1,287 matches
-
schitului Nici nu știu câte măicuțe s-or fi dus cu el în jos; Rămăsese numai una, și-a luat calea codrului Devenind sora pădurii și mireasa lui Hristos... Într-o zi de primăvară o măicuță de la schit De stejarul din poveste lăcrimând se-apropia Regăsindu-l printre lacrimi ca un vis înmugurit Și pe ultima zăpadă degetul său alb scria: Crud se-arată colțul ierbii pentru cea din urmă oară, Mi se face dor de tine ca stejarului de soare Când înmugurește
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
-i mîna - E pretutindeni și mereu - Vezi sunetul? Auzi lumina? Surpă-te-n rai. Nu e prea greu Cînd, pregătit, te știi ne-nfrînt Pentru vecia din Cuvînt. Sfatul cuvintelor Ochii tăi sunt izvoare de iubire, Înveșnicesc de tine, Pustiire, Și lăcrimînd, spre mine cînd te-ntorci, Din mare ies în patrafir de scoici. Ce zi frumoasă umblă pe pămînt, În care de-ai muri e-o fericire! O candelă de boltă atîrnînd, Înveșnicești de mine, Pustiire Și de atîta taină-mpărătească Cuvintele
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
ȘI CONTROLUL PRIN EDUCAȚIE - Ghid de bune practici educaționale "-Editură ETNOUS/ ISBN 978-606-712-189-6, în 2016, Revista "GHIDUL NATURII", ISSN-L2343-9106 Cuvinte pentru pădure Pieptăn pădurile cu palme răsfirate, Frunzelor le cânt din fluierele degetelor, Deasupra vârfurilor crestând ceruri Și printre crengi lăcrimând peste ape; În jurul sufletului m-adun mai aproape, Mereu mai aproape... Sapă adâncimi frunze ce cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. Atunci, îi sorbea cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate, pe-o rână, sprijinit în coate... O noapte albă, cum nu mai trăise demult. Uitase de sine și de faptul că nu era în weekend. Epuizat a
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
devine însuși făptura vremii, se lasă purtat de vânt, se unește cu fiecare picătură de apă și se strecoară tiptil, pe firul potecii, spre final - ”acasă”. *** Nici nu știe cum a trecut timpul. Citea și recitea scrisoarea, apoi ridica privirea lăcrimată spre chipul Maicii Domnului și cele două tablouri dragi așezate de o parte și de cealaltă parte a icoanei pictate pe lemn; unul cu părinții proaspăt căsătoriți în ținute de nuntă și celălat: el și fratele-Dan; el - cel mai mare
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
rugat sa-mi fie dascăl și povățuitor. Căutam culoarea... analizam forma miraculoasă a naturii...Admiram creațiile marilor maeștri în artă și uimirea mea nu avea început, nu avea sfârșit. Trebuie sa fie ceva Dumnezeiesc la om ca să șoptească floarea, să lăcrimeze prin stropii de ploaie de pe frunza îngândurată, să-și arunce curcubeul sufletului peste câmpul înverzit și bolta azurie, să cuprindă un mănunchi de raze aurii ale Soarelui și să le aducă în dar zâmbetului de copil...Am cutreierat lumea ca să
IURIE VENIAMIN NASTAS – PICTOR, GRAFICIAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345495_a_346824]
-
șoaptă. Doamne binecuvintează, Mama care nu mănîncă , Ca să deie l-al ei prunc, Ce-i mai bun și ce-i mai scump, Bunătăți ce rare șunt, Mama care-i mama sfanta. Doamne binecuvintează, Mama ce-ntirzie noaptea, Într-un colț ea lăcrimînd, Rugi durute tot șoptind, Si plîngînd bine dorind, Căci răspunsul bun așteaptă. Doamne binecuvintează, Cine știe să zîmbească, Catre pruncul tare mic, Care nu știe nimic, Si mai plînge cîte-un pic, Pînă cînd el o să crească. Doamne binecuvintează, Mama care
DOAMNE BINECUVINTEAZA MAMA de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345521_a_346850]
-
plece, Constantin le-a zis că a vorbit cu nepotul Marin, care se duce la Craiova să ducă la piață niște porumb, ca să-i ia și pe dânșii, fiindcă doreau să ajungă la tren. Le-a sărutat mâinile și a lăcrimat Cosantin cu gândul la moș Pavel... Îți mulțumim de ospiatlitate și nu-o să te uităm, fiule i-a zis Dumnezeu și cu o ușoară atingere pe creșetul capului l-a binecuvântat: să fii sănătos! Constantin s-a tot uitat
