1,361 matches
-
cumpărat clarinetul, și-au cumpărat această amintire dureroasă a familiei, ca un obiect scump, mult prețuit de toți ai casei. Poveștile, glumele, amintirile, destăinuirile au continuat, la o cafea prelungită. La un moment dat, două bubuituri puternice au cutremurat geamurile. Jaluzelele se mișcau. Sperietură, ce a dat în panică. Cutremur? Nu. Lustrele nu se mișcau. Avioane cu reacție ce au spart zidul fonic? Nu. Pe cer nu era nicio dâră trasată. După bubuituri, dulăpiorul acela, bine ancorat în perete, care găzduia
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
punctul să mai zăbovească puțin, dar imediat își dădu seama ce zi este și... „Vai! Fetița... botezul... Jos din pat!” Deschise ochii și sări drept în picioare. Soarele strălucea într-un răsărit superb plin de viață, aruncând raze vesele printre jaluzelele de la geam. Emanuela deschise fereastra larg. Aerul curat al dimineții, invadându-i plămânii și chipul, a înviorat-o și a încărcat-o de energie. Pe crengile plopilor din fața geamului, vesele și neobosite privighetori își susțineau concertul matinal într-o minunată
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
azi am vrăbiuțe care-mi vin la geam, ciripind vesel deși stau la bloc. La ușa casei de la intrare am un cuib de rândunele, la etajul patru. Am și un prieten pescăruș care mă vizitează zilnic, uneori, uitându-se printre jaluzele, căutându-mă cu privirea sa inteligentă precum cea a unui om. Omul poate sa fie, în același timp, în lumea reală, cea de toate zilele, în „interior” sau poate călători în lumea spiritelor. E de-ajuns să închidem ochii și
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
andrei își încalță realitatea nu e corect mă tachinează obosit de învățături inutile tu dormi mai mult decât mine nu contează cât dormi copile ci cât visăm râde știe că nu mă poate întrece nimeni la împletit vise visuri *** deschid jaluzelele cu ochii spre cerul interior când inima se umflă balon te urci în nacelă sau îi pui încă un sac cu balast? aprind prima țigară să uit cine doarme încă în mine *** de ce mi-e frică singurătatea e un har
ZILELE MELE SUNT GEMENE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377698_a_379027]
-
am umplut ibricul cu apă, l-am pus să fiarbă cu o linguriță de zahăr și mi-am pregătit repede cafeaua. În timp ce fierbea apa, m-am spălat pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
țigle, în unghiurile formate de grinzile podului, sub panourile de lemn, lambriuri, precum și în spațiile interstițiale ale zidăriei sau în cele formate la îmbinările dintre grinzi și perete. Îi putem găsi, însă, și în cele mai neașteptate locuri, precum cutia jaluzelelor și chiar în hornurile caselor, așa cum o atestă și arsurile de pe urechile unor indivizi. Micuțele animale sălășluiesc alături de noi mai ales în sezonul cald, când femelele se adună în colonii de naștere și de creștere a puilor. În funcție de dimensiunea lor
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
un preț fabulos de scăzut... Rivalul acesta... nu e nimeni altul decât Soarele. Drept care, vă rugăm să binevoiți a adopta o lege prin care toată lumea să fie obligată a închide toate ferestrele, luminatoarele, lucarnele, obloanele din afară și dinlăuntru, perdelele jaluzelele, hublourile; într-un cuvânt toate orificiile, găurile, crăpăturile și deschizăturile... Dacă ați opri pe cât posibil orice acces la lumina naturală și ați crea o cerere de lumină artificială, care din fabricanții noștri francezi n-ar fi în câștig?”. Experiența economică
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
limbajului 532. De aceea găsim această tehnică într-o formă moderată în autoprezentarea lui Meursault din romanul Străinul al lui Camus și într-o formă radicală în romanul Gelozie al lui Robbe-Grillet, unde cineva presupune că ochiul (-cameră) pîndind prin jaluzele venețiene este acela al soțului gelos. Reificarea realității surprinse prin "camera eye" este dusă aici atît de departe, încît concluziile despre conștiința care percepe sînt de regulă nefondate. Nu pare nepotrivit să vorbim aici despre o zonă de nedeterminare în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
afirmație, deoarece "camera eye" înregistrează lucrurile într-o manieră aperspectivală, care de obicei indică predominanța mediului auctorial asupra celui personal: Pe măsură ce [zgomotul] se pierde în trecut, probabilitatea acestuia scade. Acum e ca și cum nu ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personal: Pe măsură ce [zgomotul] se pierde în trecut, probabilitatea acestuia scade. Acum e ca și cum nu ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți face este să închizi jaluzelele cu ajutorul baghetei laterale 535. Informațiile despre mecanismul de deschidere și de închidere a jaluzelelor venețiene poate fi cu siguranță interpretat ca avînd fie o natură auctorială, fie una personală. Din nou, tehnica de tip "camera eye" a acestui roman nu este nicidecum întotdeauna depersonalizată în întregime. Cîteodată aceasta lasă să se insinueze presupoziții, concluzii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Are burtă, ochi albaștri și păr alb care-i stă zburlit În vîrful capului bronzat, și gușă pronunțată. — Dave Sharpness, zice cu un glas gîjÎit de fumător, și-mi strînge mîna. Haideți, intrați. Îl urmez Într-un mic birou cu jaluzelele trase și masă de mahon. Un raft Întreg e Înțesat de volume cu aspect de cărți de drept, și bibliorafturi cu nume pe ele. Observ unul pe care scrie „Brandon“ deschis pe birou și simt un licăr de alarmă. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fiara, că în bârlogul lui s-a petrecut ceva neobișnuit: N-am aprins lumina în odaie. M-am dus direct la bucătărioară și m-am oprit brusc după câțiva pași. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc și am ascultat. Mirosul din aer era un parfum, un parfum greu și grețos. Nu se auzea nici un zgomot, absolut nici unul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
