7,915 matches
-
neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la viața lui de dinainte și asta îl determina să fie extrem de amabil cu procurorul, judecătoarea și avocatul. Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căpitanului. Circulau tot felul de zvonuri. Unii susțineau că așa fusese prevăzută croaziera, alții că începuse un război, iar câțiva erau de părere că situația scăpase de sub control. A avut loc o întâlnire în sala de conferințe pentru a se lămuri lucrurile și pentru a se găsi o soluție. Fiecare vorbea în limba lui, fără a se putea înțelege în vreun fel. Toți însă cereau o explicație. El o privea pe ea, iar această privire spunea mult mai mult decât toată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Îi voi mărturisi totul în seara asta. — Vera, ai înnebunit? Cum să-i mărturisești așa ceva? Dacă tot știe, ce rost mai are să continuăm circul ăsta? — Și dacă nu știe nimic? Atunci ai să pari cel puțin ridicolă. — Măcar așa voi lămuri lucrurile. — Vera, te rog, mai gândește-te. Nu se poate să-i spui. Nu mai are nici un sens. Indiferent ce va urma, îi voi mărturisi totul diseară. Există vreun mod în care te-aș putea face să te răzgândești? — Nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atunci această permisie aparentă reintră de fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara vor lămuri și mai bine faptul. Când Codul civ. italian (art. 1761) Îngăduie mandatarului să renunțe la mandat, nu face decât să nege pentru acest caz (În condițiile indicate), imperativul inerent Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unele concluzii la care a ajuns sociologia contemporană, prin scrierile lui L. Levy Bruhl, Bayet și alții - concluzii deseori adoptate de autori de drept și În special de cei care se ocupă cu sociologia juridică. Ea merită așadar să fie lămurită pentru că reprezintă un Întreg curent de gândire În știința contemporană, cu repercursiuni de o deosebită Însemnătate pentru știința dreptului. Orice realitate juridică se reduce la un complex de obligațiuni corelative cu anume drepturi subiective. Oare ideea unor asemenea obligațiuni nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-o în subsolul blocului. Când a venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în ziua următoare. După ce totul a fost lămurit, l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Surpriza a fost totală. Deci, așa, Coane Leonardo, a rostit unul dintre cei de la 112. Așa, noi îi căutăm pretutindeni,iar mata ni-i pui în palmă... Precum vedem, a răspuns el. Acum, ce facem? Îndată, să vedem, și o să lămurim, tot ce e de lămurit, dacă mai e ceva. Bine. Îndată! Să trăiești, bade minciună! Să trăiești și dumneata, bade Călătorule. Da-ncotro, așa de dimineață? Prin lume, badiule. Dar ce tot cauți dumneata prin lume? Semințe. Ce fel de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa, Coane Leonardo, a rostit unul dintre cei de la 112. Așa, noi îi căutăm pretutindeni,iar mata ni-i pui în palmă... Precum vedem, a răspuns el. Acum, ce facem? Îndată, să vedem, și o să lămurim, tot ce e de lămurit, dacă mai e ceva. Bine. Îndată! Să trăiești, bade minciună! Să trăiești și dumneata, bade Călătorule. Da-ncotro, așa de dimineață? Prin lume, badiule. Dar ce tot cauți dumneata prin lume? Semințe. Ce fel de semințe? De povești. N-am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sunt la București, la o repetiție a unei reprezentații În care joacă și un...pitic. Piticul pleacă repede. Impresarul lui, văzînd că Încep să fac o criză, mă sfătuiește să suspend repetiția și să mergem la o bere, să mă lămurească. Așa aflu că mai geloasă ca pitica, nu e alta pe lume! Fiindcă, dacă piticul poate avea aventuri și cu femei normale ( știm noi de ce, nu?!), mărunțica nu are altă șan să, decît parteneriatul liliputanului. Greu, tată! De-aia actorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de unde! Nu a avut nevoie de o slujbă În România, deoarece a plecat din țară pe cînd termina facultatea. Iar montarea nu a fost una stîrnitoare de scandal...Dacă cei care afirmă bazaconii teatrale ar citi cronicile epocii, s-ar lămuri. Ori dacă, măcar, i-ar