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
a cunoaște voia Ta, Cu limbi de foc trezește-i azi simțirea Și-ndură-Te, Te rog, n-o lepăda! Ne facem partea, ne rugăm fierbinte, Postim ca toți ai noștri să Te cheme, Cuvinte înălțăm spre zări albastre Și lăcrimăm și duhul nostru geme. Revarsă-Ți înc-o dată bunătatea Și nu-i lăsa prădați și lepădați, Doar Tu cunoști ce șade-n fiecare, Transformă-i Doamne, fă-ne pe toți frați. Ne doare depărtarea de iubirea Ce-ai arătat, prin
ACUM, CĂCI MÂINE, NU E ZIUA TA! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376894_a_378223]
-
la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
simțiri, rațiuni și percepții ale planului vizibil, își regăsește forma în filele unui nou început, având continuarea în sfere invizibile ochilor minții și priceperii lumii.... Și atunci, luându-mi rămas bun în treacăt, printre șoapte, meditând printre suspinuri și tăceri, lăcrimând pe obrajii sufletului, întinzând mâinile înspre brațele timpului, rămânând iar singură, după dialogul îndelung avut într-o pauză de viață cu timpul, și regăsindu-mă pe mine însămi, față în față cu propria-mi oglindire în lume, am decis să
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate, Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DREPTUL LA OPINII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului bate vântul ploaia, lăcrimează duzii invocăm orbește harurile muzii de o vreme-ncoace ninge și ne plouă pe umerii goi trandafiri de rouă câte din principii nu ni ne supun nod marinăresc, frânghie și săpun de la papagali până la egrete noi suntem experți în a
DREPTUL LA OPINII de ION UNTARU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376977_a_378306]
-
Acasa > Strofe > Timp > ASFINȚIT ÎNLĂCRIMAT Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ASFINȚIT ÎNLĂCRIMAT În asfințit este lumina Cerului ce s-a deschis Spre a lăcrima în seara Suferinței de ne-nvins. Este lacrima curată Izvorâtă din dureri, Mângâiată de tristețe, Răvășită de nevoi. Întunericul se lasă Peste parcul adormit. Iarna plânge la fereastră În straie albe de-argint. Elena TRIFAN Parcul Bucov, 30 I 2015
ASFINŢIT ÎNLĂCRIMAT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377030_a_378359]
-
încearcă o evlavie mută. Durata orelor crește-n adaosul protector în fiecare clipă se-ntâmplă o minune și nu sunt destule minți să deslușească adevărul care urcă să lumineze bolta. Noaptea rupe câte o bucată de cer, cade în catedrală lăcrimând pe lespezi de piatră. Referință Bibliografică: Catedrala / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CATEDRALA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377838_a_379167]
-
cale-afară, Laie nici nu apucă să întrebe ceva. O voce ca de tunet îl lămuri că acolo ar fi fost Iadul, că oamenii aceia trăiseră în păcat până-n ultima lor clipă și erau osândiți la chinul ăla pentru veșnicie. Laie lăcrimase de mila bieților nelegiuiți, deși el nu fusese nicicând lacom, dar nici sătul... Și fu purtat în altă încăpere. Era leită cu prima, doar că mesenii erau mai puțin numeroși, iar pe masă nu era duium de mâncare, ci doar
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
gospodarii satelor, în muncă și în cântec. La culesul viilor. Drumul la mustărie, cu dus-întors, repetat, din orice podgorie răsună de rod bogat. Soarele-și toarce raze în fire de mătase și își țese topaze în frunze grațioase. Doar struguri lăcrimează, storși în teascul mustului. Și se învolburează în butoiul vinului. Când ploaia e cernită, povestea se destramă. Toamna-i sărbătorită cu must și cu pastramă. © Maria Filipoiu 31.10.1014 Referință Bibliografică: LA CULESUL VIILOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
