992 matches
-
meu era amar și am văzut că și Six observase asta. În timp ce mergea mai departe, a căutat mai Întâi spre cer și apoi spre pământ după o explicație. — Păi, eu nu... Începu el, pentru ca apoi să continue: Nu se poate jeli pierderea cuiva la nesfârșit. Viața trebuie să meargă mai departe. Recăpătându-și stăpânirea de sine, adăugă: Mi-am zis că ar fi incorect față de soția mea să Își anuleze planurile. Și, desigur, avem amândoi o poziție În societate. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nicăieri produse La Prairie, pantofi Stephane Kélian, Vivienne Westwood sau Ozwald Boeteng. Numai pantaloni! Un oraș cu un singur cal! se gândi ea, în pragul isteriei. Și calul poartă Hilfiger de sezonul trecut. Își dorea să se întoarcă acasă. În timp ce jelea din greu după Londra, zări prin ceață ceva ce o făcu să se simtă mai bine - un magazin Marks & Spencer! În mod normal nici nu se apropia de ele: hainele erau prea comune, mâncarea prea tentantă, dar în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca mine“. I-am tras-o fără prezervativ, m-am trezit din beție și nu m-am mai gândit la chestia asta. Eu nu știam, dar între timp ea se combinase cu Georgie, numai ca să facă plodul ăla după care jelea atât. Așa s-a născut Madeleine, iar eu am crezut că-i rezultatul nopții aceleia. Am iubit-o - era fetița mea. Peste doi ani m-am gândit să mai facem un copil și așa s-a născut Martha. Băiete, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care izbucnise În lacrimi Îndată femeia solidă și Îngrijorată ajunse. Le lăsaseră pe amândouă jelind pe canapea și ieșiseră singuri. Și pe drumuri erau o liniște de mormânt pe când se Îndreptau Înapoi spre centrul orașului: zăpada Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a luat naiba. Chiar acolo În cameră. Apoi apare bastardu’ de frate-su ăla delicat din dormitor, jelind, Învelit tot În halatu’ lui roz. Și io n-aveam nici o părere. Știi, mă gândesc că se duce să facă vreo baie cu spumă sau ceva d-astea. Doar că aud ceva, ca un copil care bocește. Scutură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
încât a neglijat-o aproape total pe tânăra fată. Nu, Rhyme, nu ai dreptate, există și morți de care nu poți scăpa. Această tragedie o va urmări pentru totdeauna. Apoi se gândi că va avea tot timpul din lume să jelească, să se învinovățească și să caute consecințele celor întâmplate. Acum trebuia să înceapă să gândească în calitate de polițist. Magicianul e undeva aproape. Și nu trebuie să scape sub nicio formă. Ești la locul unei crime și știi ce ai de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vă amintiți care anume? —Are vreo importanță? Pentru prima dată, doctorul Gabor zâmbi. Probabil că nu. Eram doar curios cu privire la gusturile ei. Citește orice. Dar nu am observat ce anume citea în seara aceea. „Nu are sens să te amărăști jelind, să te tot gândești. Trebuie să continuăm să trăim, să continuăm să construim.“ Otto Frank într-o scrisoare către fratele său, 16 martie 1946, citat din Viața secretă a lui Otto Frank, de Carol Ann Lee 2tc "2" A m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
l-am rugat pe tata să-mi cumpere o pereche de papuci. Cei trei frați trebuiau să „dea o mână de ajutor“, fără excepție, în fiecare după-amiază liberă, Felix, în schimb, știa o tehnică numită „văicăreală“. Se văicărea și se jelea atât de tare - „de se zguduia casa“, așa spunea -, până când pe maică-sa o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
noștri. Dacă aș fi știut că vei folosi acest lucru ca pretext pentru a te culca cu primul bărbat ieșit în cale, aș fi umblat pe străzi în pijamale cu o sticlă de cidru la subsuoară, strigând la oameni necunoscuți, jelindu-te cum se cuvine. Nu asta am vrut să spun. Ba sigur că asta am vrut să spun. Ei bine, felicitări, spuse Mark într-un final. Ne-ai distrus. Cine ar fi crezut? Eu am fost cea care a înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cobori la micul dejun? Îmi doream atât de mult. Nu-l puteam lăsa singur cu Rachel încă o dată, mult mai mult decât era necesar, dar trupul meu mă lăsase baltă. Am început să plâng. Nu mă simt bine, m-am jelit eu. El m-a strâns tare în brațe, m-a sărutat pe frunte și m-a ajutat să mă urc în pat. Mi-am închis mobilul inconștient și, în câteva secunde, adormisem. Chiar înainte de a adormi, m-am întrebat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sudului, În căutarea unei clime mai blânde, Îl ucisese, ci o hemoragie cerebrală, care ar fi putut afecta pe oricine, oriunde. Vestea ajunsese În Anglia În prima săptămână de repetiții la Guy Domville, de aceea nu avusese timp să Îl jelească așa cum s-ar fi cuvenit, iar când i se amintea Întâmplător, ca acum, cu anunțul acesta, simțea ca o durere ascuțită. Care fusese prima carte a lui Louis, se Întrebă. Călătorii cu măgarul? Și cine erau ceilalți douăzeci și unu de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi umplu Încă o dată ochii de lacrimi. Cum reușise Louis să inspire atâta devotament acestor oameni dintr-o cu totul altă rasă și cultură, după numai câțiva ani de