3,897 matches
-
ce ne poartă prin infinitul lumii exterioare, de la un lucru la altul, din ce în ce mai departe. Variațiunile sunt și ele o călătorie. Dar această călătorie nu ne poartă prin infinitul lumii exterioare, ci în interiorul unui alt infinit, în interiorul nesfîrșitei diversități a lumii lăuntrice care se ascunde în orice lucru. în variațiuni, Beethoven a descoperit, așadar, un alt spațiu de explorat.Variațiunile sunt o nouă invitație la călătorie" (s.a., pag. 192). Romanul lui Kundera se centrează în jurul unui personaj principal, care polarizează frenetic toate
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
compromițător. Am ținut să fac aceste remarci pentru a sublinia cât de complexă este sarcina celui care se consacră unei analize caracteriale de natură să reliefeze meritele și scăderile unei personalități intelectuale pe cât de înzestrate, pe atât de dureros sfâșiate lăuntric. Sunt convins că în ciuda satisfacțiilor pe care i le-a oferit viața, Frunzetti nu a fost decât rare ori împăcat cu sine.
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
putea fi, nici înainte, nici după momentul crucial 89, "sincronic și tipic". Avem însă impresia că, din fericire, pentru împlinirea conștiinței proprii, Bujor Nedelcovici nu e pe de-a-ntregul nici "anacronic", nici "atipic". Căci năzuița imperioasă a ființei d-sale lăuntrice către "perfecțiune", de acea "curiozitate" benefic umană care-l situează în conexiune cu diacronia și cu tipologiile ei, între care cea a solitarului. "Anacronicul" și "atipicul" e nevoit a se confrunta cu istoria tocmai pentru a-și asigura - dar nu
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dovedește talent și inteligență, deopotrivă de limpezi în magia rostirii. Chiar dacă pune zăbală sentimentalismului ei de tip elegiac, lupta cu sine este acerbă : ,Simt arcul ultimului nerv bine întins / Și aștept să văd ce se întîmplă; / Ca într-o vînătoare lăuntrică / Inima trage către tîmplă".
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
veșmîntul ostentativ ,provincial", trăsăturile Poetului ca atare, fără determinări civile. Astfel încît dialectica factorilor antinomici nu mai apare ca o replică la un context limitativ, ci ca o expresie a expansiunii sufletești, ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
cuceritoare. Un singur lucru pare să-i lipsească: patetismul. Supunîndu-se exigenței de a-și sprijini ideile pe argumente și pe raționamente înlănțuite, Andrei Cornea este un scriitor care și-a reprimat patosul sub lespedea coercițiilor logice, singur semn al trepidației lăuntrice fiind numai ritmul viu al cuvintelor scrise. Andrei Cornea scrie cu ritm, cu vervă, și tocmai de aceea îl citești cu plăcere, lucru cu atît mai surprinzător cu cît proza lui este una de idei, de idei filozofice. Cînd Socrate
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
îi imputai utopia unei perfecțiuni transcendente care te detașa de orice realitate? Trăiai ascuns, tu ce căutai o răscumpărare de către un microfon inventat în fața unei mulțimi abstracte, imateriale ca secunda vocea ta, identitate disociată, dar unica care percepea uzura ta lăuntrică, acea boală vicleană și suferință care purta chiar și mâinile tale să-ți fie inamice, ca și cum n-ar fi ale tale. îngropat de viu, a ruga pe un egumen cu trăsături de înger ca să sune atacul cu lovituri de toacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în spațiul germanic, francez sau
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
care o socotește mai degrabă o criză a cititului. După ce ne-a inițiat în trei ipostaze de citire a romanului: roman-dicționar (,Dicționar khazar. Roman lexicon în 100.000 de cuvinte"); roman-careu de cuvinte încrucișate (,Peisaj pictat în ceai"); roman-clepsidră (,Partea lăuntrică a vîntului sau roman despre Hero și Leandru"). Milorad Pavić ni se relevă cu un roman-tarot. Este vorba despre Ultima iubire la }arigrad. îndreptar de ghicit, roman structurat în 22 de capitole care corespund cărților de tarot ce alcătuiesc etalarea
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
la roșu. Intensitatea care e a durerii de a da tribut unei existențe defazate, dezamăgite: "ceea ce vedeam nu era ceea ce visam" (p. 23). Din această desincronizare vecină cu damnațiunea irumpe halucinantul peisaj al estului, ca topos al ratării, al asediului lăuntric, al minciunii oficializate, al răstălmăcirii, al pierderii inocenței. Rechizitoriul poetic al estului cuprinde o recuzită enormă de imagini, scenarii, sintagme, refrenuri. Sângele, vântul înșelător, brutalitatea și manipularea, poliția politică și misoginismul, tortura și frigul sunt emblemele sumbre ale acestui areal
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
o religie al cărei rost s-a încheiat. Cu alte cuvinte, nevoia de ideal a oamenilor nu mai poate fi satisfăcută de reprezentările mitice pe care creștinismul le-a oferit pînă acum. Nemaifiind în stare să dea oamenilor acea încordare lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
