KorAP: Find »[drukola/base=kantian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...60 >

1,485 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea științifică. Lucian Blaga se situează pe o poziție diferită față de Immanuel Kant, ceea ce îi permite să gândească cu totul altfel situația antinomicului în cadrul gândirii. Nu este de acord nici cu interpretarea kantiană a metafizicii, nici cu conceptul de cunoaștere pe care acesta îl vehiculează. În opinia lui Blaga 276, Kant ia ca punct de plecare în critica sa asupra metafizicii un ideal de cunoaștere extras din știința teoretică a naturii, constituită prin

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de natură între metafizică și știință este ... așa de mare că trebuie să aplicăm fiecăreia propriile ei criterii"289. O analiză pătrunzătoare a diferențelor care separă cele două domenii găsim în introducerea lucrării Censura transcendentă 290 . Delimitarea blagiană față de înțelesul kantian al metafizicii presupune și o respingere a conceptului de cunoaștere cu care Immanuel Kant operează. Blaga vede în conceptul de cunoaștere pe care filosoful german îl vehiculează o înțelegere trunchiată și parțială a fenomenului cunoașterii. În primul rând, Kant își

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
susținând că acesta din urmă rămâne un mister la porțile căruia eșuează orice efort de cunoaștere, inclusiv cel al metafizicii. În replică, Blaga face din mister ideea centrală a filosofiei sale și deosebește "variante" de mister, astfel încât lucrul în sine kantian îi apare doar ca una dintre aceste variante 296. Raportul cunoașterii cu misterul este unul complex. În interiorul acestui raport, se întâmplă uneori ca misterul să fie sau să trebuiască să fie exprimabil antinomic. Cazurile adunate din matematică dar și din

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
fapt ce o conduce la construcții antinomice, care îi subminează pretențiile de cunoaștere. Aducând în atenție situația din microfizică, Lucian Blaga dovedea că în însăși cunoașterea științifică pot apărea construcții antinomice. Antinomii precum cele din câmpul experienței microfizice zădărniceau argumentația kantiană și solicitau o reconsiderare a resurselor rațiunii, o resemnificare a ideii de cunoaștere și raționalitate 298. În continuare, voi urmări întâlniri ale lui Blaga cu unele tematizări favorabile antinomicului. Va fi un prilej de a pune în evidență originalitatea metodei

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
știe, de puternica gândire a lui Kant. După o perioadă în care s-a crezut că filosofia lui Kant a ajuns aproape de desăvârșire, a început să se manifeste nemulțumire față de aceasta, iar cea mai importantă sursă de nemulțumire era concepția kantiană despre inaccesibilitatea cognitivă a absolutului 350. Poate tocmai de aceea, filosofia germană care i-a urmat imediat, în care se situează și Hegel, a fost una a absolutului. Unul dintre reprezentanții acesteia a fost Schelling. Pentru el, absolutul este accesibil

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Schelling. Pentru el, absolutul este accesibil, dar numai printr-un fel de "intuiție genială" sau "însuflețire", analogă extazului religios. Altfel spus, într-o modalitate cvasimistică. Hegel începe să gândească în acest cadru de idei. Însă, el va respinge atât ideea kantiană a inaccesibilității absolutului, cât și metoda însuflețirii, a lui Schelling 351. Spre deosebire de Immanuel Kant, care punea limite elanului cognitiv al rațiunii, Hegel face din aceasta facultatea de cunoaștere cea mai înaltă, în fața căreia nu există obstacol. Dacă pentru Kant, "limitele

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
La Immanuel Kant cunoașterea este un proces de determinare și unificare a unui material de la un nivel inferior prin structuri supraordonate: intelectul unifică diversitatea intuițiilor date prin sensibilitate cu ajutorul regulilor în concepte, iar rațiunea unifică regulile intelectului în principii. Intelectul kantian trebuie să ajungă prin sinteza intuițiilor condiționate de sensibilitate la universalitatea cunoștinței; el are nevoie deci de operația logică de obținere a universalului din mulțimea particularelor spre a putea forma conceptul. Rațiunea, spre a forma principiul, care este conceptul său

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
epistemologic de către Kant, iar motivul este apariția antinomiilor. Aceasta înseamnă că atât cunoașterea în sens strict cât și cunoașterea în sens extins se supun regulilor logicii clasice a noncontradicției. Hegel a încercat să treacă dincolo de acest punct critic al gândirii kantiene tocmai prin integrarea antinomiilor în cunoașterea metafizică. Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În al doilea rând, Hegel nu adoptă structura kantiană a facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În al doilea rând, Hegel nu adoptă structura kantiană a facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene, se angajează în spațiul ideilor contradictorii sau paradoxale 373 și reușește să ajungă la o cunoaștere a întregului, a nedeterminatului. Dacă pentru intelectul și

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene, se angajează în spațiul ideilor contradictorii sau paradoxale 373 și reușește să ajungă la o cunoaștere a întregului, a nedeterminatului. Dacă pentru intelectul și rațiunea kantiene, contradicția este de nedezlegat, rațiunea speculativă suportă contradicția, găsindu-i dezlegarea. Această dezlegare se

