4,107 matches
-
Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere sfâșietoare. Iată că urzeala imaginilor se recompusese, iar falaciosul argumentărilor lui Cecco Angiolieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fereastră cu două arcade care se deschidea la cel puțin cinci coți Înălțime. Pentru o clipă, Dante se simți pierdut, iar apoi se rezemă de lemn pentru a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul, la fel de vechi pe cât era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul, mă ambalasem dimpreună cu Eva, dar nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți spun că era absolut obligatoriu să-i spun numai povești turcești; orice altă poveste era interzisă. Eu învățasem multe povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu citiți nimic și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere, deși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Festivalul „CÎntarea României“. Fără Îndoială că ai o valoare, dacă cineva dintr-o țară cu oameni care posedă mult mai multe spray-uri, mult mai multe semipreparate, mult mai multe aparate electrice, te-a găsit demnă de interesul lui. Te legeni cîteva clipe pe valurile albastre ale unei coli de hîrtie extrafină: „Liebe Freundin, der wunderschöne Urlaubstag mit strahlender Morgensonne und George Enescus 105. Geburtstag soll Anlaß sein, Ihnen ganz herzliche und liebe Grüße aus dem Urlaub zu schicken...“. Ce puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-a povestit mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimic mai stângaci decât să argumentezi la bătrânețe și plin de îndoieli. Promite-mi c-o să mă asculți până la capăt și cu asta, basta. Te informez doar. Nu mai vreau să vorbesc despre toate astea. Tăceam amândoi. Nemișcați. Barca ne legăna. Toamna, soarele e de nerecunoscut. Acum s-a împotmolit din nou după primul nor. Se căznește, iar noi ne uitam când răzbate din nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta nu era atât de liniștită ca aceea din urmă. S-a pornit o audiere ușoară, pentru ca nu peste mult timp să se transforme în vânt. Era plăcut să stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat în camera mea, m-am așezat pe pat și am început să mă uit pe fereastră la pinii care se legănau în ploaie și să mă întreb cum poate o zi care a început atât de prost să se termine atât de bine. Capitolul patru Războiul începuse deja de ceva vreme când tata a primit notificarea de înrolare. Nu trebuia neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mă. Știi că în unele nopți rămân acasă. Invit-o pe fata asta undeva și o să aranjez să fiu acasă în seara aia și să am grijă de mama. Nu am mai zis nimic. Ea a început iar să se legene. — Și dacă n-o să vrea să iasă cu mine. — Nu-ți face griji, Dave, o să vrea. Ești un băiat frumușel, ești și înalt. Arăți mai bine decât puștanii ăia care intră în hanurile prin care cânt eu. — Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi-ar fi spus ce trebuie să fac, dar nu vroiam să discut cu ea lucrurile astea, cel puțin nu la momentul respectiv. Așa că stăteam pur și simplu în fosta mea cameră și mă uitam la vârfurile pinilor care se legănau printre stele sau la trenul meu vechi care nu mai mergea, ci doar stătea acolo cafeniu de la rugină, dar ruginit până la șine din cauza acoperișului prin care curgea apă. Stăteam și mă gândeam că într-o zi voi lucra la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți dă durere de ochi dacă te uiți la el. Dar era frig și întuneric în casă și am vrut să ies afară, la căldură și soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fie sfârșitul. M-am revăzut pe masă, lângă badnaje îmbibate de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe un țărm, lângă mare. Am văzut valuri mari legănându-se în sus și-n jos, într-un ritm obositor, deasupra capului meu. Puteam să-mi văd întreaga viață ca într-un film derulându-se foarte repede. Vederea vieții era de nesuportat. Doream să mă trag înapoi din propria-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare pentru a se odihni, semănau cu fuioare de nori legănându-se spre orizontul arzător. Simon dorea să mă însoțească până la satul nostru, dar i-am spus că ar fi bine să ne facă o vizită a doua zi. Nu m-a întrebat ce înseamnă „noi“, a surâs și a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că doarme ca să nu-i răspundă nimic fiului, mai ales despre speranțele pe care și le-a pus în el. E vorba ca Benedetto să ajungă mai sus în viață decât a putut el să ajungă. În timp ce Beppo se lasă legănat între somn și trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vieții. De exemplu, a se plimba cu bicicleta era nu numai un exercițiu bun pentru sănătatea oaselor, mușchilor și circulației sangvine, dar și un „nimic“ prin care plasa albastră a nervilor de care depindea bunăstarea organelor corpului său se destindea, legănându-se ca algele pe valurile mării de cobalt. Începuse să descopere frumusețea orașului când se plimba prin Hagaparken și pe potecile cimitirului Norra din Solna. Bicicleta devenise un ritual sacru pentru el, cum fusese altădată pentru cavaleri calul, detronat în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat la apă, sau poate picioarele i se umflaseră. Totuși se strădui să meargă, legănându-se ca o gâscă, balansând greutatea când pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]