3,980 matches
-
afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește, cu laba, ca să apuce și el să deguste din ce a mai rămas. Așa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos și cu blăniță mândră, lucioasă, dar, deși i se dădu voie să umble prin curte, totuși, avea
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de pe picioare. - Robinson!!! La strigătul pătrunzător al bărbatului, un val de aer răzvrătit de niște aripi imense, răvăși părul Monei, după care, totul încetă. Cu coada ochiului, femeia zări un pelican imens, care clămpăni câteva minute nemulțumit, legănându-se pe labe, după care fu scos afară fără menajamente. - Scuze, era tovarășul meu de cameră! O perioadă va trebui să suportăm supărarea lui, dar va înțelege într-un final că lucrurile se vor schimba pe aici. Vorbea despre pasăre ca despre un
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
publicat în Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Domnul șoarece zis Ronț, Roade-ntruna: cronț, cronț, cronț, Dintr-un cerc de cașcaval Cucerit de la rival; Dar de-atâta ronțăit, Cercul s-a-njumătățit. L-a aflat mata cea creată Și cu labă mi-l înhață, Miorlăindu-i jucăuș: - Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl, Apă curge gal, gal, gal, Vântul suflă vâj, vâj, vâj, Mata vine pas, pas, pas. Dovleac mic și dolofan, Te-a pus bună pe divan
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
este un rac, Oachi cântă oac, oac, oac ... Citește mai mult Domnul șoarece zis Ronț,Roade-ntruna: cronț, cronț, cronț,Dintr-un cerc de cașcavalCucerit de la rival;Dar de-atâta ronțăit,Cercul s-a-njumătățit.L-a aflat mata cea creațăși cu labă mi-l înhață,Miorlăindu-i jucăuș:- Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl,Apa curge gal, gal, gal,Vântul suflă vâj, vâj, vâj,Mata vine pas, pas, pâș.Dovleac mic și dolofan,Te-a pus bună pe divan
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului Ghiocel. Mai ales că era îmbrăcat
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
pifanilor să se bucure de acest privilegiu. Are însă nevoie de intimitate pentru cu totul altceva. Odată intrat în cabină, cu brăcinarii în vine, cu penisul în poziție de prezentare a onorului, comandantul grupei a trei-a își trage o labă de zile mari descătușându-se în cele din urmă, gemând de plăcere. După zâmbetul de mulțumire al lui Burlea se pare că el unul nu-și dorește altceva decât bunadispoziție a comandantului său. Toți ceilalți martori la „ faza zilei ” zâmbesc
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
îi însoțesc pe ginecologi trag din când în când, mai des, cu ochiul asigurându-și ceea ce într-o lume civilizată ar fi fantezie erotică dar care, „hei....aici la noi... pe acest pământ..... ”, nu poate fi numit decât material de labă. De-ar fi, măcar, numai atât !... Multe femei ajunse pe patul de spital, în urma unui chiuretaj nereușit, făcut clandestin, sunt lăsate să moară dacă nu divulgă persoana care i-a provocat avortul. * * * A avut o trezire. Avea nevoie de Erica
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
dialog. Făceam niște supoziții cu privire la viitor și am fost acuzată că prea mă gândesc la viitor fără să trăiesc clipa prezentă. În acel moment m-am trezit ca dintr-un vis și am privit câinele din preajmă care avea între labele sale un os pe care-l rodea. Am exclamat: „Ce fericit este animalul! El nu gândește la ziua de mâine!” Scrie un eseu pe tema asta! mi-a replicat persoana respectivă. Și iată cum am alunecat spre Gândire, proces al
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
o monedă. Rașka e ditamai flăcăul. Când vede moneda își exprimă pe dată dorința de a o avea: - Rașka, Rașka, Rașka... Pricepe ce trebuie să facă ca să o capete. Își scoate membrul și și-l freacă în mână: - Rașka, Rașka, laba, laba... Femeile și fetele zoresc pasul dispărând. Bătrânelor nu le rămâne decât să se închine, dacă sunt prin apropiere. Singura care rămâne impasibilă, ba chiar uneori se amuză, este Țoapa. Impasibilă rămâne și la faptul că deși este vorbită de
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
monedă. Rașka e ditamai flăcăul. Când vede moneda își exprimă pe dată dorința de a o avea: - Rașka, Rașka, Rașka... Pricepe ce trebuie să facă ca să o capete. Își scoate membrul și și-l freacă în mână: - Rașka, Rașka, laba, laba... Femeile și fetele zoresc pasul dispărând. Bătrânelor nu le rămâne decât să se închine, dacă sunt prin apropiere. Singura care rămâne impasibilă, ba chiar uneori se amuză, este Țoapa. Impasibilă rămâne și la faptul că deși este vorbită de rău
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