agresive. Pătruns până la ultima fibră de intensitatea scenei în care fusese implicat, Marlowe nu găsește altă modalitate de a se calma decât să contemple, de la geam, depărtarea plină de agitație a orașului tentacular: M-am îndreptat spre fereastră, am tras jaluzelele și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
le-am tăiat plicurile și le-am lăsat pe masa de lucru. Am deschis larg ferestrele ca să las să iasă mirosul de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adânc decât propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se refugieze În spatele ziarului, dar aerul perturbat de evantai Îi foșnea foile. Forța cu care Desdemona Își făcea vânt se simțea În toată casa: făcea ghemotoace de praf pe scări: mișca jaluzelele de la geamuri și, desigur, având În vedere că era iarnă, Îi făcea pe toți să tremure. După o vreme, Întreaga casă părea să fie superventilată. Mișcarea evantaiului reuși chiar să-l urmărească pe Milton până În mașina lui, Oldsmobile care Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era aproape cinci dimineața. În fiecare seară, soarele care cobora ca un inel de la niște jaluzele trăgea noaptea În jos peste cartier. Lunetiștii se Întorceau de pe unde reușeau să dispară pe arșița din timpul zilei. Își reluau pozițiile. De la ferestrele hotelurilor rău famate, din ieșiri de incendiu și din balcoane de după mașini ridicate pe cric În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe cric În fața caselor ieșeau țevile armelor lor diverse. Dacă te uitai de aproape, dacă erai suficient de curajos sau de inconștient ca să-ți scoți capul pe geam la ora asta din noapte, vedeai la lumina lunii - celălalt inel al jaluzelei, care mergea În sus - sute de puști lucind În noapte, Îndreptate spre străzile de jos, pe care Înaintau acum soldații. Singura lumină din interiorul bufetului venea de la strălucirea roșiatică a tonomatului. Stătea Într-o parte a ușii de la intrare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe mocheta aspră erau Împrăștiate haine peste tot și a trebuit să fac slalom printre ele ca să ajung la pat. Dar iat-o dormind Într-un tricou Lester Lanin. Am strigat-o. Am scuturat-o. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În evaluarea lui finală. Mai era și instrumentul diagnostic al pornografiei. Într-o după-amiază, când am venit iar pentru consultație la doctorul Luce, În biroul lui era un proiector de film. În fața rafturilor de bibliotecă fusese instalat un ecran, iar jaluzelele erau trase. În lumina siropoasă, Luce punea banda de celuloid În rola de ghidare. ― Aveți de gând să-mi arătați din nou filmul lui tata? De când eram mică? ― Astăzi am ceva puțin diferit, spuse Luce. Mi-am luat poziția obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie observă imediat schimbarea. Spusese „fiicei“. Sexologul arăta reconfortant de medical În acea dimineață. Peste helanca de cașmir avea chiar și un halat alb. În mână ținea un caiet de notițe. Pixul său era inscripționat cu numele unei companii farmaceutice. Jaluzelele erau trase, iar lumina era slabă. Cuplurile din miniaturile cu moguli se acoperiseră discret cu umbră. Stând În scaunul său de firmă, cu tomurile și revistele de specialitate din spate, doctorul Luce părea serios și extrem de experimentat, după cum Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani, când ai nervii tăioși și ațâțați, gata să se lanseze Într-o simfonie la cea mai mică provocare. Așa s-a descoperit Cal pe sine Însuși, În apogeul voluptuos, lichid, steril, culcat peste două sau trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina golită de-afară și cu mașinile care treceau fără Încetare toată noaptea. La ieșirea din Nebraska City a tras pe dreapta o furgonetă Chevrolet Nova argintie. Am alergat până la ea cu geamantanul și am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu Întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgând jaluzelele. Orbitele ochilor i se Întunecaseră, iar venele albastre de la tâmple Îi pulsau vizibil. Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât o prietenie - nu sunt încă gata pentru asta. Așa că-mi strecor mâinile sub cap, mă întind pe cuvertura albă de damasc, și privesc la tavanul în cerc de deasupra. Ultimele raze de lumină ale zilei se strecoară prin șipcile jaluzelelor de lemn. Nu mă mai pot abține, așa că zâmbesc larg, plină de încântare. După o vreme, mă ridic să mă duc la baie, și în drum trec pe lângă o oglindă veche și aurită din perete. Știu că probabil credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
efort al naibii de mare, mare de nici nu vă pot spune, iar pentru o fracțiune de secundă sunt complet dezorientată. Unde sunt, cine vorbește cu mine? Apoi îmi amintesc: în timp ce-mi feresc ochii de lumina soarelui care pătrunde prin jaluzele, mi-amintesc că acest bărbat frumos care stă pe marginea patului este Brad, și că noaptea trecută am făcut dragoste cu el, și că a fost cea mai tare experiență din viața mea. Stă pe pat, iar eu îl sorb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]