1,036 matches
-
vitejii cavaleri, carii nici se pot desfășura spre luptă formală, nici pot căuta scăparea cu fuga, ci cad sub grozava mulțime și-năbușătoarea năvălire a contrarilor lor, cumanii-i străpung cu săgeți și darde, îi apucă de gât cu seceri și lațuri, până ce cavalerii cad în sfârșit, fără de scăpare, de pe caii străpunși sub ei. Câmpul de luptă e plin de cadavrele latinilor, țărâna e-ncruntată de sângele vitezei lor cete. Cu toată eroica lor vitejie personală, contele Ludovic de Blois cade pe câmpul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi veni firesc, așa cum Îi veni și ideea de a-l scutura pe Claude Dineen. Nu rosti cuvintele, nu făcu nici o repetiție. Porni radioul, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i luau peste picior. RÎdeau de ei și uneori erau gata gata să-i facă să se lase năpădiți de gînduri urîte, să fie duși În ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor fi ca niște Îngerași, vor semăna cu Îngerașii care nu s-au revoltat, vor primi prima Împărtășanie și pe urmă se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa cum se Întîmplă de obicei, sîntem năpădiți de treburi și pînă la urmă uităm. CÎnd Juan Lucas se apropia, bărbații ăștia plini de importanță Îi zîmbeau ironic ori amical de parcă i-ar fi spus: ai căzut și tu acum În laț, jucătorule de golf, ori: m-aș bucura să te văd Într-un consiliu de direcție, ori: ai aflat, Juan, că frații Pratolini s-au hotărît să facă investiții? și-l salutau, iar nevestele lor Îl admirau urînd-o pe Susan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eu fără să știu nimic/ Făcut-am ce-am făcut. Mai târziu, el își asumă crimele împotriva părinților, dar declară că le-a săvârșit involuntar, fără a le cunoaște identitatea reală, ceea ce îl absolvă din punct de vedere legal : În lațul unei blestemate nunți/ Cetatea - ea - m-a-mpins, dar făr’s-o știu/ [...] L am omorât, dar nu știam că-i tatăl meu,/ O, nu, și-n fața legii sunt neprihănit ! Lui Creon, venit să-l convingă să se întoarcă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numai de ea știute, si adusă la culoarea negrului pe care-l recomandă reglementările ecleziastice de la seminarul la care aveam să devin elev. Confecționata de meșterul croitor Cotan, cu nasturi mari, plantați pe două rânduri, În formă de trapez, fără lațurile de Închidere, aduse părțile ei la Închidere prin copca la gât, astfel ca să iasă În evidență gulerul mereu alb care se mula pe grumaz și te făcea arătos. Întocmai cum doreau preoții, spiritualii noștri. Pe cap trona șapca neagră, realizată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cineva o împinge de la spate. Ce-i tot șușotesc? Nu știu că și așa are dificultăți în a în țelege explicațiile verbale? Mai ales dacă o cerți. O apucă strâns de mână și-i pune pe braț o brățară cu laț, pe care o păstrează pregătită de ceva timp. A sperat că nu va fi nevoie, dar n are încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în lesă, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și care linge acum mâna care i-a pus lațul de gât. N-a avut destule relații să scape de slujba asta. După ce a murit Marius Aemilius, un an de zile principele nu a reușit să-i desemneze un înlocuitor. Poziția de rex nu are nici o valoare politică, așa că toți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din forum, se plânge Peter Inglis. Inglis e prea schilod pentru un polițai de peste treizeci de ani. I-a căzut victimă Împuțitei de SIDA, dacă măntrebi pe mine. — Io mi-aș păstra calmu și le-aș da puțoilor drumu din laț suficiensă se spânzure cu iel, Încuviințez eu din cap. Mai Încolo Îl sun pe micul meu prieten funcționar public Bladesay și-i zic să ne Întâlnim mai târziu la Lojă. Apoi o tai la Crawford’s la un rulou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