dau glas în manuscris, și-mi duc focul dorului pe vadul izvorului. Apoi mă strecor în vis, să-mi iau zbor spre Paradis. Să ascult cânt îngeresc, din somn să nu mă trezesc! Să nu văd frunze căzând, nici copacii lăcrimând! Să îmi țină de urât, iubirea ascunsă-n gând! Cu sufletul lăcrimând, iubitu-mi chem din cuvânt. În ai nemuririi zori, să ne împărțim fiori! Să-l privesc și să-l sărut, tânăr, cum era-n trecut! Să ne unească
TOAMNA POEZIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377915_a_379244]
-
Apoi mă strecor în vis, să-mi iau zbor spre Paradis. Să ascult cânt îngeresc, din somn să nu mă trezesc! Să nu văd frunze căzând, nici copacii lăcrimând! Să îmi țină de urât, iubirea ascunsă-n gând! Cu sufletul lăcrimând, iubitu-mi chem din cuvânt. În ai nemuririi zori, să ne împărțim fiori! Să-l privesc și să-l sărut, tânăr, cum era-n trecut! Să ne unească blestem cu al iubirii îndemn! Pe o aripă de vânt, să-mi
TOAMNA POEZIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377915_a_379244]
-
durerii Bat secunde-n nerăbdări. Trece pasărea iubirii - Zbor țesut în veșnicii, Elixir al fericirii Presărând melancolii. Curge un izvor de vise Împletind cărări de dor, Pietrele adorm aprinse De-un fior nepierior. Mai suspină câte-o floare În mătase lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
plagia pe oricine și orice, nu veți ști niciodată pe cine. Nu m-am trezit niciodată din alcoolul iubirii. Poate de aceea nici nu mor, nici nu îmbătrânesc. Simt absența iubirii, uneori, ca o gară scoasă din circuit. Nu voi lăcrima, nu iubesc țintirimul, cei dragi sunt cu mine, ce bine știm să închidem o poartă, o ușă, o gură, ce-ar fi Dumnezeu să ne ia oxigenul? Un mort se odihnește dansând. Dar eu,, de trei zile sunt fericit. Cunoaștem
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
fără remediu, De jale, de tristețe, de orice. Plec și eu la treaba mea departe, Împreună cu părinții mei, Oricum în viața asta nu se poate Să te naști pe lume unde vrei! Ard strugurii în vie-ce lumină! Și la tine lăcrimează-n gând, Bu-nicule, ai grijă să nu vină Graurii cu gândul cel flămând... Și ei ca mine vor să se hrănească, Să vii la noi la iarnă, vreau să gust Cu o poftă supraomenească Din bucuria ta arzând în must
SE TERMINĂ ORICUM ORICE CONCEDIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376464_a_377793]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PRIN PORTURI VECHI ȘI PĂRĂSITE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului vapoare hoinăresc pe mări și mintea mea e dusă-n vânt doi ochi pierduți în depărtări mai lăcrimează pe pământ, pe cheiuri, undeva prin porturi plutesc vapoare ruginite când mateloții dorm în corturi, orașe vechi și părăsite, și barurile iar sunt goale, de dansatoare, mateloți dar fumul iese rotocoale dintr-o tavernă de la colț, acolo, după un paravan
PRIN PORTURI VECHI ŞI PĂRĂSITE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375837_a_377166]
-
Cu spiritul creștin m-a purtat prin lume, Izbândă să aflu-n muncă, prin credință. Pe Maică rugând-o, pașii să-mi îndrume, Forță și tărie îmi dădea-n ființă. Că deseori din rugă primeam ajutor, Cu ochii de recunoștință lăcrimând, La prăznuire scriu mesaj înălțător; Izbândă să-mi dea și-n gândul agonizând. Din lăcaș de-nsingurare sufletească, Cu năzuință sacră las mărturie De obiceiuri din lumea creștinească, Pe-a vieții cale din fragedă pruncie. Cu smerenie duc în sufletul pribeag
ÎNTÂMPINAREA NAȘTERII MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375826_a_377155]
-
Muntele, pleșuvul însetat îmi pare, Stăncile, uscate, scrijelesc pe zare. Arde din înalturi soarele, ca focul, Pasărea-însetată nu-și găsește locul, Porțile închise stau sub lacăt, mute Nu mai are cine, doina, să te-asculte. Fluierul, la stana, stins mai lăcrimează, Și parcă, de jale, codrii mei, oftează Au plecat și câinii, interziși de unii, Ne-a călcat Europa, mai rău decât hunii. S-o trezi românul din somnu-i de moarte Lanțuri pe grumazu-i, nu-i făcut să poarte! Până mai
BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375861_a_377190]