1,874 matches
-
tăcu un timp, uitându-se chiorâș la Filip, dar până la urmă începu docil să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și indignare, de parcă le-au fost furate cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În hăinuțe verzi sau fesuri roșii. Lăutarii cioroi 1 scăzuseră la preț. Se juca În camera lui cu jucăriile, singur. De asemenea trimitea scrisori denunțatoare, insultătoare, muzicienilor. Apoi venea, se spovedea și plângea. Nu plângea de spectacol. Plângea pentru că simțea că-și pierduse viața. Puteai oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acum, e drept, era dat cu vopseaua nouă de mirosea ca o pungă de aurolac. Pe vapor erau cinci mese lungi, pline de bucate alese, adică de mezeluri și chifteluțe cu tricolorul înfipt în ele. La prora, o orchestră de lăutari unu’ și unu’ a dat semnalu’ la „Noi suntem români!”. Toată lumea s-a ridicat în picioare și a cântat cu orchestra. Adi se așezase cu PD-ul la o masă la soare. Eu, aleatoriu la umbră cu niscai liberali, ecologiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul dat pe spate și capul cu bărbia sus, ca al unui leu și cinșpe bani, strigă peste masă senatorul V.: - Ce, doamnă, nu veniți să continuăm discuția? Și-mi face semn spre scaunul din fața lui. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adunătură de bordeie. Trăiau în ele niște oameni de strânsură, nu puteam pune pe ei nici un temei. Aduceam oameni la lucru de prin Bucovina. O mulțime de rusnaci: toată săptămâna se speteau muncind, iar duminica beau holercă și le cântau lăutarii. Curtea boierească era o căsuță de țară cu patru odăi. Aveam acolo câteva lucruri, numai ce-mi era de trebuință, și armele. Adusesem o femeie bătrână, o slugă veche, care-mi făcea de mâncare. Încolo, afară de argatul care îngrijea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă noaptea fusesem la un chef. Antren deplin, cu lăutari țigani, cu ciuleandre înfocate și cu acea nepăsare a timpului pe care îl trăiam. Dimineața, când s-a spart cheful, am plecat spre casă, gândind să mă duc pe la prânz la vot. Am adormit însă în tramvai. La capătul liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau mai mult? Prin ce locuri și În compania cui băuse În tot acest interval de timp?! Filmul se rupsese și Noimann nu-și mai aducea aminte decât niște lucruri foarte vagi, cum ar fi de pildă faptul că năimise lăutari ca să cânte la o nuntă câinească și că el Însuși dansase, lăsându-se pe vine, În jurul lor. Unde se Întâmplase asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi, o brișcă, o mulțime de coroane, un acordeon și o vioară. Era posibil ca, la Întoarcerea acasă, Noimann să fi năimit și nișe lăutari care să-i cânte la ureche. „Un spa este modalitatea perfectă de a vă Îmbunătăți timpul petrecut alături de partener În cazul În care, În timpul săptămânii, amândoi aveți un program Încărcat. Închideți-vă telefonul pe durata «tratamentului», puneți muzică relaxantă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu mai vorbim de Wagner, Îți insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
produsele preferate, pentru a se omogeniza cu apa. Momentele petrecute În cadă pot fi prelungite cât vreți de mult. La fel de importante sunt și momentele care urmează: relaxarea În cel mai confortabil fotoliu sau pat, În timp ce continuați să ascultați muzica preferată.” Lăutarii cântau. Petrecerea era În toi. Noimann tot lipea bancnote de fruntea lor netedă și albă, de parcă ar fi fost dată cu praf de cretă. Fețele acestea Îi reveneau În memorie. Pentru revigorarea mușchilor și-a sinusurilor nu folosise nici eucaliptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce eu ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Vremea, București, 2004, pp. 69-97 și 121-126. unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă de nedescris... Personalul de la Capșa servea băutura, vinuri vechi româ nești, a fost și șampanie... Un chiul meu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îndoială asupra persoanei lui, era sigur că e băiat frumos și că asta e o monedă curgătoare pretutindeni. Ca și doamna Eliza nu bănuia că formula se schimbase. Că chimniy-ul și Mon hornine înlocuiseră romanțele - e drept că la aceiași lăutari; că trubadurii moderni aveau talie lungă, pantofi lungi, față spână, păr rar fără de freză, mișcări silnice, mers rigid, dezgust și lene, epuizare reală sau prefăcută, care să lase să se înțeleagă că temperamentul lor era lipsa de temperament. Nu știau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
moșie, dată de unchiul ei la sfârșitul unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă de nedescris... Personalul de la Capșa servea băutura, vinuri vechi românești, a fost și șampanie... Un chiul meu știa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fi fost acolo, se duse către un tufiș, se propti cu spatele la ei și Începu să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el. Scoase un zgomot nerușinat și râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari!”. Vocea Îi creștea, ca și veselia: „... ca femeia nebătută, ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică se Întoarse spre el: „Ba n-o să ne faci nimica!”. Își scoase pantalonul și rămase În niște chiloți negri. „Ce poți să Îmi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În schimb, n-a vrut În ruptul capului să renunțe la ceasul și brățările de pe mâinile cântăreței și la difuzoarele pe care m-a pus să scriu, așa cum văzuse el la nunțile din sat, Kaloy, după numele familiei de țigani lăutari. Kaloy Își ziceau și se scriau ei ca să arate și să sune americănește; de fapt, Îi cheamă Căloi, adică un cal foarte mare. Sămânță de artiști și ăștia. Nu cunoaște unul notele muzicale, n-au văzut În viața lor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veniți la putere nechemați de nimeni au pus de i-au dărâmat conacul Încăpere cu Încăpere, ca să nu mai rămână nimic care să amintească de exploatatorul poporului. În cetele de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și lăutarii din neamul lui Căloi. Urmașii lor dau acuma meditații de pian și o Învață pe fata cea mare a popii să cânte pe clapele nobilului instrument, după ureche, romanțe, cântece ostășești, geamparale și sârbe. Poate cu astea vrea popa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poreclă) cele de cuviință, În sfârșit, știți și voi, ne-am ocupat de o grămadă de treburi. A venit și ziua cea mare. Mi-am dus mireasa la primărie, am semnat actele, după care am format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu Isaia În jurul mesei, ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi Închipuit, dobitocul, că era vorba de vreo comoară sau de ceva foarte valoros și, cum se găsise pe (adică sub) pământul lui, credea că statul avea să-i acorde o recompensă grăsuță, ca să aibă de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuconului Costache Lăbușcă, ai cărei copii i‐au murit în război (Împărăția apelor) - 98 Numărul copiilor pe care îi avea Maria Cumpătă (Însemnările lui Neculai Manea). 10) Fiica lui Manole Crețu, mam a povestitorului (La noi în Viișoara). 11) Vestit lăutar din Iaș ii de altădată - Mama frumoasei domnițe (nu i se dă numele) care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara și‐ am văzut în depărtări secara, un ocean ce‐ n valuri se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o fereastră ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în vârf de stâncă‐ albastră. Revederea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]