2,787 matches
-
său: „Moartea face ravagii printre scriitori. ș...ț Parcă am trăi undeva În ținuturi subpământene, prizonieri ai forțelor Întunericului”6, pentru ca, la sfârșitul aceluiași an, să reia: „Undeva, organismul nostru social s-a șubrezit complet și Îngăduie morții să Îl jefuiască”7. Însemnările despre morții din imediata apropiere sunt atât de frecvente În acei ani Încât, copleșită, Florența Albu scrie În jurnalul său: Suntem Într-un lagăr de exterminare: toți suntem contaminați, condamnați, toți ne așteptăm rândul. ș...ț În ultima
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
avut o influență covârșitoare asupra secolelor următoare. De aceea, putem conchide că Augustin se dovedește a fi reprezentantul a două epoci diferite, care, în esență, au asistat la o despărțire a apelor în anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al patrulea, în schimb, ultimele sale opere și concepțiile sale teologice și filosofice cele mai semnificative se adresează deja secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roman erau continue și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar două fraze de fostul șef al serviciilor comuniste românești de spionaj, în 2005: O privatizare prost concepută a permis unui mic număr de prădători din interior, dintre care cei mai mulți sunt foștii mei subordonați din serviciul de spionaj comunist, să jefuiască cele mai valoroase avuții ale României. Această tâlhărie susținută guvernamental a produs un sistem economic de tip mafiot care a pătruns în toate colțurile țării și îi amenință stabilitatea (Pacepa, 2005). El este continuu confirmat atât de lumea academică, cât
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nu, s-au ferit să investească în FNI sau să se asocieze într-un fel cu acesta. Nici prin modul în care a fost construit, nici prin modul în care a fost gestionat, nici prin modul în care a fost jefuit și nici chiar prin modul în care a dat faliment, FNI nu s-a deosebit de SAFI sau de celelalte fonduri de investiții. Faptul că a falimentat, ca și SAFI, într-un an electoral sugerează că politicienii au încercat să folosească
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de bandele de tâlhari. Când mitropolitul Dosoftei a fost luat de Jan Sobieski în Polonia, un leah a prins-o pe Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, fostă soție a lui Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat capul pentru a o jefui. Antioh Cantemir, deși mai grosolan în relațiile cu supușii, chiar cu cei de rang mare (episcopul Varlaam de Huși era înfruntat fără reverență: „Popo, [...] ți-oi rade pletele”), era iubitor de dreptate și un bun domnitor. Constantin Duca își dezvăluie
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covîrșitoare asupra secolelor următoare. Putem deci conchide că Augustin apare ca reprezentant a două epoci diferite, a căror limită comună este anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și că, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al IV-lea, ultimele opere și concepțiile sale teologice și filozofice cele mai semnificative se adresează în schimb secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Imperiul Roman erau continue, și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două sensuri nu se exclud, cu toate că cel de‑al doilea este mai potrivit, adică mai adecvat tradiției exegetice creștine: Istoricii greci și romani spun că întorcându‑se din Egipt, de unde fusese expulzat, Antiochos vine în Iudeea, adică împotriva alianței sfinte, jefuiește templul, luând o cantitate semnificativă de aur, și se întoarce în țara sa după ce așază în cetatea Ierusalimului o garnizoană de macedoneni. Doi ani mai târziu, el adună o armată împotriva lui Ptolemeu și vine în Miazăzi, asediind în Alexandria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ard în mijlocul unei curți și cred că în felul acesta odată cu cămașa a fost nimicită și ciuma” 561) sau să poruncească, la fel ca în Moldova, ca să se pună spini în garduri pentru a opri ciuma 562. Pe femei le jefuiau, le siluiau și le omorau soldații străini, fie păgâni, fie creștini Lumea românească a Veacului de Mijloc - cel puțin așa cum apare din paginile cronicilor - are toate datele unui spațiu creștin, vegheat - zicea cândva Mihai Berza - de o Divinitate cu balanța
