2,832 matches
-
ROUA, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014. În plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Citește mai mult În plete am stropi de roua,Stau în prag pe lună noua.Stau la umbră când e soare.Ma scald în margaritare.Dimineata prin grădină,‘not în lanul de sulfina.Noaptea cerul mi-e cupola,Stelele îmi sunt busola.Stau sub streașina când ploua.Si de ce v-ar pasă vouă?!Cei crescuți în vârf de blocNu știți nici ce-i un boboc.Voi credeți că rata-mpunge.Nu
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
și împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire / Zăpezi neninse și ape neatinse / Sunete neauzite, nerostite, nenăscute / Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții / când cuvintele aleargă în fața ta / Fără lesă. („Întâlnire de gradul doi”) Poeta încearcă să-și alunge singurătățile
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
lui Viorel și nu în cele ale lui Mircea, bărbatul de care abia se despărțise și care îi alintase cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate de soarele verii. Când a deschis ochii, a rămas complet dezamăgită
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
candoare, Cu roua dimineții zâmbind pe strai de floare Focuri aprinse, tainic, de mângâieri divine Sunt clipele rebele... Ne vom iubi și mâine! Când te-ai apropiat În gest de copilandră, privindu-te cuminte O clipă-am rămas mută prin lanul de cuvinte... Când te-ai apropiat, spunându-mi: ,,te-am găsit!” Cu suflet de copil ți-am spus: ,,bun venit!” Pierdută-n ochii-ți tandri, sub pleoapele tăcerii Când gândul vocii tale se-aude-n glasul serii Ascult șoaptele-ți dulci: acesta
MI-AI DĂRUIT O FLOARE... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353943_a_355272]
-
cer și roua strălucea în sare, iar fluturii zburau spre crengile în floare și turtureaua cântă de zor în livadă de la Dadeșu. Și fetița de odinioară privea ore întregi cum merg furnicile una după alta, cum se leagănă în vânt lanurile de porumb... Până la scoala erau șapte kilometri pe jos și profesorii plictisiți îi puneau să citească fără rost. De aceea nu-i plăcea școală, dar tatăl, care lucra la Sfatul Popular și era un filozof, îi spunea adeseori: -„De sapă
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
înfruntat în viață”, așa cum spunea Voltaire. Și am învățat de la această olteanca dârza că „fericirea nu trebuie căutată prea departe. Ea se află în jurul nostru”: „Să te bucuri că a înflorit cireșul/ lângă o tufa mov de liliac/ că în lanul care se leagănă desoare/ stau aprinse lămpile de mac/ Să te bucuri că nu a plouat/și a fost o zi mai luminoasă./ Fericirea nu e peste mări/ nici pe sus, adusă de vreun zeu/ ea e aici, în lucrurile
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
îi trece pragul ca un frate! Pentru Georgel Nucă niciun fruct al vieții nu e mai dulce și savuros ca acela căutat, cules și pus în cămara sufletească a publicului: melosul folcloric românesc! Culegerea nu s-a făptuit printr-un lan de cultură, ci pe o câmpie cu iarbă și flori spontane, trudnic, dar nu descurajator, având sprijinitori spirituali și chiar faptici, pe savanta cercetător și etnolog Emilia Comișel, prof. univ. dr. Gheorghe Oprea (Universitatea Națională de Muzică din București), realizatorii
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
de spectacolul ce i se înfățișa pe trotuare în viteza mașinii. Polițistul a renunțat la intenție și a fixat din nou parbrizul. Ochii i se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate toate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr-o mână în alta și erau frunzărite în mare grabă. „Nu. Nu se poate! Sunt obosit și nu fac legături logice. Individul ăla
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
Să văd un rai cu flori la geam. Aș vrea să vină primăvara, S-o îmbrățișez și să-i șoptesc Că darul ei este comoara Ce n-am să uit s-o ocrotesc! PETALE DE MACI Din macii răsăriți prin lan, Petale se desprind, jucând, Ducându-mi gândul spre un an, În care-i culegeam cântând. Culoarea lor, parfumul fin, Pătrund prin minte și prin trup, Trăirile discret revin, Și fără știre se-ntrerup. Culori, trăiri , petale, zbor, Amestec de trecut
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > URÂTU - DE SILVIA OLTEANU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1323 din 15 august 2014 Toate Articolele Autorului PREMIUL I la Concursul internațional de proză scurtă „România - catedrala din Carpați” Satul era sugrumat de lanuri. Cum treceai de cruce, liziera de salcâmi creți te oprea ca un zid. Spre stânga însă, un ocean verde se desfășura înaintea ochilor! Verdele întunecat, cu dungi aproape negre, era al porumbului. Începea aproape de la gardul ultimei case și se
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
la culoare era al florii soarelui, cel greu, cu ape ca de catifea era al câmpurilor de lucernă, verdele pal cu steluțe albăstrii era al inului... O mare verde, o mare de bogății iar în mijlocul ei satul ca o insulă! Lanurile erau păzite de imensitatea lor, te înfiorai cînd vedeai cât putea pluti privirea peste câmpuri, dar mai ales erau păzite de Urâtu! Avea casa la margine, nimeni nu îl vedea plecând sau venind de acasă, foarte rar trecea spre magazin
