1,342 matches
-
unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
păhărel cu țuică. Umplu păhărelele, ciocni, Îl bău dintr’o Înghițitură pe al lui, plecănd În treburile sale. La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu propun să Încercăm, poate ne vinde și nouă câteva sticle...” „Fii În pace...! Dacă a oferit să bem, nu să ne ademenească? Chestiunea e timpul. Ști-i bine, nu-mi prea place să aștept...!” „La
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am face pipi așa cu țîrÎita, am ajunge diabetici. Își șocase limba prin locul dintelui lipsă. Părea beat și se clătina, mutîndu-și centrul de greutate de pe călcîie pe vîrfuri și invers. Din nefericire, localul nu avea scaune. Își sorbea zgomotos licoarea din pahar și nu-și lua ochii de la mîinile mele. — Aha!... Deci și ție-ți place saké-ul ! Apoi cu voce joasă: — Hai, Împumută-mi și mie zece yeni. SÎnt de-al casei, așa că n-am de gînd s-o șterg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am reușit să văd gura lui Fielding spunând... Taxiul galben își croia drum pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cereri schelălăite de și mai multă băutură. După tăriile care mi-au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vor în final să renunțe la el, îi apasă și-i face să dea pe dinafară precum ultima picătură care face până la urmă să se încline ulciorul, iar el se sparge de atâta dus la apă. Apoi mi-a dat licorile, cea galbenă pentru soare și strălucire și viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg. Dar există căi... — Nu înțelegi deloc! strigă ea. Este o viață. O ființă vie. Inocentă. Sacră. Eu am băut elixirul tocmai din cauză că am crezut că viața e sacră. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noapte albă, apropiindu-se și Îndepărtându-se de trupul lui ca o meduză. Nu-i simțea atingerea, dar o adiere rece Îi Învăluia fața nădușită, mirosind puternic a alcool. „Te pomenești”, gândi medicul, „că stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenea fluid... Odată cu el, totul luneca la vale. Tavanul, podeaua, patul, fereastra, ușa și treptele care coborau În stradă Începeau să-i curgă printre degete. Noimann Însuși devenea și el lichid. Trupul său, pe măsură ce se umplea de tot felul de licori, se transforma Într-un șuvoi de haine umede, ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mod evident, tonul lui Penelope nu era entuziast. —Ei, până acum totul e bine, spuse ea, cu grijă. —Pari nefericită. Ce se Întâmplă? — Nu știu. Oftă. California e În regulă. Plăcută, de fapt. Chiar plăcută. Dacă treci de porcăria cu licorile din plante, chiar nu e un loc prea nesuferit. Avem un apartament minunat În Santa Monica, la câteva străzi de plajă și e extraordinar să fim departe de părinți. Nu știu, e doar... —E doar ce? Ei, credeam că Avery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva zile, pentru a afla apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
-mi asasinul și eu voi încerca să-mi amintesc dacă George Wiltsie ieșea cu un astfel de individ. Dacă e așa, voi pune informația la dispoziția locotenentului Matthews, iar el poate să facă ce poftește cu ea. Mulțumit? Danny dădu licoarea peste cap - treizeci de dolari de băutură de calitate. Coniacul îi arse traiectul digestiv în timp ce aluneca în jos, iar căldura lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei de la LAPD, plus Procuratura. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai mare avantaj al locuirii pe o asemenea scară este că trăiești ca într-o familie lărgită, în care colaborarea și sprijinul reciproc funcționează ireproșabil. Dacă, de pildă, trebuie să te lupți de unul singur cu o canistră plină cu licoare chihlimbarie, adusă de la țară, ajutorul îți vine când și de unde nu te aștepți. Vecinii, care au identificat prezența corpului delict în boxa de la subsol, își fac imediat apariția și situația busuioacei e rezolvată în cel mai scurt timp. În treacăt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
arunc un pahar de vodcă pe trotuar doar să-i iert pe toți cei care mă iubesc numai ca pe-un nebun, am pierdut înc-o vară isterică, înc-o iluzie mare așezând printre clipe sinceri analfabeți, acolo unde totul sclipește a licoare și toți sunt tot mai singuri și anormali de beți, studiez o eroare despărțind vântul de nori, calculând, câteodată, zero cu zero plus noi, cine mai crede că toate nu-s erori ? ne afundăm metodic cu gândul în noroi... Cântec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca un inamic. Nu așteptam sărutul tău de foc nici palma versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]