1,385 matches
-
chinuie să priceapă sensul ospățului. —Ce-i cu toate astea? O ocazie specială? O doare, dar tocmai de asta are nevoie. Întotdeauna există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-ai să vezi că intri în zi cu dreptul, parcă ți se umple pieptul cu aroma din livezi. Nu te îndoi de viață, este cum o și trăiești, în ea sunt dumnezeiești sori acoperiți de ceață. Dă-o-n lături și-ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fruntea mai adâncește-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de soare; muntele-n sine un gigant e și cine-l urcă nu mai moare. 2013 Tinerețe Minunată este viața când o urci fără de scară! Soarele topește gheața, primăvara iese-afară. De sub caldele omături ghioceii-n fruntea ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să-i vadă scăpați.“ Știam eu bine cum stau lucrurile. „Nu uita c-am trăit toată viața acolo“ - am zis - „și-i cunosc mai bine ca tine. Am crescut printre ei și știu că nu s-ar fi dat În lături de la nimic“ - am zis. Se povestea că banii curgeau ca apa, că s-au cheltuit mii de dolari În apărarea lor, da, da, s-a auzit că numai judele Truman - frate cu profesorul Truman, că doar Ed Mars și Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă se întâmplă vreun necaz, să am posibilitatea să vin aici și s-o ajut pe ea și pe băiat." Așadar, se ridică grăbit în picioare. Și-apoi, repede fixă cu privirea o porțiune de podea, în spatele draperiilor trase în lături. Și cu ajutorul super-creierului, execută procesul de fotografiere care îi dădea posibilitatea ca, mai târziu să poată veni aici instantaneu prin metoda de similarizare dodecimală. Puțin mai târziu, când se așeză la loc pe scaun, își dădu seama că alter-ego-ul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În partea aceasta, bariera se afla la o distanță de 400 de picioare. Și acolo, da, se afla altă ușă. Cu mecanismul pe care deja îl cunoștea. Două clic-uri, unul după altul; și după asta. ușa se dădu în lături. Ceea ce văzu era un alt coridor perpendicular pe cel pe care tocmai îi traversase. Trebuia să hotărască din nou: alese iar varianta din dreapta. Iarăși alesese greșit. Și iar merse în direcția opusă și ușa aceea se deschise spre alt coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui Enro a și ajuns? Gosseyn voia alte dovezi. "Am fost eliberat de Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om potolit. Oricum, nu erai în casă, așa că am traversat palierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bifurca și se micșora. Se bifurcă și micșoră de trei ori pînă intrară într-un unic tunel jos, numit OZENFANT. Draperia roșie și lucioasă din capăt se trase dezvelind o suprafață de pînză groasă și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă de șah, cu dale din marmură albă și neagră. Taburete, scaune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despre ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează, există și alte modalități prin care te poți adresa pacienților. O să-ți arăt un pacient. Se duse la cea mai apropiată tapiserie și o trase în lături, dezvelind un ecran circular din sticlă în peretele din spate. Dedesubt atîrna un microfon subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
periculoase ale Domnului Dumnezeu. Consiliul ar trebui să le interzică. Orașul pare tăiat de restul lumii. Avem, totuși, suficiente rezerve de hrană. Veniți pe-aici, e o scurtătură. Parapetul fusese înlocuit un zid acoperit de tufe. Ritchie-Smollet le dădu în lături, dezvăluind o gaură spre o zonă mai luminoasă și mai aerisită. Lanark o ajută pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui Enro a și ajuns? Gosseyn voia alte dovezi. "Am fost eliberat de Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ageri nu scăpau nici o mișcare a oamenilor. Deși scuturat de fiorii foamei sale aprige, observa cu atenție cum funcționa utilajul acela - i se păru că e ceva foarte simplu. Când flacăra incandescentă începu să muște din stânca, sări totuși în lături, mârâind, ca să le dea impresia că-i speriat, deși știa bine ce avea să se întâmple. Instalat într-o mică navetă de patrulare, Grosvenor urmărea scena. Își propusese să nu-l slăbească din ochi pe Corl. Tot n-avea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trezească. - Mă auzi? îl întrebă pe cel căzut. - Da, zise omul, tresărind. - Ascultă, ascultă! Imaginile luminoase nu mai au nici o putere asupra ta. Ridică-te! Ești treaz. Omul se ridică