numai juma’ de oră. Ba chiar mă pun bine cu Niddrie exprimându-mi acceași opinie cu puțoiu despre politică, spre dezgustul Amandei Drummond. — Egalitatea e o aiureală imensă, zic eu, Întărâtând-o pe Drummond, care se așteaptă să-mi pun lațul de gât spunând vreo tâmpenie de genul că negrii nu sunt egali cu albii. Gândește-te mai bine, ușchito. Cum poți să spui așa ceva? — Ușor. E un punct de vedere filosofic. Cred În inegalitate justificabilă. Exemplu: toți ăia pe carei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fie studenți acolo. E doar o... Franciscovich împinse ușa. Înăuntru puteai vedea un mic hol ce ducea spre o altă ușă, pe care se putea citi Sala de Recital A. Și lângă acea ușă, era trupul unei femei, având un laț în jurul gâtului și mâinile prinse în cătușe. Ochii îi erau deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă nu poate fi călău! Într-un minut caporalul întinse iarăși mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi prins chiar în clipa când vei încerca să... ― Tocmai de aceea trebuie să plec la noapte! făcu Bologa neclintit. ― Atunci te cheamă spînzurătoarea! șopti căpitanul disperat, pipăindu-și gâtul, parcă ar fi vrut să dea la o parte un laț închipuit; apoi, după un răstimp, adăugă cu o tremurare de frică: în orice caz eu nu vreau să știu nimic... nimic... Eu mă spăl pe mâini... Apostol Bologa se sculă liniștit și vru să iasă. Klapka se repezi la el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zor bagajele, când la fata groparului, care înțepenise în dosul ușii, privind afară, departe, cu o expresie imobilizată de o teamă chinuită. Bologa se credea dator să-i spuie ceva, dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu o privire întunecată și apoi o zbughi afară, trântind ușa, alergând undeva, să-și ascundă inima. ― Fac și eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cum se cuvine creștinilor, dar nu i-au coborât din ștreang... Zice că-i porunca să atârne acolo trei zile și trei nopți, să-i vază toată lumea și să se învețe minte!... Doamne, Doamne, apără-ne! Până ce le-au pus lațul de gât, s-au jurat bieții oameni că nu-s vinovați... Parcă a vrut cineva să-i asculte?... Ordin și iar ordin!... Și uite-așa, a doua zi de Paști! Doamne, mare ești și mare-i mila ta, Doamne!... Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
privind iar în față, cu o umbră de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul lui strâns în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văd niște oameni ca oricare alții, înhămați la o muncă grea, obositoare, monotonă... dar nu grețoasă. Meseria de hingher era iarăși un candidat bun la titlu. Nu-i nici ușor, nici plăcut să vânezi câini speriați, să-i gâtui cu lațul și să-i arunci în cuști. Dar și aici lucrurile s-au schimbat. Acum există și adăposturile de animale, unde fiecare patruped mai are o șansă... OK, nu aș face cu inima ușoară pe hingherul, dar dacă n-aș avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care a căzut ultimul în lațul Securității. Numele tatei nu figura pe listele membrilor Sumanelor Negre, dar sunt mândru că, de fapt, a fost mai mult decât un membru oarecare. El i-a ajutat să supraviețuiască pe cei din rezistența anticomunistă pentru ca aceștia să lupte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Capitolul cincisprezece În seara aceea, rătăcindu-mă În labirintul incomod al Înțelegerii, am adormit târziu. Agitat cum sunt, m-am jucat cu firul amenințător pe care mi-l oferise Else Oloaga, Încercând să-mi dau seama dacă acesta era un laț sau un sprijin care să mă scoată de acolo. Dacă era s-o cred, vinerea trecută, În timp ce eu perforam bilete la intrare, Dora se făcuse comodă În camera de proiecție. Cu bine-cunoscuta sa candoare, colega mea o Întrebă cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-a vizitat pe Karp acum câțiva ani - și aproape În fiecare zi În ultimele săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care ar fi putut ajuta Brigada să strângă lațul. Nu? Inspectorul mă anunță că Brigada de la Moravuri avea date care l-ar fi uimit până și pe cel mai experimentat coleg. Legătura dintre sexualitatea deviantă și activitățile ilegale era, desigur, binecunoscută. Cu toate acestea, ceea ce s-a Întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
i-a trântit Asya replica. Însă nu e nevoie să-ți vezi rudele În fiecare ceașcă pe care o citești, ăsta se numește nepotism. Mătușa Banu a clipit, complet nedumerită. — Și o funie, o funie groasă și rezistentă cu un laț la unul din capete, ceva ca un lasou. Voi două veți fi strâns legate una de cealaltă... Văd o legătură spirituală... Spre marea dezamăgire a fetelor, mătușa Banu nu a mai spus nimic. S-a oprit din citit, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui Fang She avea să submineze, fără Îndoială, creditul inatacabil de care se bucura Tai An; ca să ocolească primejdia, el ar fi fost În stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste a plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]