2,068 matches
-
APOCALIPSĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului APOCALIPSĂ Se-ndreaptă spre țărmuri ce nu au destin Corăbii purtate, hai-hui, de furtună Prin ape-nnegrite ce-n ele adună Doar resturi macabre din jalnic festin. Timonele-s rupte și n-au timonier, Iar punțile-s goale, lipsesc mateloții, În față, la proră, comandă netoții Și legile-și scriu cu-o rangă de fier. Miroase a smoală, iar fluturii mor, Nu au nicio rază de
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum pustiit. Vântul dirijează simfonia nopții Printre ramuri goale sărace de straie Un câine latră uitat în fața porții Iar luna se ridică peste sat... bălaie
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,Si bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
să număr fulgii dintr-o iarnă, dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri, fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnă pe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
descoperea chipul unui om bătrân, aproape chel, adus de spate și cu un ten nesănătos întipărit pe chip. Din frumusețea de altă dată imortalizată în statui de marmură și busturi de bronz nu mai rămăsese nimic. Arăta, după propria părere jalnic și de aceea renunțase la a mai purta cununa imperială care se odihnea adeseori pe creștetul propriei statui de marmură sculptată după chipul său cel din tinerețe. Apoi, realiza uneori că fusese un om singur, aproape toată viața lui. O
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
lanțuri, auzit doar în serile calme de vară, din fosta Atlantidă, să poată întrece vreodată geamătul Pământului însuși; căci din Pământ izvorăsc până-n cer chiar și-acum, alte ritmuri de pași lănțuiți și de biete suflete-n lanțuri, ca un jalnic perpetuum mobile hrănit totdeauna de blestemul celor înfrânți de pe Drumul Robilor, căci cerul devine adesea oglinda suferințelor noastre umane. ȚĂRMUL GENUNILOR Astre puzderii arzând prin Univers rebele, ucigătoare de bezne-n infinit, voi ne-ați umplut iar inima cu stropi
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
nu față de oricine. Nu-i drept și cuminte să ne lăsăm înșelați, batjocoriți și exploatați de ne-oameni. Bunătatea și mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia și naivitatea. Niciodată bunătatea și mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
și nu ne mai smerim, nu mai avem delicatețea aceasta a unora față de alții. De aceea îmi pare foarte rău că trebuie s-o spun și o spun că suntem, poate, din acest punct de vedere, într-o situație foarte jalnică. Ori ne întoarcem la credință, ori este mare pericol pentru poporul nostru”. Am dorit să exprim aici gândurile marelui teolog, nu numai pentru că le-am simțit cu sufletul și le împărtășesc fără abținere, dar și pentru că, iată, avem aici încercarea
CHEMAREA CREDINŢEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374937_a_376266]
-
ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele au început să îmbătrânească, Iedera capturează balustradele, Vechea vopsea se’ntinde pe pereții jalnici. Și nimeni nu aude vaietele Pe care clanțele ușilor nu mai sunt capabile să le sufoce. THE OLD HOUSE No longer fitting the master. While the wet bricks at the corner Shed tears by the dormer. Blown by the wind
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
pe cuvinte”; Sunt omul... : „omul-vis”, „omul-nor”, „un hoinar”, aspirând să se prefacă-n „înger de lumină”), speranța („visări, iluzii, accedem nemurirea”), deziluzii („praful ce se-nalță din abisuri”, „destin departe de concret”, „pe muchii de gheață mă târăsc”), lumea imperfectă („jalnic manechin”, „temniță-i al nostru trup“, „destin bolnav și ciung”, „reciclat dintre epave”), timpul („trecutul.../ un pașnic alizeu”, „nu aș învinge timpul“, „Ziua care vine e-o mască fără chip,/ O nouă aventură“ generatoare de speranțe). Poetului și poeziei le
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
mult binecuvîntat, s-a strâns atât belșug de nenoroc. Și Dumnezeu din tronul său privește trist și resemnat ne-nțelegând cum de-atât rău numai aici s-a adunat. Stau îngerii speriați și triști privind cu groază și năuci puzderia de jalnici criști din milioanele de cruci. Și nu răsare niciun gând care să fie salvator al neamului acesta blând din țara unicului dor. O liniște ca de mormânt se lasă ca un giulgiu greu pe demnitatea ce s-a frânt de când
ŞI NINGE JALE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375423_a_376752]
-
Destul de rar, zice, nu-s chiar așa de ușuratică precum crezi! De fapt, îți dai seama și singur! - N-am vrut să zic asta! Tace. Lumina laternei dezvăluie o ușă metalică uriașă. Annike o împinge cu amândouă mâinile, ignorând scârțâitul jalnic al balamalelor. Este un fel de depozit sau dormitor comun, mă gândesc, judecând după hamacurile din sfoară ( ca niște plase pescărești ), prinse cu frânghii și cârlige de tavan. - Aici își ascundeau traficanții de carne vie „marfa”! îmi explică, văzând expresia
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
