3,457 matches
-
întrebă fata, îngrozită. — Orbi sau paralizați, ce mai contează? — Dar uleiul rămâne deasupra apei. Poate că... — Nu putem să riscăm, o întrerupse fratele său... Nu putem ști cât ulei este suficient pentru ca un om să se îmbolnăvească și nici ce leacuri există pentru asemenea boli. Poate fi o otravă care omoară pe loc, sau poate că-ți rămâne în trup și te roade puțin câte puțin... Laila și Suleiman, care se apropiaseră, îl ascultau tăcuți pe Gacel, deoarece era de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau de nasul unui copil, apoi a început să-mi povestească îndelung, seri la rând. Îmi spunea numai lucruri practice, pentru că ea nu se sinchisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ceea ce voi face eu în locul acesta damnat? Ajung treptat acolo unde totul își are locul, acolo unde toate cunoștințele se îngemănează, în locul unde nimeni nu ar trebui să ajungă vreodată atâta vreme cât judecata sa rămâne întreagă și neafectată de boala fără leac a inconștienței... Abisurile camerei în care o prezență îngrozitoare se relevă prin ziduri, făcând însăși materia să-și schimbe înfățișarea după bunul ei plac, se deschid în fața mea, dând tuturor de știre că nimeni nu intră aici decât fie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându-și capul și ducându-și pumnul la frunte. Care-i prostul care să-și sufle nasul după ce a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai. În acest timp Zander se așeză pe brațul unui scaun, ținând o periuță în mână. A stat așa un timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i-se, apoi, venindu-i parcă o idee, o porni spre ușă. - Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste mine. Întrebam ce s-a întâmplat de am dormit atât de mult și, mai ales, de ce nu m-ai trezit? Erai în stare de șoc. Somnul era cel mai potrivit remediu pentru tine. Somnul? Eh, au mai fost niște leacuri din ierburi preparate de mine. Trebuia să dormi, ca să-și poată face efectul mai rapid. Glumești, nu-i așa? întrebă inspectorul. Nu pot să cred că m-ai drogat numai ca să mă poți doftorici. Nici nu poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să cred că m-ai drogat numai ca să mă poți doftorici. Nici nu poate fi vorba de droguri, ți-am dat numai un ceai mai special și apoi, n-am avut încotro, ridică femeia din umeri. Dacă nu interveneam rapid, leacurile mele nu ar mai fi fost de nici un ajutor. N-ai făcut bine de loc. De ce? Trebuia să fiu acolo cu bătrânul. Nici nu știi cât de periculos este noaptea pe munte când iese bestia la vânătoare. Știu asta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot mai desă la farmacia naturii, era cunoscută în lumea satelor românești, transmisă din generație în generație, culesul acestora fiind pusă sub numeroase interdicții de timp și de loc, desfășurat după un ritual care trebuia respectat pentru a nu afecta „leacul”. Așa, de exemplu, încă din antichitate, unele plante magico-mitice se culegeau în anumite perioade din an: sânzienele la solstițiul de vară, urzicile la echinocțiul de primăvară, leurda la echinocțiul de toamnă, altele în toiul unor sărbători calendaristice, care oscilau în funcție de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele de leac, la cele de făcut farmece și vrăji de dragoste participau numai fete sau femei, rar bărbați. Plantele de leacă erau culese într-un anumit timp al zilei sau nopții: la răsăritul sau apusul soarelui, la miezul nopții, crezându-se că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apă îl stinge pe cel de foc, Cel de apă îl stinge pe cel de foc.” Pe lângă această incantație care descrie „boala” cauzată de baba rea „de la răchita răsădită” cu „ochiul ei de foc”, este necesar să se folosească „un leac”, „un medicament”; din această cauză se zice că acest descântecă se face în turtă. Turta se face din: săpun de casă, ceapă, praz, untdelemn sau grăsime, cimbru și se îngroa cu făină de grâu. Turta se pune pe locul dureros
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i pocitor, deochetor De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor și deochetor. Cutare (numele) să rămână curat și luminat. Cum Maica Precista l-a lăsat (a lăsat-o).” Se observă „leacul” bazat pe terapia apei (să ducă totul la vale, tot răul să-l ia!) și blestemul pentru cel/cea care face vrăji și aruncă pacostea pe capul cuiva, fie că e ființă sau element natural, văzut ca purtător de forțe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6 ani care se plângea de dureri de pânătece. Cine l-a pipăit, unde zicea că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate „celor răi” se spune: „A făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe toți răii, răii prin