Întreba pe cei care cunosc istoria teatrului românesc. Sau, În alt supliment, se spune că Mălăele ar fi „ regizorul și scenaristul piesei Revizorul”. Nu are cum! Scenaristul e N.V.Gogol, zău!...Dintotdeauna! Un actor Îmi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Știu că marele Bergman propusese o eroină...gravidă. Nu m-ar mira ca Hedda să ajungă, În viitoare montări, alpinistă, ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după seara decernării premiilor, Îmi lasă un gust amar : fiindcă laurii nu-i obțin, azi, păpușarii virtuozi, ci... efectele de scenă ( laser, fum, oglinzi, stroboscop , mașină de baloane etc.). Scenografia surclasează, nu o dată, regia și textul. Banii obținuți de montări, lămuresc și clasamentul. Nu e foarte rău, bre, dar nici nu-i bine!... Nu că-s rău, dar Întreb : dacă se pierde lada de recuzită și orga de lumini a unor montări, ce se mai alege de ele? Se suspendă, evident
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Se uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si omu' în altă parte dăcât la facultate. O mai avea si alte trebi." "Ce mare trebi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim mâine, tu". Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște: Că până mâine, s-o mai lămuri trebile", decise ea. Urmă ferm: "Hai, iubi, hai, nu mai sta, că-ți stă norocu'!" Rămăsesem din nou singur. Singur, dar în niciun caz trist. Va să zică cu de-astea îmi umbla onorabila tanti Cateluța. Cucoana nu pierdea nicio o ocazie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește prăjit cu moloz la tavă. Da-s buni și amărâții ăștia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot ce-ai adunat în gușă!" " Stai, bre, nu te mai iuți așa, că ne aude, în morții mă-sii, cineva și dăm în alte alea. Am zis și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o dăm la pace. O să mai vină, ele, și alte șuste. Păi, umblăm să ne stricăm la ceafă din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de la chirurgu' care face schimbu' de organe. Poți să suni tu la băiatu' finuț și cu bani, că suni degeaba. Tot ăla care face efectiv transplantu' e la ghidon...". Surâde insinuant: " Aici sunt alte dedesubturi și nu vi le-a lămurit profesoru' pe toate. Oricum, ceva-ceva o fi. Nu prea îmi dau seama ce și cum. Da' dacă-i o chestie lucrativă, pun pariu că profesoru' a mai apăsat el pe un buton, pe ici, pe colo și i-a convins
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia..." "Tu te auzi ce vorbești? Gândaci care scriu obscenități pe pereți..." " Deloc nu ești atent
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud că exclamă: "Aaa! Alix aia, dom'ne?" -, soția lui Nicolae al II-lea, cel ce avea să fie ultimul țar al Rusiei. Bun. Acum cred că și ultimul pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o țară superbă, păcat că e locuită de francezi!" se găsește consemnată negru pe alb într-una dintre scrisorile trimise de țarină pe când se afla la vilegiatură tocmai în sudul țării pe care o admira, dar pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea, că te dau dracu' la moment. Adică ce? Nuți o fi nebună sau cum?". "Cum adică nebună? De ce? Stați așa! Lămuriți-mă și pă mine ce s-a întâmplat", încercă disperat Relu să înțeleagă ceva. "Bă, nu te-ai întâlnit tu azi cu ea?" "Ba da. La Mazagrand, pă la trei jumate, patru fără un sfert..." Și nu i-ai dat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa mazetelor, nu reușise să se lămurească în privința transferului la anunțul de fără atu sau a Stayman-ului, decât după vreun an de strădanii. Și nici după anul ăla nu erai prea sigur de răspunsurile pe care le dădea. Așa că, de!, ce să ceri de la niște bieți gândaci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apară în orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amărât-o formă plauzibilă de a pune în timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise nici întrun caz de la mine, ci de la Relia. La întrebarea ei despre fosta mea iubită, după ce mă lămurise că mă auzise la cabană debitând în somn tot felul de intimități, mă decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]