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de stricăciunile tătarilor să nu facă, mai ales să nu robească pre cineva, și să nu răpească ca niște lupi de oameni” (Radu Greceanu). Intrând în Moldova în 1574, tătarii („cu chip de fiară și inima sălbatică”, zisese Azarie) au jefuit (era un „timp al raptului”) și au răpit mai cu seamă femei (iar luarea în robie însemna, pentru multe dintre ele, moartea): „Și au ajuns până la Roman, arzând și prădând și răpind femei frumoase la chip și copile cu păr
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care Miron Costin („Și au arsu leșii și Ieșii, și din prada țărâi au strânsu hrană”) și Ion Neculce („tăiat-au atunce [...] și pe doamna Rucsanda 568, fata lui Vasâlie-vodă, la cetate la Neamțu ...”) îi prind din când în când jefuind, ucigând și completând - uneori cu voia regelui („Craiul încă strângându-și oastea, au trimis pă Camenețchi de au prădat Moldova jumătate” - Cronica Bălenilor) - varietatea etnică a bandiților care terorizau Moldova („Că să făcusă tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între răscoală și tâlhărie, între cei care cădeau pradă unuia sau altuia dintre cele două tipuri de manifestare a violenței. „Covârșiți de nebunie și plini de diavolul” („câini turbați” le zice Cronica Bălenilor), seimenii și dorobanții își urmează funestul drum jefuind („Și să apucară iar de hoțiile lor céle obiciuite stricând și jefuind bucatele boiarilor și tot ce găsiră. Și făcură și alte nebunii multe”), omorând (femeile numărându-se printre victime), comițând sacrilegii („A treia, călcară și sfintele biserici ale lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre cele două tipuri de manifestare a violenței. „Covârșiți de nebunie și plini de diavolul” („câini turbați” le zice Cronica Bălenilor), seimenii și dorobanții își urmează funestul drum jefuind („Și să apucară iar de hoțiile lor céle obiciuite stricând și jefuind bucatele boiarilor și tot ce găsiră. Și făcură și alte nebunii multe”), omorând (femeile numărându-se printre victime), comițând sacrilegii („A treia, călcară și sfintele biserici ale lui Dumnezeu, încă, slujind preoții sfânta liturghie. Iar ei intrară în bisérici de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omorând (femeile numărându-se printre victime), comițând sacrilegii („A treia, călcară și sfintele biserici ale lui Dumnezeu, încă, slujind preoții sfânta liturghie. Iar ei intrară în bisérici de-i scotea de păr afară și-i dezbrăca de veșminte. Și au jefuit sfintele bisérici și préstoalele...” - Letopisețul Cantacuzinesc), „cucerindu-și” un fel de teritoriu al lor (o „zonă” în care ceilalți nu aveau acces ori, aflându-se acolo, erau nevoiți s-o părăsească), vandalizând și provocând pustiirea (Cantacuzinii vor fugi în Transilvania
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
umplură de spaimă și neliniște, căci eram adăpostiți cu toții În aceeași casă și credeam cu tărie că nu erau alții decât soții femeilor Întâlnite de noi cu ceva timp În urmă, intenția lor nefiind alta decât aceea de a ne jefui; dar, din fericire, ne Înșelaserăm. La scurt timp după aceea am fost Înștiințați că năvălitorii erau ageli, care-l dușmăneau pe agă și veniseră să se răzbune pe el - și se zvonea că aceștia atacaseră palatul, ucigându-l pe agă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Kabul. Pe parcursul acestei călătorii a trebuit să Îndurăm Încă o dată mari necazuri din pricina persanilor care, fiind Învinși de către ruși În război, erau acum dornici de răzbunare. De fapt, ne-au tratat mai rău decât pe niște câini, Înșelându-ne, jefuindu-ne și insultându-ne În așa măsură, Încât În una dintre aceste dăți domnul De Turck Încărcă pistolul țintind asupra unui radar (supraveghetor de drumuri) care fusese foarte insolent cu noi; din fericire, l-am Împiedicat să-și ducă la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atunci În Kabul, cerându-i ca la Întoarcerea sa din Buhara În India să le predea generalului Allard din Lahore, astfel Încât acesta din urmă să le poată transporta la Bordeaux 175, Dost Mahomed Îi porunci guvernatorului din Bamyan să mă jefuiască În apropierea frontierelor. Am fost deposedat de toate bunurile la fortăreața din Akrabad, dar prin intervenția lui Nawab Djubber Khan și a generalului Avitabile - guvernatorul Peshawarului -, mi s-au Înapoiat toate lucrurile sustrase. Temându-mă de cruzimea lui Mir Murad
