858 matches
-
ceva ignorat din ființa lui prinse a se întinde imperios de nevoiaș înspre femeia de alături - un căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cea mai mare importanță autoritatea decizională revine poporului elvețian. Elitele politice sunt astfel controlate”. „Cum au reacționat rușii?”, Îl Întreb. „A, foarte bine, erau ochi și urechi, receptivi, vizibil de acord. Dar eu”, continuă acest domn, „m-am simțit extrem de jenat. Nu puteam să-l opresc pe rector, dar pentru mine era un discurs stânjenitor”. A folosit apoi cuvântul penibil? Nu pun mâna În foc, dar acesta a fost sensul. Și mai mare mi e mirarea când domnul Ruegg Îl aproba
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
jos în căutarea unui hotel pentru că era obosită, transpirata și se simțea incomod. Orașul semăna mai degrabă cu o ruină, era plin de gropi, de noroaie și de bețivi. Asta a fost prima ei impreise , cel putin...Se simțea foarte jenata, exact ca o intrusa venită aici să tulbure apele limpezi, să facă ce? -Trebuie să fii puțin ticnita să rămâi aici, isi zicea în gând. Trebuie să nu mai crezi cel putin că există și bucurii intime în viață. Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p. 62), speriat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însă la cheltuielile casei. La vârsta ei! Da, Cléa face pe fetița, e genul, deși are peste treizeci de ani. "Aș vrea să-i telefonez soțului meu...", geme ea înadins pentru doamna Sinus. "N-aveți mobil?", întreabă doamna Sinus surprinsă. Jenată, nu insistă. Așteptând-o pe Cléa, se lungește pe un pat. Cerul e cenușiu, dar nu mai plouă. Dimineață. Se scoală, vrea să plece, dar nu-și mai găsește pantofii. Doamna Sinus, conversând în continuare cu prietena ei, nu vrea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu spirala vertiginoasă a patimilor nebune și a ispitelor de neînchipuit, mesenii, stânjeniți să se vadă atât de tulburați, se feriră să se uite unii la alții. Constantin, care deținea secretul de a relaxa un grup împietrit într-o tăcere jenată, întrebă glumind: "Ce zici, locotenente, și aici avem sufletul fără trup?" Locotenentul aprobă zâmbind: "Da, și asta mă face să cred că tocmai în cântece există eternitatea sufletului." Dar gândea, cred eu, că partea trupului era foarte puternică, ba chiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ovaționează continuu cînd acesta hotărăște să se răzbune" (New York Times, 30 mai 1985). Și: "În cinematograful Loop's United Artists am fost martorul ovațiilor care au însoțit scena unui măcel care i-ar fi făcut pe romani să se simtă jenați" (Chicago Tribune din 12 iunie 1985). Pe măsură ce vara înainta, reacțiile publicului entuziast păreau să sporească în intensitate: "În cinematografe, tineri plini de entuziasm sar în picioare scandînd "USA, USA", în vreme ce Johnny Rambo mai trimite un grup de dușmani pe lumea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
șifonier (acolo, nu puteam să nu remarc, avea niște blugi). O asociere curioasă, blugi, pulover din mohair și sutană călugărească! Mobilierul era întregit de o masă simplă, o poliță cu cărți (învăța greaca) și o sobă cu plită. Justifică, ușor jenat, aspectul sărăcăcios al încăperii: "Adevărul este că omul se poate mulțumi cu foarte puțin. Avem atâtea lucruri inutile în case”. Ne-a promis că ne va aduce pâine proaspătă, și s-a ținut de cuvânt. Noaptea, nu adormisem încă, a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întrezărisem pe Père de Menasce. Azi îmi spune: «Que c’était beau! Que c’était beau!»... Ne întâlnisem amândoi în fața standului cu cărți al lui Harrassowitz. Zărește traducerea germană a Șamanismului și o ia în mână, o răsfoiește (...) și, oarecum jenat, se scuză că nu citise încă Forêt interdite, pe care i-o trimisesem acum un an. Sunt poate mai stânjenit ca el, și încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
patru. - Aș fi putut trage niște sfori, am zis, cu delicatețe. - Pe ce bază? întrebă el, un picuț cam răstit. Mi-am dat seama că flirtam cu el și m-am uitat iarăși la carte și la pixul din mână, jenat. - Nu sunt prea bun, îndrăzni el, dând să se ridice, realizând schimbarea bruscă, subtilă, din atmosfera încăperii. - Păi nici ceilalți studenți ai mei nu sunt, așa că te-ai încadra perfect, am râs eu sec. El deloc. - Părinții mei... Ezită din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pun capăt acestei întreruperi și să plec. Am dat iarăși din umeri. - Păi, nu voiam să văd decât dacă, știi, v-ați spălat pe dinți. Pretextul ăsta era atât de lipsit de temei, atât de străin mie, încât am roșit jenat. Robby dădu din cap, stand în fața computerului, și zise: - Bret, mă uitam la ceva despre război în seara asta și am nevoie să știu ceva. - Da? Îi doream să fie cu adevărat interesat în tot ceea ce avea „nevoie“ să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe buze, zise: - E numai un joc, tată. Un joc idiot. Mi-a luat mult timp să cântăresc dacă spunea adevărul sau era o altă minciună. - Ce joc? am întrebat. - Băieții dispăruți. Dădu din cap. Părea ușurat și un pic jenat. Era o combinație curioasă - nu eram sigur că o accept - sau pur și simplu o expresie împrumutată? - Cum adică - un joc? - Păi cam ne informăm de ce se-ntâmplă. Pauză. E vorba de pariurile noastre. - Poftim? am întrebat. Ce pariuri? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca să vin cu mașina la Pearce și credeam că eu și scriitorul construisem o poveste destul de coerentă, care să-l determine pe Miller să mă ajute. Dar acum, când mă aflam aici în carne și oase, în fața lui, mă simțeam jenat și am început să mă bâlbâi imediat ce-am deschis gura. Am început să-i relatez cea ce se petrecuse în casă de o manieră calmă și liniară, dar curând m-am pomenit că mă refeream la tot ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
traseului nostru prin Europa, desenată pe o bandă de plastic galbenă, destul de incomodă la ținut și cărat. Apariția lui Thomas cu această hartă butaforică în mâini a început de la o vreme să ne trezească unanima ilaritate. Zâmbește și el, ușor jenat, ușor complice. E o convenție, dar trebuie dusă până la capăt. Primarul, cel care primește cadoul - de fiecare dată altul, firește... primarul, nu cadoul -, schițează invariabil aceeași expresie de surprindere plăcută, pentru el este prima dată, pentru noi - a n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care o vede destul de rar, pentru că a divorțat de familie. Îl întreb pe Fatos dacă romanul e autobiografic. „Peste 60 la sută din text este autobiografie topită artistic”, îmi răspunde Fatos Kongoli, într-un limbaj de critic literar, și zâmbește jenat... VITALIE CIOBANU: Se anunță niște ședințe literare în vagonul-restaurant, dar se pare că nimeni nu s-a obosit să meargă la ele. O stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și că am împrăștiat texte din care s-au hrănit și au prins speranță, încă o dată, sute și sute de mii de cetățeni, închiși ca și noi în cercul blestemat al politicii „marilor puteri” și trebuie să explicăm, cu zâmbete jenate, evident „vinovate”, ultima și cea mai minusculă pată de noroi de pe armura noastră, improvizată, oho, și încă cum! Să justificăm chiar și petele de sânge pe care unii le arată cu degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mi-a dat un soi de trufie divină, juvenilă. Pentru că La început a fost cuvântul...?! Ai avut în viață (și în literatură) și niște antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Cu siguranță. Lucrurile pe care, văzându-le, mă simțeam jenată, acestea au fost antimodelele mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici nu-mi mai este rușine că sunt român, îmi este rușine că sunt om, altfel spus un membru al acestei specii care a inventat acest tip de economie, de feudalitate târzie. În mod ciudat, m-am simțit mai puțin "jenat" că sunt român ori de câte ori am călătorit în Japonia sau în Statele Unite. Cum în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România, și nici cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu există nici o prejudecată legată de români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora unui astfel de om un serviciu cât de mic. După el veni d.Tzigara să-și ia ziua-bună de la mine. I-am mulțumit de amiciția
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de opera sa medicală, Jules Nițulescu își purta, parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medicinei familiare în doze mai mari și mai puțin pe ocolite" (Killick 1995: 3) nu putea decât să arunce țările debitoare în recesiune, transformându-le în țări ,,dependente de ajutor" (Payer 1974). Cu siguranță, în anii 1980 Fondul descoperea din ce în ce mai jenat că nu mai era un contribuitor net al țărilor subdezvoltate, ci un beneficiar net al fluxurilor de profit de la acestea (Killick 1995: 3). În plus, era conștient că orice slăbire vizibilă a economiei prin condiții ale datoriilor putea accelera scurgerea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Ca și cum faptul ăsta era unul de toată mâna. În Fălticeni, la el, orice om care se respectă trage până la patru-cinci cărți pe an. Când nu e ocupat cu operarea vreunei tumori la cine știe ce jigodie de câine. Fi-sa era destul de jenată. Arăta incredibil de normal cu așa părinți. Când te gândești ce gene moștenea. Sau poate mă-sa, din fericire, îl înșelase pe veterinar într-un moment de luciditate. Io aș încerca și cu dânsul, părea să zică. Dumnealui. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]