trai printre ei? Nu-și făcea iluzii că va fi vreodată jelit În același fel plin de simțire, dar decise ca pe viitor să fie mai bun, mai umil și mai puțin egoist. Avea să Își accepte cu stoicism eșecul În teatru, să se rededice solitarului meșteșug al literaturii, să caute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker rosti la microfon: — Un prilej trist, prilejul oferit de doliu. Jelim un om bun, un om inimos, un polițist dedicat meseriei. Cu părere de rău, azi asistăm la trecerea lui În neființă. Dispariția căpitanului Russell A. Millard este o pierdere pentru domna Millard, pentru familia Millard și pentru noi, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să-și creadă ochilor. Printre buzele strânse de spaimă abia îndrăzni să întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
treizeci și cinci de ani, a Început războiul. Acum, În fiecare lună, hormonii mei ies În stradă Înnebuniți agitând pancarte și strigând: „Salvați ovulele!“ Se pare că trupul meu și-a dat seama că timpul e scurt, iar pierderea fiecărui ovul este jelită ca și cum ar fi vreo piatră prețioasă. Dar cum să fac Încă un copil când nici pe cei pe care-i am nu apuc să-i văd? Nu prea am dat pe acasă zilele astea. Mă uit la ceasul din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca să se ducă la palat prin niște drumuri prăpăstioase, și În același timp ar trece prin mijlocul orașului pe drumuri bune și frumoase și un condamnat la moarte, pe care din acești doi ai ferici tu ? Pe care l‑ai jeli ? Oare nu pe cel ce călătorește pe drumul cel larg și frumos ? Tot așa și În cazul de față, să nu fericim pe cei ce se dezmiardă În plăceri, ci pe cei ce se Înfrânează, căci aceștia călătoresc spre cer
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mân‑ tuireă. (Romani 10, 10)”162. Celor care Îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului : „«Nu mă plângeți pe mine (Luca 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care Îndrăz‑ nesc unele ca acestea Împotriva credincioșilor, care‑și adună focul gheenei prin flacăra aceasta, pe care o aprind Împotriva
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
al acestuia. Divorțul nu era un eveniment ieșit din comun, și cei p]r]siți g]sindu-și de obicei un partener în decurs de un an, conviețuind apoi în armonie. Nu a fost și cazul acestui b]rbat; el a jelit destr]marea atât a c]s]toriei, cât și a prieteniei cu atât de mult patos, încât a sfârșit prin a-i deranja pe toți membrii grupului. Situația lui a devenit o chestiune public], deci de competent] politic], și grupul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de compasiune, lipsit de setea de st]pânire și mîndrie, egal în fericire și am]r]ciune... cel care nu depinde de nimic, este dezinteresat, f]r] griji... și cel care nici nu ur]ște, nici nu se bucur], nu jelește și nici nu tânjește, care renunț] atât la bine, cât și la r]u. (12.13-17) Dar Gita nu ofer] prea multe informații în ceea ce privește motivul pentru care o persoan] ar trebui s] urmeze aceste principii și ce ar trebui s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
blestemul, vrăjile și descântecele) ori chiar păcatele Înfăptuite de părinți În existența lor, participă la proiectarea unui copil. În basmul Viteazul cu mâna de aur apare o situație excepțională. Craiul și crăiasa, după ani lungi de așteptare Începură să-și jelească feciorii. Într-o zi de sărbătoare Împărăteasa merge la biserică unde se roagă; mărturisindu-i istoria cu cei doi 34 feciori care nu s-au mai Întors, popa Îi spune: Din. cauza păcatelor ei, o Împărăteasă este sfătuită de un
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
care la Început luptase Împotriva sentimentelor sale, fiind față În față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată În pădure, nu mai crede În legitimitatea legământului făcut. Călugărașul Îi spune Împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr un ou (obicei consemnat În monografia lui
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
care ne amintesc de arta Țărilor de jos pe care o cunoștea Michelangelo din gravuri, ține pe genunchi trupul lui Isus mort, gingaș și ondulat, ca o floare ruptă și așezată în poala Fecioarei care nu plânge, și nici nu jelește. Artistul redă fața Fecioarei cu trăsături crispate de durere, ca în lucrările lui Crivelli 18. Fecioara se stăpânește, privindu‑și fiul mort cu o liniște adânc în‑durerată și înțelegătoare. 4.2.3. Moise O mare influență în cariera artistului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
vrăjile și descântecele) ori chiar păcatele înfăptuite de părinți în existența lor, participă la proiectarea unui copil. În basmul Viteazul cu mâna de aur [Teodorescu] apare o situație excepțională. Craiul și crăiasa, după ani lungi de așteptare începură să-și jelească feciorii. Într-o zi de sărbătoare împărăteasa merge la biserică unde se roagă; mărturisindu-i istoria cu cei doi feciori care nu s-au mai întors, popa îi spune: "La Carte scrie că păcatele părinților se răsfrâng asupra fiilor. De
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]