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ne Înspăimântă. Ni s-a făgăduit totuși o escortă, deși aceasta nu era pregătită să plece decât a doua zi, căci echiparea ei necesita o oarecare amânare. Între timp, În cetatea Akrabad se dăduseră deja ordine să fim reperați și jefuiți În munți. Din fericire, o parte a garnizoanei lipsea, iar soldații rămași În cetate nu aveau armele pregătite și, În consecință, nu Îndrăzneau să ne Înfrunte. Nici că ar fi putut să ne răpună cu ușurință, căci aveam asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ușurință, căci aveam asupra noastră cele mai bune arme și eram hotărâți să rezistăm oricărui atac! Soldații Înșiși cunoșteau acest aspect și, prin urmare, au pus la cale un alt plan: să ne ademenească În cetate pentru ca apoi să ne jefuiască În timpul nopții. Am trăit astfel pe pielea mea adevărul zicalei: „Nu dispera la strâmtorare, dar nici nu te făli la sărbătoare”. Știind că țineam ascuns În una dintre cizmele mele Înalte un pistol cu două țevi gata Încărcat, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
foame, cât și de dorința de Înavuțire. După ce le-am dat toate bunurile pe care le aveam asupră-mi, șeful lor a fost mulțumit. Cu mâna pe Coran, acesta Îmi mărturisi laolaltă cu ceilalți că primise ordinul de a mă jefui de la guvernatorul Bamyanului. Toate lucrurile de care mă deposedaseră au fost numărate. De Îndată ce am ajuns În cealaltă parte a muntelui, am trimis prin cineva scrisori către Nawab, căruia Îi descriam incidentul prin care trecusem. Urmarea am aflat-o ulterior. Nawab
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prințului nu au fost alții decât partizanii lui Kurruk Singh și Chet Singh este faptul că No-Nehal Singh intenționa să le ceară acestora o justificare a comportamentului perfid de care dăduseră dovadă pe parcursul Îndelungatei boli a tatălui său, căci Îl jefuiseră și Îl Înșelaseră În cel mai rușinos mod - și se știa că, imediat după Împlinirea ritualurilor funerare ale tatălui său, prințul avea de gând să poruncească să se Închidă șapte dintre casele lor pentru a se face cercetări. Pe când În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fortăreața și să-l ucidă pe Jewahir În situația În care nu va părăsi el Însuși cetatea pentru a se prezenta În tabăra lor chiar În acea după-amiază. Adăugară că trupele erau ostile chiar și față de mine, plănuind să-mi jefuiască și să-mi ardă casa Întrucât credeau că ascundeam spioni englezi care, după cum am spus, ar complota Împreună cu Jewahir Singh pentru a preda țara englezilor. De aceea mă sfătuiră să-mi duc toate lucrurile de valoare Într-un loc sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că trupele mărșăluiau pentru a lua cetatea cu asalt, se hotărî să-și părăsească reședința În ultimul moment, lucru care a avantajat atât orașul, cât și pe mine, căci de n-ar fi plecat, Lahore ar fi fost prădat și jefuit. Părăsind fortăreața, Jewahir Singh plecă pe un elefant, ținându-l În poala sa pe micul Dalip Singh. În palanchinul său (howda) se aflau numeroase genți pline cu aur și argint, cu care se gândea probabil că Își va putea răscumpăra
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
săvârșit cu acordul lui Ranjur Singh și de aceea se strânseră cu toții În Lahore pentru a se plânge lui Jewahir. Însă, văzând că nu primesc nici o compensație din partea lui, se Întoarseră la casele lor. Doar brahmanul a cărui casă fusese jefuită a rămas În Lahore, hotărât fiind să nu plece din capitală până nu va primi o despăgubire. După Îndelungate și zadarnice așteptări, Într-o dimineață, omul nostru se urcă Într-un smochin spunând că nu va coborî din copac până
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]