902 matches
-
însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca cele pe care le-am auzit cu puțină vreme înainte de la dumnealui Ceaun, mare bucătar. LIANA: Măria Ta vei alege ce vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca cele pe care le-am auzit cu puțină vreme înainte de la dumnealui Ceaun, mare bucătar. LIANA: Măria Ta vei alege ce vei crede de cuviință că-i adevărat. LIOARA: Pot zice c-am și ales. Cumpănind cele spuse de jupâneasă, cu însemnarea pe care cu mare obidă mi-a pus-o sub ochi Ceaun-bucătar, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin? LIANA: Așa este, luminată stăpână. Tată nu mai am, iară pe maica mea abia o mai țin minte, ca printr-o ceață. În locurile din care-am pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă, cinstită și ascultătoare. Așa că te întreb să-mi spui cam ce ți-ar plăcea să faci tu în viața asta, fata mea? Că doar n-ai să rămâi mereu ajutor jupânesei Ilinca. LIANA: Măria Ta, în viață nu faci doar ce-ți place. Dar adăugând puțină înțelepciune, ajungi să-ți placă ce faci. Așa, mie-mi place să nu treacă o zi fără să fac ceva folositor oamenilor, ba și necuvântătoarelor. Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi sărută mâna) Nu te îngrijora, că n-am nimic. LIOARA: Spui tu că n-ai nimic, da' iacă-te cu mâna legată de gât! Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă, dar și înțeleaptă. (Intră Liana, toarnă vin și în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă, dar și înțeleaptă. (Intră Liana, toarnă vin și în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aveți domniile voastre? SFETNIC II: Cu adevărat, încâlcită cimilitură, Măria Ta! SFETNIC III: Ne trebuie table și tibișir, să-nșirăm semne și prepusuri. Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și alții mai înainte, tot fără folos. LIOARA: Vorbește, fata mea. LIANA: Măriile Voastre, eu mă gândesc și zic așa: dacă pe cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa: dacă pe cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga locuiește, cum s-a spus, la Cetatea Arsă, atunci războinicul din aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul, nu e Terentie, pentru că 222 de bani de aur nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nici la Cetatea Arsă, precum s-a arătat, va locui la Cetatea Nouă. Pe ghiogar chemându-l ca pe războinicul de la Cetatea Nouă, numele lui este deci Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-un ochi, fiind altul decât Meletie, trebuie să se numească Isachie. Slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]