4,253 matches
-
Lugdunum - Lyon de astăzi luperci - membri ai unui colegiu sacerdotal Maecenas, Gaius Cilnius - cavaler roman foarte bogat, diplomat și om de stat, 70-8 î.Hr., prieten și susținător al lui Augustus; a favorizat apariția unei litaraturi imperiale manipulă - subdiviziune a unei legiuni formată din 2 cohorte a câte 80 de soldați fiecare, conduse de câte un centurion Marcus Claudius Marcellus - general roman care în 216 și 215 î.Hr. a respins atacurile lui Hannibal la Nola (oraș în Campania, provincia Napoli din Italia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
11 î.Hr.; guvernator în Asia; flamin al lui Jupiter penus - cămară peregrini - locuitori liberi ai Imperiului Roman, dar fără drept de ce tățenie pes (picior) = unitate de lungime echivalentă cu 29,6 cm Pharsalus (bătălia de la Pharsalus) - în anul 50 î.Hr. legiunile lui Pom peius au fost înfrânte de cele ale lui Iulius Cezar la Pharsalus, în Spania Philippi - locul unde s-a desfășurat, în 42 î.Hr., bătălia dintre Octavianus, Marcus Antonius și Lepidus, de o parte, și ucigașii lui Iulius Caesar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colonii; în 14 î.Hr. mulți dintre soldații pe care-i păstrase după Actium își încheiaseră serviciul militar și au fost lăsați la vatră, astfel încât se consideră că în anul 13 î.Hr. Augustus ajunsese la o decizie finală în ceea ce privește numărul de legiuni și condițiile serviciului legionar; res publica - (treburi publice) republică Rinul - Iulius Cezar l-a traversat în două rânduri: în 55 și în 53 î.Hr. Roma - incendiată de gali în 390 î.Hr.; reorganizată administrativ de Au gustus în anul 7 î.Hr.
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lei Slujbă cu sfârșit, sfârșit - 80 lei Exorcism clasic - 2.000 lei Exorcism cu finalizare - 2500 lei Exorcism de tip “Tanacu” - 200 lei Efecte speciale în plus - 100 lei Exorcism demon major atestat bisericesc - 2500 lei Exorcism demon cu experiență/ legiune demoni - 3000 lei Exorcism demon minor neatestat bisericesc - 1900 lei Atestare demon - 600 lei Sfințire imobil nou - 20 lei/m pătrat Sfințire imobile vechi, blocuri vechi - 30 lei/m pătrat Sfințire vilă - 5.000 lei, PROMOȚIE!!! Sfințire anexă/ garaj/ boxă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
monarhist - se înscriu la republicani. Alegerile din 28 august 1910 dau 24 de deputați republicani. Regimul își trăia ultimele clipe și oamenii din Guvern încercau de pe acum să-și asigure simpatia urmașilor - a republicanilor. Zadarnic se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mențină la putere aproape doi ani. Cum se explică misterul acestui record ministerial? Antonia Maria da Silva este un vechi complotist și creatorul "artileriei civile" din ultimii ani ai Monarhiei. El va înarma mai târziu și va dirija din umbră "Legiunea Roșie", formidabilă organizație comunistă, cu care vor avea de luptat toate guvernele și chiar dictatura militară. Faptul că se poate menține la putere atâta vreme ne face să credem că el controla opoziția violentă, care împiedica celelalte guverne să dureze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oricărei Portugalii independente. Nu cedează la nici un fel de .presiune din partea vechii aliate, Anglia. Și când e nevoie, trimite voluntari portughezi să lupte pe câmpiile iberice, - nu într-un corp separat, ci integrați armatei spaniole. În același timp, ia naștere "Legiunea Portugheză", organizație paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Waldomar ridică din umeri: — Din câte am înțeles, nu mai mult de zece mii. Sebastianus rămase consternat. în zilele acelea pline de dramatism, își făcuse iluzii că, după ce citise mesajul său, Etius pornise către trecătorile alpine pentru a coborî cu toate legiunile sale în Sapaudia și a-i ajuta pe burgunzi. în loc de asta, se părea că trăsese anumite concluzii din ultima sa misivă care-l făcuseră, în mod evident, să-și schimbe strategia; Magister militum îi lăsase, așadar, să-și rezolve singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe balconul larg. Ajunși la balustradă, făcu un semn cu bărbia către soldații ce făceau exerciții. — Acelea sunt milițiile italice și din Narbonense, îi spuse, înrolate cu forța, firește, din rândurile țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc nu sunt nici măcar două mii de oameni. Sprijinit cu ambele mâini de balustradă, continuă: — Uită-te la ei, apărătorii Imperiului: oameni care până ieri știau să mânuiască cel mult un cosor, buni eventual pentru un scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prezicerii. Era încă practicată