978 matches
-
cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va molipsi și va înlătura cu un gest a lehamite furtuna. Gânduri prostești? Dar până și ele, oricâtă teamă-i produc, i se par firești. E cupa dată peste cap, să sorbi și ultima picătură, pentru că n-ai de unde ști dacă lacrima care abia se mai scurge pe pereții paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care trăiește doar din amintiri. Buzele astea prea roșii pe chipul ei palid arată ca o rană. Violent de-a dreptul, numai puștoaicele și tinerelele care umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
praful, și nici măcar nu mai eram atent la ce spune Radu Dascălu, încât, oricât m-ai mai ruga, n-aș mai fi în stare să-ți dau detalii. Începuse să ne cuprindă oboseala pe toți. Se apropia seara, ne cuprinsese lehamitea și nu ne gândeam decât să se termine odată toată mascarada. Deși se vedea pe fețele noastre, în orice caz eu vedeam și probabil și cei de la masa învelită în pluș roșu, că nu vom accepta să ne mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva ori gura, arătându-și dinții și vârful limbii, fără să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio care continua să gâjâie, fără să-l vadă, a dat a lehamite din mână și și-a tras mai pe ceafă căciula brumărie. „Vasăzică, așa. Ce cauți, mă, la femeia mea?“, a întrebat deodată, când Patricia se întorcea cu cafeaua. „Termină, nu sunt femeia ta“, i-a zis. „Asta o spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mea despre ce ai scris, ceva la care ții mult și eu trăncănesc numai despre problemele mele. Îmi făcu semn să mă așez. Hai, ia loc. Să vorbim despre cartea ta. Hotărât să-mi păstrez avantajul, am ridicat mâna a lehamite și am spus: — Poate că nu e un moment favorabil. Și am spus că mai am programată o întâlnire și poate că mai ai nevoie de un răgaz ca să iei o hotărâre, așa că... — Am luat o hotărâre în privința cărții tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să‑mi reconsider opinia. Deși omul era mult prea profesionist ca‑i transpară ceva pe față, cu atât mai puțin să spună ceva, mi‑a trecut acum prin minte că s‑ar putea chiar ca lui să‑i fie la fel de lehamite de ea ca și mie. Nu că aș fi avut vreo dovadă În privința asta, pur și simplu pentru că era imposibil să Îți Închipui că exista cineva care să nu o urască. Ușa de la lift s‑a deschis, iar domnul Renaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la recuperare la mare pentru o perioadă mai lungă și cel mai convenabil loc în care se putea oploși era în casa mamei sale. Nu știa cât va sta acolo. Nu știa ce va face din toamnă și îi era lehamite să se gândească la asta. Judecând, așadar, la rece, relația cu mama lui mergea bine. Felul ei deschis de a se purta cu el, un fel bărbătos și lipsit de artificii, îi făcea bine, îl făcea să se simtă matur
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la fugă spre mare și intră în apă lovind o cu mânie. Eduard rămase încremenit văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a făcut lehamite și ne-a prins Revoluția... În Intercity, Vladimir își puse valiza în plasa de deasupra locului cu numărul rezervat și o luă îndată spre vagonul-restaurant. Cu maleta-diplomat asupra lui, intră în salonul asistat de un chelner scurt și gros, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parcă pe sub sprâncene. Apoi mi-a zâmbit. Apoi a ridicat mâna, a ținut-o o vreme În aer, aproape de obrazul plâns, a lăsat-o ușor să cadă. Dacă aș inventa scena, aș zice că a lăsat-o să cadă a lehamite. Ar fi În avantajul meu, m-ar justifica. Dar, cum nu inventez nimic, nici despre mâna Cristinei, nici despre altceva, mărturisesc că habar nu am a ce a lăsat-o să cadă. Pe genunchiul meu. Întârziind acolo destul de mult, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
filmul, când a Început să-i Împuște pe toți ș.a.m.d. După ce-i preveniserăm astfel pe șoferi, venise momentul să le dăm drumul. Provocându-i la o nouă cursă contra cronometru, cu promisiunea unui alt bacșiș. Deja șofau a lehamite. Ajunși În centru, În spatele teatrului (evident!), ne-am așteptat unii pe alții, niște copii ai străzii, convocați de Sorin, ne așteptau și ei. Când am coborât, toți deodată, au Început să aplaude. Noi ne-am Înclinat În fața publicului, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Kane? (Astea două, după ce dau măsura fanteziei și opulenței, clachează la final, obligându-și personajele să caute - vezi Doamne! - simplitatea). Dacă ești sătul de asemenea concluzii morale, de bruiajul etic al tuturor poveștilor cu bani mulți, dacă ți-e deja lehamite de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ales petrolul fac din noi o permanentă țintă. Dar dacă am fi avut o armată nu neapărat numeroasă, în schimb bine echipată și instruită, poate nu ar fi existat nici un Ultimatum sau Dictat 54. Dacă, poate... Face un gest a lehamite din mână. Discutăm despre lucruri asupra cărora nu avem nici o putere, tocmai de aceea să încetăm a ne gândi la ele. Sunt sincer dezolat! Am tulburat aceste clipe fericite îndelung așteptate cu pesimismul meu. Și pentru mine sfârșitul războiului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce nu știe, nu poate să-i facă rău. De