deochi, răii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răii lui ... Cutare nu i-a chemat. Și ei înapoi s-au înturnat. Eu cu mătura în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie / Să rămână curat și luminat Ca de Maica Domnului lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină, se pune puțin baligă de vacă, se face o turtă pe care o coci în focă și apoi, cât o poți suferi de fierbinte, o pui în dosul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nasului, din vederile ochilor. Eu cu raghila te-oi răghia, cu mătura te-oi mătura. Orbalț cu săgetătură, orbalț cu umflătur Orbalț cu mâncărime, orbalț cu roșață, Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare săritu-i-a, ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele se facă cu precădere atunci când se pișcă luna, nu la lună nouă, ci când se gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele se facă cu precădere atunci când se pișcă luna, nu la lună nouă, ci când se gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube mărunte pe piele care mănâncă și ustură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cel pierit”, boală ascunsă de majoritatea celor care o contractaseră, considerând că este o boală rușinoasă, tratându-se rudimentar, cu leșie, cu alifie de zincă sau precipitat galben și alte unsori care pe care le cumpărau de la farmacie; alții luau leacuri de la babele satului. Cei conștienți declarau boala și se tratau la spitalul din Parincea prin injecții cu „Neovalvorsan” și cu bromură de mercur. Dintre doftoroaiele satului amintim pe Floarea Borcea (Borcioaia), Marghioala Andrieș, Ioana Vasilaș, care erau plătite cu bani
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
descântecul, spunea ea, numai atunci are leacă când l-ai „furat” de la cel ce descântă, dar niciodată n-am înțelesă nimică din ce bolborosea ea acolo. Atât mi-a rămasă în minte, vorbele de la fiecare descântec: „Descântecul de la mine și leacul de la Dumnezeu”. Într-o seară de iarnă, la vatra focului, cum era obiceiul odată, n-am de lucru și aducă vorba de mătușa Floarea și despre descântecul ei. Sare atunci mo Gheorghe, fratele mai mică al tatei și fratele mătușii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zice povestitorul șugubăț. Casandra mea era veselă și luminată la față parcă și se luase durerea cu mâna. - Să-i dea Dumnezeu sănătate lelicăi Floarea - zice Casandra și se interesă dacă lelea și-a primit plata. Fără plată, nu este leac! Și așa a fost descântecul lelei Floarea, cea mai mare descântătoare și fermecătoare, că nu-i găseai pereche în toate satele din jur. - Descântă și ele să iasă gologanul, se amestecă în vorbă și tata care zice și el că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca și în Filipeni ar fi crezut că regimul zisă comunist le va aduce medică în comună și le va face dispensar? Până la trimiterea unui doctor în comuna Filipeni, toți cei care nu se vindecau prin autosugestie, prin descântece și leacuri băbești, apelau la medicul de la spitalul din Parincea, apoi la cel din Secuieni. La Parincea, unde am funcționat ca profesor primii doi ani de activitate în învățământ (1965-1967) era un spital sătescă care deservea populația de pe o rază de 50-80
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes și adevărat leac dumnezeiesc pentru coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor, nu-i așa? mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
veneau să voteze, A rămas tatăl să aibă grijă, unica soluție era să facem cu schimbul, acum sunt eu aici, după aceea va veni el, sigur că am fi preferat să votăm împreună, dar era imposibil, și ce nu are leac, se știe, e deja lecuit, Fiul nostru cel mai mic a rămas cu sora mai mare, care încă nu are vârsta de a vota, da, acesta e soțul meu, Mă bucur să vă cunosc, Și eu la fel, Ce dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care, cine știe dacă nu ascundeau niște microfoane de ultimă generație, din acelea pe care numai un copoi electronic cu cel mai nobil pedigri reușește să le adulmece și să le ia urma. Oricum ar fi, răul nu mai avea leac, secretele de stat se află într-adevăr într-o perioadă nefericită, nu are cine să le apere. Atât de conștient este prim-ministrul de această certitudine deplorabilă, atât de convins de inutilitatea secretului, mai ales când a încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care erau trimise medicilor din Anglia. În cursul unei greve fusese angajat ca zugrav. Între timp, nu încetase nici o clipă să se ocupe de arta lui; dar, plictisindu-se curând de atelierele comune, nu măi lucra decât singur. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor fi rotit cincizeci de sori de la dispariția sa. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]