În odaia poetului, printre hohotele de plâns ale copilei, aud vocea calină a Manuelei, care ne recită din poezia celui ce abia ne-a părăsit: ,, Cu ochii de stele la mine privești, Întreb veșnicia, acum unde ești, Iar fiara cu laba lovește în uși, În cerul ce cade prefăcut în cenuși” Ies, fiindcă nu mai suport suferința. Mă invită cineva într-o altă încăpere, unde o sobă încălzește trupurile celor ce s-au adunat pe lângă ea. Pe marginea unui pat, o
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului ne fură moartea la cântar și noi nici nu avem habar zburăm pe-o verticală frântă avem credința noastră sfântă gustăm arome de silabe cu aripa ucisă-n labe pe geana sufletului fals dansăm adesea câte-un vals albastra lume ne săgeată precum pe-al nostru brâncoveanul când capul lui cădea ca banul în bosforul de-acum uitat după un trup decapitat robe serafice de sfinți ne tot îndeamnă
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
și-l punea repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte în două labe, numărându-mi dumicații și atât. Sigur că îi făceam și lui porție, dar atâta de cuminte și stilat era, că nu mă deranja în nici un fel. În timp ce cadeții ăștia din ultima generație, mergeau numai înaintea mea, că eu de teamă
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
Cu toate că eram destul de mic, dacă aveam vreo trei ani, începusem să-l învinui pe moșu’ Hobza că nu are grijă de el, deși nici vorbă de așa ceva. Cât a zăcut moșu’, venea o dată pe zi la ușă și zgâria cu labele să i se dea drumul, voia să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fu- geam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
iese deloc afară din casă. Atunci, eu fu- geam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
am atins ușor capul lui Ursei, care l-a lăsat în jos și a venit apoi încet cu el între pi- cioarele mele. În timp ce-l mângâiam, și-a ridi- cat capul spre fața mea și apoi și-a ridicat și laba piciorului drept din față, pe care mi-a pus-o pe pulpa piciorului meu stâng. Eu i-am prins-o cu mâna stângă, în timp ce cu dreapta am continuat să-l mângâi pe cap. - Așa! Acuș du-te șî adăi un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte o oaie luată razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
se spunea. Ea se luase a doua oară cu unchiul meu, Nicolae Pătrașcu, zis Laie Chircuț sau Șchio- pu, fiindcă șchiopăta - se întorsese din răz¬boi rănit la piciorul stâng pe care-l ducea puțin la¬teral, călca pe vârful labei țepene și întinse și se sprijinea într-un baston gros, căci era un om înalt și solid, avea peste 120 de kilograme. Tata Laie - așa-i spuneam eu, era cel mai mare dintre frații tatălui meu, între ei fiind Mihai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
o cămașă albă, lungă până la genunchi, cu mâneci largi, brodată pe margini și la piept și guler cu „râuri” înguste de flori; peste cămașă își trăsese o vestă din „pănură”, iar pe sub poalele ei - niște izmene albe, largi, legate deasupra labelor picioarelor cu băieri; în picioare, „pă gol”, avea niște papuci din „trențe”, iar peste mijloc se încinsese de mai multe ori cu un brâu lat, brodat peste tot cu romburi roșii și negre. A luat de pe pervazul ferestrei o sticlă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
de șuturi de rât din partea scroafei, Floricel pleca cu coada-ntre picioare, schelălăind... Eu mă tot minunam și eram oarecum dezamăgit de faptul că el, căruia nu-i stătea în cale niciun câine din sat, era pus cu botul pe labe tocmai de o scroa¬fă! Firește, spectacolul ăsta avea loc de fiecare dată când nu erau ai mei acasă, atunci eu aveam sarcina de a da de mâncare scroafei și purceilor. De fiecare dată când ai mei plecau la muncă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
eram destul de mic, dacă aveam vreo trei ani, începusem să-l învinui pe moșu’ Hobza că nu are grijă de el, deși nici vorbă de așa ceva. Cât a zăcut moșu’, venea o dată pe zi la ușă și o zgâria cu labele să i se dea drumul, voia să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fugeam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fugeam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
Bălan, schimbă iute vorba: - Da’ hai, ia fă tu bine șî te-mpre¬te-neș- te cu Bălan, nu-i așa că ie un câine frumos? Ș-une măi pui că ie șî deștept foc, câine hârșât la oi, ce măi! Bălan, ia dă laba la tata! - a zis tai- că-meu după aceea câinelui, întinzându-i bra- țul drept cu palma deschisă în sus. Câinele s-a conformat îndată, tacticos, ba chiar cu o anu- me eleganță. - Bă, dar nu e cam bătrân, câți
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]