2,011 matches
-
aceleași haine pe care le aruncasem pe jos cu o seară înainte. Epuizată, m-am îndreptat către baie ca să mă spăl pe dinți, dar baia era deja ocupată. în timp ce tremuram pe scară așteptând ca baia să se elibereze, nebuna cu lanterna a apărut din nou. —Te-ai trezit! Ce fată bună! a zis ea dând cu ochii de mine. îmi pare rău că a trebuit să facem cunoștință în felul ăsta. Eu sunt Monica, una din asistentele de noapte. Am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o văd chiar și pe mama. Dar pentru mine nu trecuse încă prima săptămână de la internare. Cu toate că mi se părea deja că eram la Cloisters de câțiva ani. Primul gând care mi-a trecut prin cap când m-a trezit lanterna Monicăi a fost acela la Luke. Eram de-a dreptul îngrozită, imaginându-mi ce-ar fi putut face Luke în noaptea care tocmai trecuse. De fapt, ce mai putea face încă. în fond, acolo unde era el, nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi? am întrebat, simțindu-mă străbătută de un frison. Cranii în dulapul cu rechizite? Sacrificii umane la petrecerea de Crăciun a firmei? Mă simțeam de parc-aș fi fost într-o tabără de vară, iar Phil era consilierul cu o lanternă aprinsă sub bărbie. — Altă dată și într-un alt loc, mi-a răspuns Phil criptic. — Dacă e așa de rău, tu cum de ai rezistat patru ani? Ochii lui Phil aproape că au ieșit din orbite, din cauza intensității privirii. — Supunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să crească în înălțime. Oare, dacă nu luam atitudine, statutul meu, în ierarhia Grant, putea să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă descurc cu toate patru, Vivian. Dă-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să se sprijine. O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors numai să-mi iau niște foi cu însemnări din cancelarie. — A, dumneavoastră sunteți, domnule Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ocolind grămezile de pietriș, mașinăriile, sacii de ciment și barele de susținere, dar își dădu brusc seama că exista un risc considerabil să cadă el însuși într-una din gropile fundației. Wilt lăsă păpușa jos, se căută în buzunar după lanternă și o aprinse, luminând solul.La câțiva metri mai în față se zărea un pătrat mare de furnir. Wilt înaintă și îl ridică. Sub el se găsea o gaură, o gaură mare și drăguță, un puț. Exact mărimea potrivită. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
metri mai în față se zărea un pătrat mare de furnir. Wilt înaintă și îl ridică. Sub el se găsea o gaură, o gaură mare și drăguță, un puț. Exact mărimea potrivită. Ea o să se potrivească perfect aici. Tânărul stinse lanterna. Probabil că gaura avea vreo zece metri adâncime. Trase la o parte placa de furnir și se întoarse după păpușă. Peruca îi căzuse iar. — Futu-i! exclamă Wilt și se căută în buzunar după altă bandă de elastic. Cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini de noroi și mâinile îi tremurau. — La dracu’, eram gata-gata să cad și eu înăuntru! mormăi el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy rămăsese agățată aproximativ pe marginile puțului, pe undeva pe la jumătatea lui. Dar măcar de data asta peruca îi rămăsese pe cap. Wilt se holbă disperat în jos la obiectul acela și se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cinci. Oricum, era cale lungă și era în mod clar mult prea departe ca Wilt să mai poată ajunge la ea. Dar era totuși destul de aproape de fund ca să poată fi văzută cu ușurință dimineața de către muncitorii de pe șantier. Wilt stinse lanterna și trase înapoi bucata de furnir, astfel încât să acopere iar gaura. în felul acesta scăpa de pericolul de a se alătura păpușii. Apoi se ridică și încercă să se gândească la o metodă prin care s-o scoată afară. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în jur după o cărămidă, dar se mulțumi cu o bucată mare de lut. Ar trebui să fie suficient. Aruncă bucata de lut în gaură. Se auzi un zdupăit, un țârâit de pietriș și apoi un alt zdupăit. Wilt aprinse lanterna și o îndreptă înspre fundul puțului. Judy ajunsese la fundul gropii și se stabilizase într-o poziție grotescă: cu picioarele frânte și îndoite în sus, în fața ei, și cu un braț întins înspre el, ca într-un fel de rugăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plus, avea nevoie să stea de vorbă cu cineva. în urma lui, pe șantier, însemnările sale despre violența în familie și destrămarea căsniciei plutiră în noapte și se înfundară în noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o urmez. Trebuind aseară să-l ajut pe nepotul meu Alecs cu o sinteză la romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust, am realizat, după vreo oră de citit ca în studenție, lectură care-mi taie răsuflarea, sub plapumă, cu lanterna aprinsă, că doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o basma și zdrăngănind vasele dimineața în bucătărie, se vulgarizează până aproape de nivelul Emiliei. La lumina lanternei vechi rusești, a trebuit să citesc o noapte întreagă sub pături romanul Hortensiei P.B., Rădăcini, cinci sute și ceva de pagini de carte cu coperțile cartonate, pe o hârtie poroasă gălbejită... A doua zi aveam seminarul de literatură la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite ce faci! Îndeși marxismul într-o lanternă - pe care o folosești doar ca să-i examinezi pe ceilalți. Nu mă face să mă simt prost cu așa-zisele tale cunoștințe de literatură occidentală. Îmi aduci aminte de broscuța care trăiește pe fundul unui puț și care crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi pus la poștă scrisoarea pentru Hermann cu o zi Înainte de bombardamentele care pe ea au prins-o În adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dacă ne-am fi Încăierat, ceilalți ar fi sărit să ne despartă. A trebuit să-i ascult, de ce? Să mă duc după țigări, de ce fac asta Întotdeauna? Și, când mi-am făcut loc printre cei strânși În jurul lui, cu lumânări, lanterne, n-am mai avut nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atâta ne-noroc, nu strică și un strop de noroc - din acela pe care și-l face omul, cu mânurile lui... Așa ni l-am făcut noi doi, băiete, În lagăr, la Sighișoara, În primăvara lui ’45: tu Îmi țineai lanterna și tira, eu o... nășteam pe maică-ta; apoi pe tine În altă-parte... Și am scăpat de „repatriere”! Dar nu de bănuială. Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic, ne mai sperie, ne mai Întreabă dacă nu ne-am răzgândit (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să-l găsim niciodată... Sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care le ocupă, În timp ce săracii și mamele singure nu-și pot permite să plătească nici intrarea! E primul bulgăre dintr-o avalanșă! M-am făcut mică. Jeff Își agita chiar pumnul În aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine Înțeles, iar câteva capete Încuviințau deja. Linda se uita la el furioasă, de parcă tare ar fi vrut să-l trimită la ghilotină, dar la una cu lamă ruginită, după care să-i Înfigă capul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
într-o dimineață fără relații. Cine se trezea fără relații trebuia să plece de acasă cu noaptea în cap și să aibă grijă să se îmbrace gros. Tata își întreținea relațiile cu piese de schimb pentru mașină, cu faruri, cu lanterne. I le aduceau muncitorii din fabrică, păstrând o parte și pentru ei, ca să-și întrețină relațiile lor. Așa a găsit tata locuri de muncă pentru unchiul, mătușa și menajera noastră, le-a făcut rost de mutație în oraș și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și cu frica întipărită pe față, mi-a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o altfel de încordare decât atunci când exersezi vocalele cu o fată. Vocile sunau ca în filmele de război, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
radio. Se strigau veștile, în rest nu se vorbea prea mult. Unele posturi nu transmiteau, probabil că dispăruseră, iar cel pe care izbutiserăm noi să-l prindem ne sfătuia să ne păstrăm calmul și să nu ne întoarcem în locuințe. Lanternele s-au stins una câte una și glasurile au amuțit treptat. Așteptam cu toții în întuneric. Pe balcoane se zvântau rufe, era un martie blând. Apoi vocea de la radio a anunțat - și i-am auzit tremurul - că în capitală erau distrugeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-l privesc, atât e de înalt. El îmi atinge obrazul cu mâna și-mi zâmbește. Se întoarce spre soldat. „Vasile, ia uită-te sub mașină.” Soldatul pune arma deoparte și se culcă pe spate, apoi scoate din buzunarul pantalonilor o lanternă mică și dispare până la genunchi sub mașina noastră. Se aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
obicei, să pot continua în felul acesta cel puțin o săptămână, fără ca ea să simtă ceva și poate că între timp el se va răzgândi, dar nu pot distinge nimic în tot întunericul, mă întorc în bucătărie și caut o lanternă sau o lumânare, se pare că astăzi sunt condamnată să nu găsesc nimic, doar o cutie cu chibrituri, chibrit după chibrit îmi arde degetele, căzând apoi, negre și fără greutate, pe covor, imediat întreaga cameră va fi cuprinsă de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]