pretutindeni, deși nu atât de frecvent, într-o formă semiclandestină; însă riturile la care de obicei se recurgea nu erau altceva, de cele mai multe ori, decât trucuri ale unor impostori șireți, cărora, la sate, le făceau concurență legiuni de așa-ziși urmași ai străvechilor druizi, care maimuțăreau în felurite forme metodele de divinație celtice. Arta prezicerii practicată de Cetegus era cu totul altceva. Ea reprezenta într-adevăr o veritabilă artă, ce venea din cea mai pură tradiție romană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în lipsă de mai multă inspirație, ei înșiși și-l aleseseră încă din prima zi, când el le spusese să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în lipsă de mai multă inspirație, ei înșiși și-l aleseseră încă din prima zi, când el le spusese să-și facă rost de un stindard, un simbol, oricum, ceva pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva mai în vârstă de treizeci de ani, trecea deja drept un excelent general de infanterie. Se afla acolo și Elvius Metronius, dar prea în umbră pentru ca Sebastianus să-l poată vedea; Etius îi încredințase misiunea ingrată de a comanda legiunea, abia instruită, dar incredibil de numeroasă, a bagauzilor, armoricanilor și milițienilor voluntari pe care îi adusese cu sine din provinciile de apus: circa șase mii de oameni, cu armament eterogen și adesea sumar, cei mai mulți lipsiți de orice instruire militară, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i spui? „Legiunea Mâța Moartă“! Cu însemnul acel ridicol! Rănit de sarcasmul său, Metronius păru să se tulbure pentru o clipă, dar își reveni repede. Stând nemișcat în poziție de drepți, preciză: — Cu siguranță, însemnul lor e destul de neobișnuit, Magister, și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul de față, tot ceea ce avuseseră de făcut soldații aceia fusese să înfrunte atacul firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate că nu avea să fie niciodată angajată dacă lucrurile continuau în felul acesta. „în sprijinul infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune până în primele ore ale după-amiezii. Foarte curând, un nor de praf se ridicase și învăluia cele două mase de oameni ce luptau pe viață și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iau parte la funeraliile lui Elvius Metronius. Etius încreți sprâncenele: — Metronius? Nu-mi amintesc să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru a scăpa de el, Sebastianus își biciui brutal calul și se avântă în galop. Ajunse în tabăra legiunii bagaudice puțin înainte de apusul soarelui. îi spuseseră că, în timpul nopții, oamenii lui Ambarrus - unitate unică în întreaga armată - sărbătorise la lumina focurilor de tabără, comemorându-i astfel, după propriile uzanțe, pe tovarășii căzuți și sărbătorind totodată victoria împotriva turingienilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
surprins ca și Magister și nu putea să nu se gândească la ultima sa discuție cu Metronius, la conflictul interior, pe care-l citise în sufletul lui, între umilirea pe care o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un grup mai masiv decât celelalte, în care se vedeau și câteva femei, se adunase în jurul unui foc mare și al unei sulițe înfipte în pământ, pe care era arborat ceea ce Sebastianus recunoscu a fi însemnul, de acum faimos, al Legiunii Bagaudice. Intuind că acolo ar fi putut să-l găsească pe Ambarrus și să-i spună tot ce avea să le reproșeze, își îndemnă calul și se îndreptă repede în direcția aceea. Veselia pe care o simți în glasurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a-l numi pe fratele meu vorbitor non-stop - o caracterizare destul de nefavorabilă - și totuși, în același timp, de a-mi simți ambele mâneci pline de ași gata a fi scoși și de a-mi aminti, fără efort, de o întreagă legiune de factori atenuanți (și „atenuare“ nu-i termenul cel mai potrivit). Pot să-i condensez pe toți într-unul singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele romane renovate. Și-a reluat și numele de pe când se scăldau legiunile pe acolo: Aque. Cum am spus, whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne dați în workshopuri suntem prea departe în viitor. Pentru colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din momentul trecerii albiei ei pe podul construit de Apolodor din Damasc, de către Traian, spre a-l învinge pe Decebal la Sarmisegetuza și a transforma, astfel, zona respectivă într-o provincie romană (Dacia Felix); retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul Aurelian (anul 271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]