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
lucernă pentru cai! Nălucă, nu om! Cea mai mare surpriză și poveste spusă și repetată serile, la canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
2015 Toate Articolele Autorului CURCUBEU (sonete) ,,Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu.'' (Nicolae Labiș) ROȘU Aprins de focul verilor toride, Aleargă dorul pe-al său drum de sânge, Străbate inima ce-n taină plânge Și-n lanuri macii roșii și-i deschide. Iar purpura în trandafiri și-o frânge Și se topește-n zările aride, Cum se prelinge soarele-n lichide Și-n suflet doar durere multă strânge. Dar se ridică pururi mândru-n flamuri, Și rodii
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
ea mai poate să-nțeleagă Ce bună-i liniștea să treci prin viață. Și când degrabă soarele-și dezleagă Buchetul său de raze-n dimineață, Topește-acele sloiuri mari de gheață, Care ne fac mai singuri și ne leagă. În unduirea lanurilor coapte Și-n freamătul pădurii de lămâi, Se-amestecă în taină mii de șoapte. Și chiar de vrei să pleci, tot mai rămâi Cu luna palidă în miez de noapte, Ea să te-asculte și tu s-o mângâi. VERDE
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea
VIS DE VARA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352721_a_354050]
-
sâni de catifea trimite-mi ale tale forme printre cadavre de vocale moarte să-ți văd statuia în marmură roz tu ești otrava mea cea dulce câteodată cu umerii curbați învinși de -mbrățișeri pustiitoare în ochii mei foșnești mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi line frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în care s-au
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
2014 Toate Articolele Autorului Nu-ți sunt datoare-o veșnicie, Cu strai de fluturi și de flori. Mi-ai fost izvor de apă vie, Ți-am fost doar vis purtat de nori. Îți sunt datoare doar o vară Răstălmăcită-n lan de gând. N-am vrut...n-ai vrut atât să doară Dar macii ne-au murit arzând Pe-un rug de miriște păgână Înveșmântată în apus. Din tot ce-a fost, strâng doar țărână Și-atâtea ar mai fi de
SĂ NU MAI VII! de AURA POPA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353667_a_354996]
-
Raduinea Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului În plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge
IN PLETE AM STROPI DE ROUA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353700_a_355029]
-
în minte chipul unui prinț în flăcări. Seara înnoptă la bunicii de pe litoralul românesc. A doua zi, la volanul mașinii traversă podișul dobrogean, trecu podul de la Cernavodă peste Dunăre, aruncându-și impasibilă privirile peste întinderile de apă, apoi trecu printre lanurile de grâu ale Bărăganului și pe la amiază ajunse în București, iar apoi la Târgoviște. Părinții, surprinși de apariția ei neașteptată, observară că se petrecea ceva straniu cu ea. În ziua următoare, plecă la Brașov. Pe Valea Prahovei făcu escale la
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
cele noi învățate de la Teodosie, iar acesta mulțumea Domnului neîncetat pentru acest ajutor însemnat trimis pentru lucrarea din Etiopia. Tânărul pleca mereu să țină predici în satele vecine, chiar și în unele cetăți îndepărtate, unde succesul lucrării se vedea imediat. Lanul era mare, era nevoie de alți și alți ucenici. Așa că Teodosie alesese câțiva tineri care aveau mare drag să asculte și să urmeze Cuvântul din Evanghelie, și îi învăță pe toți să citească din manuscris și să înțeleagă ceea ce citeau
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
înalt ca omul trona pe marginea șoselei ce duce la Suceava. Holda era limitată în partea nordică de calea ferată care nu se vedea. Doar un lung tren de cisterne care, din cauza depărtării, se mișca cu viteza melcului, indica lățimea lanului. In zare se vedeau combinele ce începuseră recoltarea. Înspre est, la limita municipiului trei buldozere uriașe amenințau cu lamele lăsate frumoasa holdă. O crimă ecologică în pregătire. Pe un grătar improvizat se perpeleau câțiva coceni care răspândeau o plăcută mireasma
ISTORIE CONTROVERSATĂ 1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354104_a_355433]
-
Și am vrut să fac ceva, nu știam atunci prea bine ce, un reportaj, o emisiune, să fie ceva despre ea. Am mers în Gorj, în satul unde s-a născut, i-am căutat casa, dar am găsit în loc un lan de porumb. Am căutat oamenii în mijlocul cărora a trăit și pe cântecele ei am filmat oameni din zona Gorjului. Am mers cu o prietenă de-a mea, cântăreață, și de la tren până în sat am ajuns cu un camion, am mâncat
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul uimit Ce asculta și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat în copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reîntrupate în cuvinte Graiul... Cu dânsul acesta unic, bărbătesc În care chiar
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]