și se repezi gesticulând la Grosvenor. Aceasta se feri în lături, astfel încât omul alerga mai departe, orbește, fără să-și întoarcă privirea, deși Grosvenor îl striga. - Cred că l-am trezit prea târziu! Oftă nexialistul, apucându-l de braț pe Korita. Japonezul scutură din cap, buimăcit, și-și îndrepta privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dovedi. Vezi că-i în buzunarul din stânga, nu mă fă s-o caut eu. Nicu se supuse în mare silă. Avea sprâncenele în unghi mai ascuțit decât de-obicei, ca un v întors. Pupă văcuța și o întinse privind în lături. Conu Costache o cercetă, apoi se sculă, se duse la șemineu. Nicu fu sigur c-o s-o arunce în flăcări și se ținu să nu țipe. Costache îi dădu drumul anume sau poate o scăpă, dar vaca Fira, se agăță
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu l-a băgat nimeni în seamă. Poți să mori cu zile, nu vine nimeni. I-a dat dânsa niște apă, și-o arătă pe femeia cu basma albă, dar n-avea cum s-o bea, a curs pe de lături, în pat. Doctorul învârti rotița și mări flacăra lămpii cu gaz, îi prinse muribundului încheietura mâinii stângi, scoase ceasornicul din buzunarul vestei și începu să numere. — Bate anapoda. Cred că-l pierdem. Spune-i din partea mea domnului Costache Boerescu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată Cu ziduri încunjurată, Zid de piatră nalt și gros Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos, Că merg trei călări alături Și mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace; Iar din negri trunchi de stânca. Peste valea cea adâncă, Pe de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a-l face să iasă afară, dar pământul uscat absorbea toată apa. Noi nu ne-am lăsat, având timp berechet, până ce, la un moment dat, printre bolboroseli, a țâșnit și popândăul, iar noi ne-am speriat și am sărit în lături, lăsându-l liber. În schimb, pălăriile noastre care erau noi s-au deteriorat dșefinitiv. Așa că, ajungând acasă și văzându-ne tata în ce hal am adus pălăriile, a strigat-o pe mama și i-a zis: ,,Ia te uită femeie
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
gonacii și focurile de armă care se auzeau și avea colții atât de mari că în fugă tăia ramurile la tufi șuri. Eu văzându-l atât de mare și de fioros că se îndrepta în direcția mea am sărit în lături cu arma în mână dar mistrețul și-a continuat fuga, nu avea treabă cu mine însă până la urmă i-a venit de hac un vrednic vânător și căpitan de miliție, Ioan Dabija, șeful miliție Panciu, care le-a spus celorlalțși
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în lături. Făra a spune un cuvânt, cei doi îl preluară pe Olrik, îndreptându-se către elicopterul ce se înălță silențios în văzduh. Aceasta era ultima ocazie în care Olrik fusese zărit. Enigma evadării sale era imposibil de descifrat. Nici măcar cei doi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uniforma de comandor al aviației din Azania. Un vuiet ce semăna cu izbucnirea unei mări îi ajunse, brusc, la ureche, întrerupând jefuirea propriului palat. Nici o gardă nu mai veghea la porțile salonului său. Ușa masivă se dădu cu putere în lături și o masă de oameni irupse în biroul de lucru al mareșalului. Din mijlocul celor care îl înconjurau acum pe mareșal, o voce răsună, aceeași voce care îl avertizase pe Tintin în bazar asupra misterului din Bulundi și pericolelor care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
invazia șobolanilor se oprise. Dar Rieux își găsi bolnavul pe jumătate răsturnat peste marginea patului, cu o mână pe burtă și alta în jurul gâtului, vomitând, cu icneli mari, un fel de bilă de un roz murdar, într-un bidon de lături. După lungi eforturi, cu răsuflarea tăiată, portarul s-a întins la loc. Temperatura era de 39,5°, ganglionii de la gât și membrele i se umflaseră, două pete negricioase i se întindeau pe coaste. Se plângea acum de o durere lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CĂ VOR HOTĂRÎ ASUPRA ACESTUI CAZ; SUPERFICIALII, CARE ÎI OFEREAU BONURI DE LOCUINȚE SAU ADRESE DE PENSIUNI ECONOMICE; METODICII, CARE ÎL PUNEAU SĂ COMPLETEZE O FIȘĂ ȘI APOI O CLASAU; COPLEȘIȚII, CARE RIDICAU BRAȚELE, ȘI DERANJAȚII, CARE ÎNTORCEAU PRIVIREA ÎN LĂTURI; ERAU, ÎN SFÂRȘIT, TRADIȚIONALIȘTII, CEI MAI NUMEROȘI, CARE ÎI INDICAU LUI RAMBERT UN ALT BIROU SAU UN NOU DEMERS DE FĂCUT. Ziaristul se istovise astfel în vizite și își făcuse o idee exactă a ceea ce putea fi o primărie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]