976 matches
-
vorbăria celor doi, și ce spuseseră despre "importanța regenței", ce cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vacarmul din cârciumă. Cathedral Arms era chiar peste drum de redacție, ascunsă într-o curte de pe una din laturile catedralei, și era înzestrată cu toate semnele distinctive ce făceau apanajul industriei tradițiilor culturale. Bârne înnegrite de vreme, șemineu rustic, potcoave, jilțuri de stejar și o podea înclinată, din piatră. Singura diferență dintre Cathedral Arms și majoritatea cârciumilor consta în faptul că aceasta era cu adevărat veche și că aici își udaseră gâtlejul tăietori în piatră, cărăuși și negustori de grâne încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
grăbit să fiu primul. care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa, comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi trecuse și mie asta prin minte. Firește că propunerea lor a fost acceptată de tribunal. Cine ar fi îndrăznit să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doar generalii ruși. Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măcar umerii ei orbitori. Cei care tot veneau din urmă încercau să vadă și ei ce anume îi oprise pe primii. Curând, presiunea deveni atât de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mama focului, Ledoulx tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele unui moment fermecător de apropiere dintre Franța și țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
recreează trupul făcând politica diverselor partide și aspirând fumul tutunului, contra căruia odinioară au luptat pe viață și pe moarte. Iisus mergea din loc în loc să predice tuturor noua Sa împărăției spirituală. Clericii noștri se mulțumesc astăzi să stea comod în jilțurile lor și să scrie enciclice pastorale prin // reviste și ziare; să vorbească mulțimei prin telegraf și radio, contra cărora au luptat până-n ziua de ieri. Iisus acuza pe Farisei, spunându-le: "Fățarnicilor! Fala cerului știți să o deosebiți și semnele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ediții (au fost, tot ce se poate, identice), dar Gala de luni, 24 martie, anul de grație 2008, a oferit o fascinantă călătorie în timp (undeva pe la începutul anilor ’90). Scenografia generoasă a ezitat „modern“ între indiciile „culturii“ ori „spectacolului“ (jilțuri, lumânări aprinse, ghivece cu flori) și „îndrăzneala“ de inspirație disco-orientală (fum pompat semnificativ pe scenă, cortină din lurex auriu, lumini fucsia & oranj). Discursul prezentatorilor Galei (altfel fermecătorul actor Victor Rebengiuc și grațioasa actriță Ilinca Goia) a reușit să se conserve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
suprafața apei! Trupele nu se văd, dar o săgeată aprinsă, care arde roșu sau galben și care urcă până la o mie de pași, asta, Într-adevăr, se vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un grup de spahii care duceau un rănit. - De ce un rănit? - Fiindcă așa simt. Cât de secretă era misiunea lui Alexandru? - Foarte secretă. Se pare că era legată de pregătirile de război ale sultanului. - Atunci, spuse Ștefănel ridicându-se din jilț, Înseamnă că Alexandru a fost sau se află În hotarele Imperiului Otoman! - Posibil... O bătaie la ușă Îi Întrerupse. Unul din oamenii de gardă intră, se Înclină În fața Marelui Maestru și spuse, puțin stânjenit: - Un negustor din port cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mare se opintea, ca În fiecare noapte, să răstoarne netrebnicia lumii, aducând În locu-i liniștea și frumusețea infinită a depărtărilor. Ușa se deschise fără zgomot. Voievodul se Întoarse și Îl pofti pe căpitanul Pietro să se așeze Într-unul din jilțurile care Înconjurau masa largă, de stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și el, ascultând un zgomot abia perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]