5,345 matches
-
cu catarame mari care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac cu tocuri imense, iar mica poșetă tot din lac negru se odihnea pe marginea mesei. La mâini avea câteva brățări late de culoare argintie care-i acopereau încheieturile, iar cerceii lungi îi mângâiau umerii. Când ducea țigara îngustă la gură sau când apuca cu mâna paharul din fața ei, toate acele bijuterii zăngăneau suficient de tare cât să le poți compara cu
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
mare: fâââsss! Că, de-ar fi să facă socoteala strict aritmetic, după ce elimină propriul vot, pe cele ale fratelui și părinților săi, dar și pe cele ale lui Miriam și-ale mătușicii Floarea, a cules unsprezece voturi. Unsprezece - mari și late! Mai mare rușinea ... Bietului Martinel îi vine să intre-n pământ, ca să nu mai fie biciuit de privirile iscoditoare ale lui Nelu Lădaru. I se pare că, dincolo de furia greu de camuflat a bărbatului, există o doză mare de batjocură
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
existat fiecare dintre cei trei ai familiei artistului Radu Ille și că există, în consecință, o fântâniță familială cu izvor dulce, pur, rece de cântec! „Ș-am să cânt”;, „Răducu meu”, „Cântecul meu”, „Așa beu oamenii buni”, „Pușcă și cureaua lată”, „Ș-am avut o cărărușă”, „Unde e Târgoviștea?”, „Nici bogații, nici săracii”, „Nu-i român ca ardeleanu”, „La birtuțu din pădure”, „Cine-o pus cârciuma-n drum...” „Valsul miresei”, „Am pus o floare”..., iată câteva titluri ce numai citite încep
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]
-
putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi/ Frunzele uscate sunt/ De ce trăiesc pe pământ?”. La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
casă Și copiii pe lângă masă! Să petreceți an de an, Cu cârnați și cu ciolan, Cu vin bun și cozonaci, La masă cu oaspeți dragi! Cu pastramă și fripturi, Cu șorici și răcituri, Stropite cu țuică fiartă, Ce fac petrecerea lată. Noi vă lăsăm sănătoși, Să petreceți bucuroși, Cu fete și cu flăcăi; Ia mai mânați măi: Hăi! Hăi! Iar dacă ne veți poza, Oricând ne puteți vedea, Fără să vă coste bani, La Anul și la mulți ani! 29.12
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
lui di liciu: - geaba vii geaba te duci, geaba strici acei papuci”. Asta am auzit cu urechile mele când eram ascuns odată sub pat și ei veniseră să „verse” banii într-un sertar din garderob. Țața Dumitra era mai mult lată decit lungă, lată în șale și când mergea parcă înota printr-un troian mare de omăt, umbla mereu îmbrobodită cu o basma neagră cu franjuri. Îl pricopsise pe nea Gheorghe cu patru copii: Natalița, care era cam leat cu mine
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
geaba vii geaba te duci, geaba strici acei papuci”. Asta am auzit cu urechile mele când eram ascuns odată sub pat și ei veniseră să „verse” banii într-un sertar din garderob. Țața Dumitra era mai mult lată decit lungă, lată în șale și când mergea parcă înota printr-un troian mare de omăt, umbla mereu îmbrobodită cu o basma neagră cu franjuri. Îl pricopsise pe nea Gheorghe cu patru copii: Natalița, care era cam leat cu mine, Gicuțu, cu vreo
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
am ridicat de pe scaun și m-am îndreptat spre juriu cu hârtiile în mână. Când am coborât ultima treaptă de pe scenă, acestea fiind din lemn, mi-a înțepenit tocul de la pantoful din piciorul drept între două scânduri și am căzut lată, cu fața în jos, chiar în fața juriului. Un bărbat tânăr, înalt, frumos, cu ochi albaștri, îmbrăcat în blugi și un tricou alb vine spre mine să mă ajute să mă ridic. Simt o mână și vocea de bărbat: - Mamă, mamă
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
râdă batjocoritor. - Hei, târfă! Ffaci scene cu mine ?! I-a smuls rucsacul cu mâna liberă și l-a aruncat într-un colț al camerei, după care i-a desfăcut fermoarul de la pantaloni. Și pentru că nu nimerea să-i desfacă cureaua lată și fata se opunea cât putea, apărându-se cu picioarele, a lovit-o cu dosul palmei peste obraji, o dată, de două ori..., până ce fata a căzut. A prins-o pe după umeri și a târât-o până la patul de lângă perete. A
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
f...i gura mă-tii de târfă! Mișcă-te, n-auzi? Și pentru că biata fată nu răspundea cu vorba sau cu trupul, a mai lovit-o de câteva ori pe unde a nimerit și, într-un târziu, a scos cureaua lată de la pantalonii ei și a amenințat-o că o spânzură. Degeaba. Iuliana stătea inertă, cu gura încleștată și cu ochii închiși. Reușise să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
ai făcut? l-am întrebat. „Cinci ani” mi-a răspuns după un oftat prelungit și fața destinsă, dispus să-mi explice satisfacția: „abia m-am eliberat și mi-am găsit de lucru la firmă” ... Privesc băiatul de statură mijlocie, umerii lați, chip deschis al omului alb, ochii albaștri și rațiunea îmi dezleagă enigma, parcă mi-ar arăta-o cu degetul „proveniența noastră, a israelienilor repudiați de toată lumea azi ca niciodată. Această țară mică absoarbe ca un burete fiii rătăciți, întârziați pe
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
pierind, se și întruchipă minunea dumnezeiască! Într-o cădere de stânci, cu zgomot de început de lume, se zgudui pământul, punându-i jos pe săteni. Printre gene, Nicodim văzu cum râpa se umple cu o arcadă din piatră albă curată, lată de cel puțin doi stânjeni, înaltă de unsprezece, lungă de vreo cincisprezece. Cum până atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui Nicodim se odihniră, după ce trecu tulburarea de praf și scântei, pe malul celălalt, acum lesne de