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene, se angajează în spațiul ideilor contradictorii sau paradoxale 373 și reușește să ajungă la o cunoaștere a întregului, a nedeterminatului. Dacă pentru intelectul și rațiunea kantiene, contradicția este de nedezlegat, rațiunea speculativă suportă contradicția, găsindu-i dezlegarea. Această dezlegare se numește ideea totalității, a sintezei, care-și are corespondentul în conceptul concret. Prin aceasta, Hegel credea că a reușit să redea metafizicii demnitatea de cunoaștere superioară

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
care-și are corespondentul în conceptul concret. Prin aceasta, Hegel credea că a reușit să redea metafizicii demnitatea de cunoaștere superioară. Mă întorc acum la Lucian Blaga și la ideea sa cu privire la antinomiile transfigurate. Am văzut că Hegel distruge argumentul kantian al antinomiilor împotriva metafizicii folosind o altă concepție asupra cunoașterii, rațiunii și logicii. Blaga adoptă și el perspectiva nuanțării conceptului de cunoaștere, a facultăților de cunoaștere și a logicii, însă nu în felul în care o face Hegel. La Hegel

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
aporii insolubile. Soluția lui va fi să considere spațiul și timpul ca subiective, transferând astfel problema existenței în sfera lucrului în sine. Încât, se poate spune că Immanuel Kant "a evitat problema existenței"622. Pentru a ieși din această capcană kantiană și a intra în problema existenței, Mihai Drăgănescu alege o soluție originală: "admiterea unei "coordonate în plus", în afară de spațiu și timp"623. Aceasta este ortoexistența: "rațiunea noastră aplicată existenței ne duce la obligativitatea ieșirii din această existență, la recunoașterea a

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de noi625. Kant a limitat foarte mult puterea de cunoaștere a rațiunii în ceea ce privește existența. Antinomiile erau dovada limpede că rațiunea nu poate produce o cunoaștere autentică atunci când încearcă să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
poate produce o cunoaștere autentică atunci când încearcă să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem totuși ști mai în profunzime mâine. Fenomenul presupunea pe vremea lui Kant o captare de suprafață de către simțurile omului; astăzi, cu ajutorul

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
redă realitatea lucrului în sine. Fenomene din ce în ce mai profunde ne duc în adâncimea lucrurilor și existenței și ultimul fenomen, cel mai profund disponibil astăzi, lasă în spatele lui doar ceea ce nu cunoaștem încă. Nu putem admite în nici un caz (...) lucrul în sine kantian, căci acesta presupune, ca un reflex într-o oglindă, o limită a rațiunii noastre. Or, automat, și această limită trebuie să se schimbe în rațiunea noastră cu cât mergem de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
un reflex într-o oglindă, o limită a rațiunii noastre. Or, automat, și această limită trebuie să se schimbe în rațiunea noastră cu cât mergem de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În această situație, și antinomiile kantiene sunt reinterpretate. De exemplu, ideea atomilor era pentru Kant o idee a rațiunii pure, o idee despre lucrul în sine, care intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară antinomia

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire ce cuprindea toate domeniile și în care "investigația căuta un nivel de profunzime și de complexitate pentru care logica aristotelică și rațiunea carteziană Blaga consideră că și transcendentalismul kantian deveniseră insuficiente, improprii chiar. Noua problematică științifică, artistică, larg filosofică, avea nevoie de structurile gândirii antinomice"722. Din acest punct de vedere, filosoful din Lancrăm este considerat "unul dintre principalii defrișători ai căilor spirituale pe care se pare că a

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
are o ancorare în realitate, ceea ce înseamnă că legile ei nu sunt apriorice 786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în intuiție cât și în cunoașterea discursivă, atât în forma sensibilității externe cât și în forma sensibilității interne". Este vorba de "specificitatea localizării geometrice euclidiene", respectiv "specificitatea substanțială" sau

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu teoria sa despre raționalitatea transversală. În cartea Resursele raționalității, Schrag reia ideea kantiană a unei critici a rațiunii, refăcând, într-un alt context, demersul dual al acestuia: de respingere a rațiunii, față de metafizica dogmatică, respectiv de apărare a rațiunii, față de acuzele scepticismului 823. Miza criticii sale este depășirea celor două poziții filosofice extreme

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
3: La connaissance de la connaissance, Éditions du Seuil, Paris, 1986. Morin, Edgar, La Methode, tome 4: Les Idées, Éditions du Seuil, Paris, 1991. Morin, Edgar, La téte bien faite, Éditions du Seuil, Paris, 1999. Negulescu, P.P., Istoria filosofiei contemporane. Criticismul kantian, vol. II, Editura Moldova, Iași, 1997. Nicolescu, Basarab, Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002. Nicolescu, Basarab, "Ștefan Lupașcu un model de gândire, un premergător. Basarab Nicolescu de vorbă cu Horia Bădescu", în Jurnalul literar, nr.15-18, 2000. Nicolescu

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Sergiu Al-George, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981, capitolul 3. 2 Teodor Dima, "Comentarii la "Cunoașterea luciferică"" (I), în Analele Științifice ale Universității "Al.

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în op. cit., p. 12). 31 Solomon Marcus, op. cit. pp. 14-15. 32 În volumul Roland Posner, Hans-Peter Reinecke (eds), Zeichenprozesse: Semiotische Forschung in den Einzelwissenschaften, Athenaion Wiesbaden, 1977, pp. 109-128. 33 Antinomiile kantiene pot fi așezate în scheme de acest tip, dacă se iau în considerație și demonstrațiile pe care filosoful german le indică pentru fiecare în parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]