altfel, același lucru l-am convenit și cu persoana noastră de legătură în convorbirea telefonică avută acum câteva zile. Vreo veste din mediile politice? Eh, politicienii... Dă din mână a lehamite: Doar orgolii și adversități. Nici nu ar fi putut altfel Carol 64, acest june prim aventurier, să-i dezbine pentru a-și impune domnia lui dictatorială. Deocamdată se rezumă la discuții, în căutarea celei mai bune soluții. Domniile lor par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix cu un gest de lehamite, de ce m-am temut nu am scăpat. Râde. Dar partea cu infirmierele poate fi interesantă. Cum facem să raportam regimentului situația noastră? Asta e problema mea. Pentru tine misiunea s-a încheiat. Primul esculap care-l întâlnim va fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la baza crestelor înzăpezite ce străpung seninul cerului. Imagini care-i amintesc de casa părintească din Alpii Bavariei. Oftează scurt, împingând înainte buzele ce plescăie ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă, cu un pahar de conic într-o mână și un trabuc în cealaltă, având alături pe Bubi, ogarul lui credincios. Înjură cu năduf în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aș putea spune că turnătorii mei erau... onești. Cu alte cuvinte, scriau doar lucruri adevărate. Dacă n-aș vedea nemernicia lumii de azi, aș putea fi chiar mândru de cât de bine am străbătut perioada comunistă. Așa, las lucrurile în lehamitea și penibilul în care se află. N-am avut decât o surpriză îngrozitoare - ce e drept, nu în dosarul meu, ci în al unui prieten. Dar nu mă simt pregătit să vorbesc despre asta. Mă gândesc doar cum poate un
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
ce mai respecți? Nu te înjosești și pe tine însuți în clipele acelea? Ea nu are nici cea mai elementară noțiune despre respectul reciproc, fără de care... totul se duce dracului", exclamă deodată prietenul meu atât de scârbit și cu atâta lehamite încît de simpatie pentru el îl apucai de braț și izbucnii în hohote înalte de râs. Astfel era pe atunci natura mea primitivă, nefericirea cuiva, bine exprimată și sinceră, îmi stârnea râsul spontan, irepresibil, așa cum ni se întîmplă să izbucnim
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Credeți că e treaz? Ăsta umblă cu băutura în el de la cinci ani!" "Îl cunoști?" "Păi nu-i dădeam eu alimente pe datorie nevesti-sii, mai ales în timpul inflației? Credeți că a mai plătit-o? - făcu un semn cu mâna a lehamite - atâta pagubă să fi avut eu în viață..." Pe la unu terminarăm, ne întoarserăm cu materialul la magazia de unde îl luaserăm și tot grupul se îndreptă apoi spre un anumit local știut de ei. Era o fostă cârciumă, cea de care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și când ajungi așa, dom' profesor, cîh, mai bine lațul de gît" (și își încercui grumazul cu un gest de ștrangulare). Chiar și-așa, zisei, trăiește, are copii, se bucură că îi vede..." "Se bucură?!! (și făcu gestul său de lehamite și se reașeză). Și ce rezultă de-aici? Când vă povestesc eu ce rezultă, mi se usucă gîtul". "Adică?", zisei. Cînd spuneți (și vocea îi coborî și i se rări insinuând aceeași amară ironie de mai înainte, când îmi povestise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine acasă?" "Nu?!" Nu e posibil, dom' profesor! Păi numai când o văd cum îi sticlesc ochii și face anumite gesturi, și, aaau, gata, zic, acum o să înceapă... Te roade cu anii, dom' profesor, și începe să ți se facă lehamite! Dai totul de pe tine, și cămașa, numai să n-o mai vezi că-ți face întuneric în casă. Olteanca mea (fiindcă nevasta mea e de prin Strehaia, județul Dolj, sau Gorj, mă-sii, că le încurc mereu județele astea) a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic, se uită la mine parcă sastisit și continuă: "Și ții la el?" Chiar dacă n-ași ține, răspunsei eu iritat, nu dumitale o să-ți fac confidențe." "Da' cui?" "Mă privește!" "Te privește?! Aaaaîîîaaa." De astă dată parcă zbieră de atâta lehamite. Află, mă Petrini, că dacă tu nu-mi faci confidențe, în schimb taică-tău le face. Nu mie, ce e drept, dar le face pe-acolo, prin secție. Că fi-său, adică tu, n-a venit el să stea la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recunoscând glasul prietenului meu la telefon, aici e Petrini! La mulți ani!" "Dragă, zise el prompt cu astfel de surprize, ca și când ne-am fi văzut ieri, cu anii ăștia e o chestie!... Sânt ani care durează de ți se face lehamite și sânt ani care nici nu știi când dracu ți-au fugit pe sub nas. Anul ăsta care s-a scurs m-a scos din sărite, cred că mi-a stricat și pe cel care vine." Vrui să-l întreb de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei încă în viață. ― Ne aflăm în punctul cel mai ușor de apărat, avem ceva arme și știm ce pericol ne ameniță. Așa că ai face bine să reacționezi, Hudson. Pentru că avem nevoie de tine și începe să mi se facă lehamite de tâmpeniile pe care le tot îndrugi. (El rămase cu gura căscată. Dar Ripley nu terminase.) Pune în funcțiune terminalul ordinatorului central și găsește un plan al coloanei, schemele destinate echipajelor de întreținere, orice, dar vreau să cunosc configurația locurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]