1,513 matches
-
aici în primul rând "liberă"] Hermann Mörchen, Die Einbildungskraft bei Kant [Imaginația în concepția lui Kant], Tübingen, Max Niemayer Verlag, 1970, p. 169. 212 Walter Biemel, Die Bedeutung von Kants Begründung der Ästhetik für die Philosophie der Kunst [ Însemnătatea fundamentării kantiene a esteticii pentru filosofia artei], Köln, Kölner Universitäts Verlag, 1959, p. 79. 213 Op. cît., p. 14. 214 Sân Juan de la Cruz, Coplas de él mismo, hechas sobre un éxtasis [Rime proprii despre un extaz]. 215 [gândurile fără conținut sunt
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
filosofia lui Kant; această filosofie este «periculoasă și înșelătoare». Și cu toate acestea, așa cum a scris Albert Leclère într-un articol din 1902 intitulat Le mouvement catholique kantien in France à l'heure présente, ceea ce îi inspira pe catolicii francezi «kantieni» era «o intenție apologetică». Spiritul acestei mișcări era acela de a «crea o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum mort». Reacția susținătorilor tradiției scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman. A culminat cu Pascendi, enciclica ce a lovit modernismul și a condamnat orice încercare de conciliere între kantianism și creștinism. Cu Pascendi
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
a oferi o „a treia cale”, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura relațiilor internațioanle și în clasificările posibile ale autorilor ei. Prin cei trei „R”, Școala engleză nu face decât să-și justifice propria existență, ca o a treia cale, pe baza unei înțelegeri reducționiste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
exclusă, se poate observa aici o asemănare între conceptul lui Buzan și cel de „comunitate de securitate”. În perspectivă liberală, viziunea cea mai cunoscută în domeniu la nivelul întregului sistem este cea a „securității colective”, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a „păcii democratice” a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului de „regim”, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și de pe poziții egale, spațiul normativ fiind foarte redus. Principala regulă care dirijează interacțiunea dintre state spune doar că, odată stabilit un acord, acesta trebuie respectat. Postularea unor idealuri mai mult sau mai puțin comun împărtășite, cum presupune abordarea normativiștilor kantieni, nu este de mare ajutor în practică, ci este nevoie de un optimism moderat în rezolvarea problemelor comune. Foarte pe scurt, groțianismul este abordarea care privilegiază negocierile, scopul fundamental al acestora nefiind convingerea celuilalt de justețea unei poziții, ci conviețuirea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
umane fundamentale (articolul cosmopolitan) și principiul interdependeței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial - și mai ales în perioada interbelică - au existat numeroase scrieri subliniind natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să revină pe agenda științelor sociale odată cu răspândirea treptată a democrației liberale după al doilea război mondial, și mai ales odată cu încetarea „războiului rece”, când corelația dintre existența regimurilor democratice și formarea unei păci separate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
separate a atras atenția teoreticienilor relațiilor internaționale. Teorii contemporane Doi dintre cei mai reprezentativi susținători contemporani ai păcii democratice vor face obiectul unei treceri în revistă mai detaliate, subliniind însă diversitatea discursurilor analitice având ca obiect elaborarea și sofisticarea argumentului kantian. Rudolf Rummel și Michael Doyle corespund în linii generale celor două variante majore ale pacifismului democratic: pe de o parte versiunea monadică sau generală, al cărei argument susține ideea unui pacifism general/absolut al democrațiilor, indiferent de natura internă a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
practice ale pacifismului democratic și, mai ales, tentației de a aborda politica de promovare a democrației în întreaga lume ca principalul mijloc de evitare a războiului. O dificultate teoretică derivă din confruntarea curentului intervenționist al pacifismului democratic atât cu argumentarea kantiană potrivit căreia o astfel de intervenție, oricât de nobil ar fi scopul, ar ataca fundamentul egalității (necondiționate) între state, cât și cu tradiția liberală a secolului al XIX-lea, opus intervenționismului. Dincolo de aspectele teoretice legate de fidelitatea față de moștenirea kantiană
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
kantiană potrivit căreia o astfel de intervenție, oricât de nobil ar fi scopul, ar ataca fundamentul egalității (necondiționate) între state, cât și cu tradiția liberală a secolului al XIX-lea, opus intervenționismului. Dincolo de aspectele teoretice legate de fidelitatea față de moștenirea kantiană sau de aspectele practice atât de vizibile în recenta intervenție pentru extinderea democrației în Irak, o altă dificultate practică se referă la pericolul instabilității procesului de democratizare sau al riscurilor democrației imature. O evaluare a virtuților analitice și practice ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
serie de cercetători să avanseze scenarii extrem de optimiste referitoare la viitorul aranjament în sistemul internațional. Probabil cel mai bine cunoscut din această serie este „sfârșitul istoriei” al lui Francis Fukuyama, care se inspiră din bogata tradiție filosofilor Iluminismului, resuscitând ideea kantiană a „păcii eterne”. În opinia lui, odată cu încheierea „războiului rece” asistăm la „sfârșitul istoriei” ca atare: acesta reprezintă punctul final în evoluția ideologică a lumii și presupune universalizarea democrației liberale de sorginte occidentală ca formă finală de guvernare umană (Fukuyama
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Press, Cambridge. Carlsnaes, Walter, Risse, Thomas și Simmons, Beth A. (eds.) (2002), Handbook of International Relations, Sage Publications, Londra. Carr, E.H. (1978), The Twenty Years’ Crisis: 1919-1939. An Introduction to the Study of International Relations, Macmillan, New York. Cavallar, Georg (2001), „Kantian perspectives on democratic peace: alternatives to Doyle”, Review of International Studies, 27. Cerny, Philip G. (1990), The Changing Architecture of Politics: Structure, Agency and Future of State, Sage Publications, Londra. Clark, Ian (1997), Globalization and Fragmentation: International Relations in the