adevăratul criteriu nici nu este unul cuantificabil și cu atît mai puțin unul exterior. Artista nu pare interesată aproape deloc de istoricitatea lucrărilor sale, de ritmica unei opere construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate, ci de coerența lăuntrică a creației și de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o evidentă consecvență stilistică. Chiar dacă, prin enunț, expoziția are un reper istoric și anume Portretul mamei din anii 40, ei
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
americană, o ofertă confortabilă pentru privitorul grăbit și pentru inteligențele mai puțin complicate. În realitate, însă, lucrurile nu sunt chiar atît de simple. Sasha Meret nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă. Semnele plastice pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
și anume că conștiința individuală este ea însăși de natură și de origine socială sau națională 39. Condițiile istorice, instituțiile și tradițiile sociale sunt, în ultim resort, factorii determinanți ai organizării și coeziunii conștiinței. Coeziunea sufletului nostru, corelația stărilor noastre lăuntrice, organizarea lor, care fac unitatea conștiinței, derivă, în felul acesta, din natură instituțiilor și tradițiilor sociale naționale 40. Și cum aceste instituții și tradiții constituie ceea ce se numeste organizarea, constituția și structura societății, se poate spune că organizarea conștiinței, structura
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
avea "adînc înrădăcinată necredința" ni se înfățișează intenabilă. Fără să fie vorba de un credincios de strictă observanță, scriitorul e cvasipermanent în contact cu sfera religiosului, e structural atras de "necesitatea" credinței. Uneori ca un mod de viață în dignitate lăuntrică (,Ťnu poți rămîne în fotoliul tău, nici chiar pe un scaun și aștepta. Sînt lucruri de făcut, ritualuri. Rugăciunile, biserica, împărtășania, spovedania, ș...ț. Și de trăit religiosť"), alteori ca semn torturant al unui horror vacui pe care doar credința
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
etici întemeiate pe reîntoarcerea la homo religiosus, de reabilitare a metafizicului. Căci pierzînd respectul pentru concepte precum dragostea și contemplația, întîmpinînd metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor filosofi" ai deceniului opt, de la J.-M. Benoît la André Glucksmann. Restaurarea morală și spirituală a
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu mult superioară. Nici contemplația lui nu avea un sens comun, el nu trăia starea de extaz, adică de revărsare a spiritului afară, ci pe aceea de entaz, înmănunchere a sufletului în propriul său interior, o perpetuă angajare în urcușul lăuntric". Punctele forte ale cărții lui Valeriu Anania sunt, fără îndoială, capitolele despre Anton Holban și Tudor Arghezi. Dacă despre Tudor Arghezi am mai vorbit pe parcursul acestei cronici și, în general se știu multe (poetul a avut șansa să trăiască până
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
acest poate, nu vine din partea cuiva care crede în Dumnezeu cu umilință. Mircea e nefericit că lipsește această umilință și are anxietatea incertitudinii, pe care ateii n-o simt, fiindcă n-au comerț cu absolutul. El duce dorul unei împăcări lăuntrice și al unei seninătăți la care îndoiala îl împiedică să ajungă. Caută certitudinea, pe un drum pe care cei mai mulți dintre noi obosesc într-un fel de armistițiu călduț între o credință mediocră și o îndoială prudentă. Oamenii ca Mircea Cărtărescu
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
trecere fanteziei subliminale ce reprogramează dar nu elimină, remodelează, dar nu suprimă inflorescența imensă de aspecte ale lumii fenomenale, cu rădăcinile împlîntate în cea morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului fiindcă acestea pot fi la fel de înșelătoare precum hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului. 536. Ce repede apune viața în spatele astrului de vis al morții. 537. Viscolul sentimental al vieții devine focul lăuntric ce-mi arde sufletul aflat la poarta mării noastre iubiri. 538. Lasă Timpul să vorbească orice fiindcă toate ale lui sunt trecere. 539. Pe unii îi ține în viață doar invidia deșertăciunii ce îi îndeamnă să se răzbune pe Deșertăciunea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tip metafizic, care te poate înfricoșa, aparent fără motiv, asemenea nimicului nopții pe care-l dorim revelat. La finele volumului Apocalypsis cum figuris această răvășire începe să se limpezească: cele șapte nuvele devin motorul zborului iluminat, personajele întâlnite readuc seninătatea lăuntrica. Spusele lor blânde, dar ferme, sunt balsamul ce alină rănile necicatrizate și ascunse de ochii curioși. Ne oglindim în scrisul lui Artur Silveștri, care s-a luptat cu moartea, dar - mai ales - și cu frica de moarte. A avut darul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]