primul rând răbdător, continuase Ovidiu, trebuie să înveți să-ți păstrezi calmul și să nu emiți păreri. E mai înțelept așa; oricum nu vei avea niciodată dreptate, pentru că doar ele au întotdeauna dreptate! Altfel riști să asiști la un spectacol jalnic: o femeie aparent distrusă care se tânguie insistent că e persecutată de un mojic fără scrupule. Și încă ceva: trebuie să ai nervii tari și să știi când să taci! Asta e necesar și suficient ca să trăiești fericit până la adânci
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
contele le propuse ca atunci când se vor sătura de conacul de la Târgoviște, să se retragă în liniște la un palat din creierul munților. Era vorba de palatul fiicei sale și al ginerelui dăruit de însuși Dracula. Dar starea sa era jalnică în urma focului pus de conte de durere că-și pierduse copiii. Acum se afla în paragină, dar le promise solemn că se va ocupa personal de refacerea și de renovarea sa. - Eu i-am dat foc, eu îl voi reconstrui
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
texte care au făcut ceva valuri pe internet, în lumea „dăscălimii”! Nu-i mai dau numele domnișoarei profesoare. Nu cred că va trece multă vreme și se va jena singură de impulsul egolatru căruia nu i-a putut rezista! Impuls jalnic, ca și textul asumat, pus pe internet. Despre textul domnului decan, cât de curând. -------------- Ion COJA București 27 aprilie 2017 Referință Bibliografică: Ion COJA - PRIN LIVEZI ALBINELE ȘI-AU PORNIT COLINDA... Ion Coja : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
nu ști, în momentul oportun, care fund de stăpân trebuie spălat și pupat, ca să-i crească importanța. Dar, mai ales, ați învățat să furați. Ăia care erau considerați performeri, pentru că furau oul de sub cloșcă, au devenit, între timp, niște amatori jalnici în comparație cu maeștrii care sunteți. Iar unde n-ați putut da lovituri directe ați introdus șmecherește politica voastră de tăiere din salarii și din pensii, ca să acoperiți prin drastică împuținare ceea ce nici nu s-ar fi observat dacă știați să dinamizați
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
-s propriile oase. N-au bani de-o biată pâine, În piețele corupte, Nu-i mai ascultă nimeni Pe cei întorși din lupte. Ferestrele-n orașe, Ferestrele în sate Rămân și zi, și noapte La fel de-ndoliate. Și, vai, ca niște jalnici Și vinovați furunculi, Apar pe trupul țării Distrugători homunculi. Pierduta noastră țară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Și taxe criminale Blochează în cavale Cântările de jale. Se moare-n România Ca
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
fata, mai era și problema vârstelor. Se simțea bine în pielea de burlac, dar câtă vreme o mai putea face? Timpul trecea peste el și începea să lase urme. Doar cu ceva minute în urmă râdea Gina de starea lui jalnică după o partidă de sex. Și asta acum, dar mai târziu? Dacă se însura cu fata nu însemna o mare pierdere. Ba poate un câștig consistent. Dalia era unica moștenitoare a averii lui Laurențiu și nu era una de lepădat
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
cuplul care a citit-o inițial (el, educat după școala veche, român la aproape șaptezeci de ani, ea vorbitoare nativă de limba engleză) a devenit foarte emotiv. Și nu, așa cum m-am speriat la început, pentru că traducerea ar fi fost jalnică. Ci, în aparență, dimpotrivă. Mai târziu, poemul (Octavian Goga, Cântec IV - De va veni la tine vântul) a fost citit de către cei pentru care am intenționat să-l traduc, copiii mei, reacția a fost mai puțin emoțională. „Este frumos“, trasformându-se
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348797_a_350126]
-
scriind „Garda albă” și niște piese de teatru, pentru ca să se sacrifice în marea satisfacție de a scrie „Maestrul și Margareta” ca pe o carte sortită să nu și-o vadă el trecută prin furcile confraților critici, atunci ajungem la hazul jalnic din marea enciclopedie sovietică (și nu al lor, care era bun) în legătură cu Ilf și Petrov: Întrucât litera „I” a apărut în anii '50, textele fiind redactate înainte de moartea lui Stalin, iar litera „P” în anii '60, la „Ilf și Petrov
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
când se merge „la servici”, lume îmbrăcată decent, adecvat, fără stridențe. Case, blocuri, vile, eleganță, mașini cu mărci remarcabile, dar și o lume de periferie, nu numai pe la margini... Foștii colegi, amintirile unei lumi total dispărute... Totodată, o presă locală jalnică. (Sunt subiectiv, recunosc! Totuși...). Peste tot și toate, condiția mea de intelectual dezrădăcinat, evreu cândva naiv și încrezător în românitatea mea, românitate pe care o mai respir și mi-o simt și astăzi, alături de evreitatea mereu mai puternică, de dragostea
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
România, după Era ticăloșilor (v. Marin Preda) - abia ACUM, își reînțelege, după MASSIFICAREA - mancurtizarea celor născuți după 1944, propriul DESTIN- DETERMINIST, cu nu „stigmatizat”, cum ne-mbată cu apă chioară (psihedelistă, sau ..neo- dadaistă, nihilistă!) - agonicii DIRECTORI DE CONȘTIINȚĂ, (rămășițe jalnice ale SINTEZISMULUI „savantei de renume mondial”, Elena Ceaușescu, șefa Biroului Doi, inclusiv a SECURITĂȚII (după fuga generalului Pacepa, recte epurările fostului KGB -,“ adaptatului APARAT al Noii Securității - cea mai monstruoasă, rapace dintre toate „eșaloanele”, cohors diaboli! Nu mai e timp
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]