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe de rost toate coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături, foaia lată și verde a unui fir înalt de porumb tresări deodată și începu să fâșâie singură, pâlpâind ca o aripă. Prin aer parcă treceau păsări uriașe și nevăzute, înotând în lumină. Pământul era greu și tăcut, iar căldura albă a soarelui
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
Ichigo ichie” (Orice întânire e importantă, căci poate fi unică) După revenirea de pe muntele Fuji am avut o zi de relache, de odihnă, la hotelul conferinței. Mi-a luat puțin timp să mă orientez la fața locului, și apoi căzusem lată după efortul de pe munte. Inițial nu mi se păruse că voi avea efecte secundare după excursie, ajunsesem să merg în virtutea inerției, dar o dată ce te așezai pe scaun, părea imposibil să te mai ridici. Tot ce am făcut în ziua respectivă
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
la nivelul inocentelor nepoțele care cu limbajul lor de copii, își manifestă neîncetat curiozitatea pentru nou creând momente hazlii prin pronunțarea literei „l” în loc de „r” sau „mâncând” câte un sunet: „...nu tău aici, vleau cu tine...” „Titina, a venit gonoiul..”. „Latele, latele, du-te și adu țicla cu lațe...” „- Hai să ne jucăm, ială vine mama...” „- Rămân aici sângălă?” Dar nu numai prin „stâlcirea” cuvintelor ci și prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
nivelul inocentelor nepoțele care cu limbajul lor de copii, își manifestă neîncetat curiozitatea pentru nou creând momente hazlii prin pronunțarea literei „l” în loc de „r” sau „mâncând” câte un sunet: „...nu tău aici, vleau cu tine...” „Titina, a venit gonoiul..”. „Latele, latele, du-te și adu țicla cu lațe...” „- Hai să ne jucăm, ială vine mama...” „- Rămân aici sângălă?” Dar nu numai prin „stâlcirea” cuvintelor ci și prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca să
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior, prins de mijloc cu o centură lată iar în picioare avea o pereche de pantofi sport negri. Săndicăi nu-i venea să creadă ce se întâmplă cu ea. Alerga în viteza trenului să se întâlnească cu un bărbat tânăr, inteligent, frumos, de care credea că s-a
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
satului cu pânzele pictate întinse pentru a fi văzute de trecători, se afla în trecere prin acel loc o fată foarte frumoasă, însoțită de un om ce părea bogat, după ceea ce se vedea prin straiele sale pricopsite și chimirul său lat și împodobit cu nestemate în care se întrezăreau, într-o pungă mare, o mulțime de bani. Nerun nu vânduse mai nimic în acea zi, dar văzând o fată așa de frumoasă care-i admira rezultatul creației sale, deveni dintr-odată
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
ceilalți s-au bucurat de micile atenții aduse din România: servicii de artizanat, un set de masă și o ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din piele pentru tatăl vitreg și pentru Andraș - eu îi ziceam Andrei - o curea lată din piele de toval[iv] cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean, special pentru el, căci adolescenții purtau așa ceva la blugi. Seara, ne-am întâlnit cu toții în bucătarie, la un coniac românesc
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
pe plita încinsă și-mi fac un ceai...Printre chipurile rumene de frig, vin, țuică, mâncare bună și căldură, îl zăresc, în mintea mea, într-un gest aprobator, pe tatăl meu. „Știu, să nu fac excese...că iar o să stau lată două zile.” Aievea apar mama mea, cu freza ei cu coc, gustând elegant, cum învățase ea la Notre Dame, din toate bunătățile aduse pe masă...Cu o tavă în mâini, o văd și pe mătușa, plecată și ea demult, așteptând
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
acasă? Ar fi prea puțin! Doamne câte aș vrea să vă spun acum, dar îmi găsesc cu greu cuvintele...(...)” Bucuria că o are alături pe mama ei, că l-a cunoscut pe Tase, cel cu uniformă de cantemirist, cu vipușca lată, roșie, ca generalii, toate acestea o făceau pe Natalia fericită. Trebuia să-l cunoască neapărat și mama ei care nu stătea prea mult în România, trebuia să plece în Italia, să-și continue cariera de cântăreață, așa încât, îl invită la
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
fost atrasă de un soldat pe nume Tamâș ce era ungur, stătea în picioare și se uită pe o hartă ce era atârnata pe perete probabil că caută prin județul Covasna satul lui. Era un tanar înalt, puternic, cu spatele lat ce avea o forță ieșită din comun pentru vârsta lui, avea mustață, fata să era plăcută, plină de vigoarea tinereții, cu niște ochi verzi mari, expresivi, în care se oglindea iscusința și noblețe de caracter. Deodată o brichetă se izbi
UN SFAT PLIN DE INTELEPCIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344545_a_345874]
-
a lansat un CD de muzică populară, cu paisprezece piese de pe Valea Gurghiului, numit „Gurghiule, mândră vale”, o parte din ele culese de la bunica Panga Paraschiva și o parte au fost create de Mircea Simionca, autorul piesei „Pușca și cureaua lată.” În fiecare an participă la Târgul Fetelor de la Gurghiu, în perioada mai-iunie. Cântecul „Bate vânt de către sară” prezintă dorul de satul natal și durerea pierderii părinților: „Bate vânt de către sară/Prin cetina brazilor/ Și-mi aduce dor în suflet/De
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]