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
diversitatea curentelor ce operează cu axiome derivând din corelarea păcii cu absența războiului - dincolo de dimensiunea empirică a acestei „teorii” (Bruce Russett) se află proiectele normative ale democrației cosmopolitane (David Held, Andrew Linklater, Daniele Archibugi) și ale cosmopolitismului moral (Rawls). Moștenirea kantiană este menționată în majoritatea, dacă nu în totalitatea eseurilor dedicate pacifismului democratic în relațiile internaționale. O dată în plus, spațiul limitat nu permite analiza acestei moșteniri. Totuși, câteva articole recente au ca obiect explorarea limitelor și a distorsiunilor acestei moșteniri - vezi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
morții, răpiri etc.) (Rummel, 1997). Este important de observat că „democid” nu include victime militare și civile direct legate de războaie intrastatale sau războaie civile. Vezi Lavik (2002). În fapt, primul articol este dedicat principiilor păcii democratice în interpretarea operei kantiene, în vreme ce a doua parte abordează problema imperialismului liberal și a riscului agresiunii din partea statelor liberale, îndreptate împotriva statelor nedemocrate. Într-un articol recent, Doyle accentuează faptul că pacea liberală funcționează în măsura conformării simultane cu acțiunile ce derivă din trei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nici confederație, nici stat federal, ea este o federație de state. De aici se naște ambivalența cetățeniei europene. Pe de o parte, ea evocă drepturile cetățeanului european în Uniune, în bună logică federală; pe de altă parte, în spiritul cosmopolitismului kantian, ea descrie relațiile orizontale pe care le întrețin popoarele statelor membre. Astfel, sensul cetățeniei europene se divizează. Cetățenia este, ca și în cadrul statelor membre, statutul cetățeanului. Dar în măsura în care ideea de "cetățenie europeană" presupune și principii comune care provin din comunicarea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
spera, dimpotrivă, ca prin cooperare să se ajungă la pace, dîndu-se statelor o nouă rațiune de a fi. Istoria europeană, după ce pentru o lungă perioadă de timp a confirmat pesimismul hegelian, încercă de la jumătatea secolului XX să dea dreptate idealismului kantian. Dar nimic nu este sigur niciodată. Pentru moment este vorba de a menține echilibrul precar, de a evita ca prea multă centralizare să asfixieze cetățeniile naționale și ca prea multe tensiuni să facă din cetățenia europeană o simplă aspirație. CĂTRE
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
din 10 februarie 1994, JOCE, n°C 61, 28 februarie 1994, p. 156). 22 I. KANT, Vers la paix perpétuelle, trad. de J.-F. Poirier et F. Proust, Paris, Garnier-Flammarion, 1994, p. 106 (annexe 1, pt. 2). Despre actualitatea ideii kantiene asupra păcii veșnice, a se vedea N. BOBBIO, "I diritti dell'uomo oggi", in L'età dei diritti, Torino, Einaudi, 1990, pp. 253-270. (NT: în text "en effet, les lois, au fur et à mesure que le gouvernement prend de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
abordare foarte diferită de cea născută și dezvoltată în tradiție clasică. Materialismul, monismul biologului Ernst Haeckel, laolaltă au dus la ștergerea oricărei deosebiri substanțiale între om și celelalte animale. II.1.4. Conceptul de libertate în filosofia contemporană Reluând distincția kantiană dintre noumen și fenomen, Arthur Schopenhauer consideră că lucrul în sine se identifică cu voința: tot ceea ce ființează este voința de a exista, manifestată fie ca forță, fie ca instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Tipărit cu sprijinul Ministerului Federal al Educației, Științei și Culturii din Viena MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932), profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Domenii principale de preocupări: epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, studii kantiene și wittgensteiniene. Numeroase cărți, studii și articole în această arie tematică, publicate în țară și peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. Ultima carte: Kant în lumea lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă. În Tractatus s-ar fi încercat, prin urmare, o nouă abordare a problemei centrale a filozofiei critice. Max Black, în cunoscutul său „ghid“ la Tractatus, împărtășește aprecierea că întrebările centrale ale lucrării sunt întrebări kantiene, că ceea ce a urmărit Wittgenstein a fost determinarea acelei ordini a priori care constituie cadrul pentru orice experiență posibilă.18 Încă și mai categoric este David Pears. În prima lui carte asupra lui Wittgenstein, publicată în 1971, el apreciază că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 133 Ceea ce se urmărește în Tractatus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 133 Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție nouă pentru probleme consacrate de acea tradiție germană
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept cel care a inspirat orientarea filozofică inițiată de Cercul de la Viena. Putem înțelege o asemenea asociere dacă ne gândim că în una dintre înfruntările de pe scena filozofică vestică, la mijlocul secolului al XX-lea, linia frontului despărțea metafizica tradițională și kantiană de o „filozofie științifică“ de orientare empiristă și pozitivistă. Tentația de a situa Tractatus-ul în primul rând prin raportare la această confruntare era, prin urmare, puternică. Această încadrare, indiferent de însemnătatea care va fi atribuită operei de tinerețe a lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein’s „Tractatus“, Cambridge at the University Press, 1971, îndeosebi „General Introduction“. 19 D. Pears, The False Prison, vol. I, Oxford Clarendon Press, 1987, p. 7. 20 Ibidem, p. 91. Pears afirmă de asemenea că Tractatus este „dominat de imaginea kantiană a minții, a lumii și a produselor interacțiunii lor. Cunoașterea comună este văzută drept o sondă care nu poate pătrunde dincolo de produsele unite ale minții și lumii“, op. cit., p. 12. 21 Vezi, în acest sens Leonard Goddard, Brenda Judge, „The
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]