui ca la mort. Ea, mă-sa, a venit apoi la mine pe când mă pregăteam să vin iar încoace. Se împuținase la trup de jale. Și mi-a dat să vă aduc asta. Culiță cică i-ar fi zis să vă aduc. Că se legase de voi pe aici ... Moldoveanul își desfăcuse mâna strânsă. În podul palmei lui văzuserăm zăcând atunci un briceag mic cu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Edenul, spațiul mirific, ținutul împărătesc, care trebuie apărat cu prețul vieții pentru fiecare fir de iarbă și pentru orice pumn de țărână: “Ardealul nu-i o țară, e suflet, e trăire, / E începutul lumii ce îl purtăm în noi, / E jalea și amarul, e vis și bucurie, / E vorba legănată a carului cu boi” (Ardealu'mpărătesc). Autorul trece în revistă file de istorie glorioasă din localitățile Ardealului, înscrise cu sânge și rămase în lacrima urmașilor. Astfel sunt poemele: „La Oarba, în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea. Nu
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea. Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
în Iisus Hristos. Despre frumusețea Canonului Referindu-se la frumusețea și importanța sa, teologul grec Ioannis Fountoulis a scris următoarele: „(Canonul cel Mare) nu este nimic mai mult decât un cântec de lebădă, un plânset înainte de moarte, un monolog de jale. Poetul se găsește la sfârșitul vieții sale. Simte că zilele lui sunt puține, viața lui a trecut. Meditează la moarte și la judecata dreptului Judecător, care-l așteaptă. Vine să facă o retrospecție, o trecere în revistă a duhului lumii
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
Merita, cât un bilet de concert. La această concluzie ajunsesem când tocmai recunoscusem o melodie de cu totul altă factură. Violoncelista dădea viață cântecului israelian „Țara noastră mică”. Am rămas să ascult, nu atât melodia îndrăgită de toată țara, ci jalea ce izvora din interpretarea ei. M-am aplecat spre cutie, am încurcat niște cuvinte între mulțumesc și pardon, cu intenția să dispar cât mai repede din acel perimetru. În ziua următoare, când am trecut pe Dizengoff în același loc, am
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit-o tocmai când capul îi căzuse, coama încărunțită și răsfirată dezordonat o acopereau a jale. Eram în a treia zi a aceleiași săptămâni când repetam acest drum. De astă dată devenisem mai prevăzătoare. Am avut grijă să-mi las ziua liberă. Am traversat cu pasul grăbit drumul de la autobuz până în dreptul clădirii magazinului Hamashbir să
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
baladă ca ulise vin din luptă, prăfuit de marșuri lungi cu o sete ne-ntreruptă osteneala să-mi alungi. ne vedem în basme albe, străjuind același vis, să-ți aduc atâtea salbe, ca o creangă de cais. spală-mă deja de jale, ca să fim mereu ferice, să pornim pe altă cale, cu miresme și aglice.. să trăim ca înainte, țărm de aur și cleștar, cu o dragoste fierbinte, să plecăm în lume iar. căci în buză de amurg, toate cântecele dor, toate
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]