3,366 matches
-
că cineva l-a convins cu vorbe bune în seara zilei de ieri să se ducă devreme la culcare, sfătuindu-l să nu se despartă de cearșafuri, chiar dacă insomnia l-ar împiedica să închidă ochii. Cei trei bărbați urcară cu liftul până la etajul al paisprezecelea, o luară pe un coridor la stânga, apoi altul la dreapta, un al treilea la stânga, în fine sosiră la biroul firmei providențial, s.a., asigurări&reasigurări, după cum poate citi oricine pe inscripția de pe ușă, cu litere negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în ziua anterioară, să le lase pe noptiera șefului, cu o scurtă notă explicativă în care se indicau marca, culoarea, numărul de înmatriculare și sectorul din parcare unde fusese lăsat. Fără să treacă pe lângă portar, au coborât până acolo cu liftul și au găsit imediat mașina. Era aproape ora zece. Șeful îi spuse celui de-al doilea adjutant, care îi deschidea ușa din spate, Conduci tu. Primul adjutant se așeză în față, alături de șofer. Dimineața era plăcută, cu mult soare, demonstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Și câinele, Dacă vreți, pot să vă povestesc istoria, domnule comisar, N-are rost, o să mi-o povestească ea. Comisarul ieși înainte, apoi inspectorul, apoi agentul. Bărbatul care scrisese scrisoarea rămase să-i privească în timp ce coborau scara. Clădirea nu avea lift și nici nu era de așteptat să aibă vreodată. Cei trei polițiști dădură o raită cu mașina prin oraș ca să treacă timpul până la prânz. Nu aveau să mănânce împreună. Aveau să parcheze automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
orb, pe cea aflată la mijloc locuia soția medicului cu soțul ei, iar pe cea mai îndepărtată locuiesc bătrânul cu legătura neagră și prostituata. Să sperăm că sunt toți acasă. La fel ca în ziua anterioară, coborâră în garaj cu liftul, de fapt, pentru clandestini aceasta nu e cea mai bună manevră, pentru că, dacă e sigur că până acum au scăpat de iscodelile portarului, Cine or fi sticleții ăștia pe care nu i-am văzut niciodată pe aici, se întreba el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spun. Comisarul n-o luă în nume de rău. Cu tot acest du-te vino, acest gândit și răsgândit, întârzie în îndeplinirea propriului său ordin, era deja ora unsprezece fără cincisprezece minute când ridică mâna ca să apese pe butonul soneriei. Liftul îl dusese la etajul patru, ușa era aceasta. Comisarul se aștepta să fie întrebat dinăuntru Cine e, dar ușa se deschisese pur și simplu și apăru o femeie care spuse, Vă rog. Comisarul duse mâna la buzunar și arătă legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mei, fiind noi la firmă, vin pentru prima oară, dar eu am tot fost pe aici, și acum dă-te la o parte pentru că șoferul e cam nervos și te poate lovi fără să vrea. Parcară mașina și intrară în lift. Fără să se gândească la faptul că putea comite o imprudență, agentul vru să explice că nu avea nimic cu nervii, că la analizele făcute pentru intrarea în poliție fusese apreciat ca extrem de liniștit, dar comisarul, cu un gest brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt un idiot, Domnule comisar, vă rog, Lasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu permiteau citirea literelor mici. În mai puțin de cinci minute, taxiul oprea la ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului și intră rapid. Ca un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
marginea pălăriei. Acest comisar nu poartă pălărie, umblă cu capul descoperit, așa l-a determinat moda unei modernități care detestă pitorescul și, cum se obișnuiește să se spună, trage ca să ucidă înainte de a întreba dacă mai trăiești. A coborât cu liftul, a trecut pe lângă portar, care-i făcu un semn din gheretă, iar acum e pe stradă ca să-și îndeplinească cele trei obiective ale dimineții, și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuit să meargă destul, taxiurile care treceau erau ocupate, unul nici măcar n-a auzit că era chemat și, în sfârșit, când abia mai reușea să-și târască picioarele, o șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos până la etajul al paisprezecelea, ușa se deschise fără rezistență, canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul celor nevinovați, cum se mai obișnuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-l va ataca în noaptea asta, nu înseamnă că samarra nu era unde trebuia să fie. Această reflecție îl făcu pe comisar să ducă mâna la pistol și să gândească, Pentru orice eventualitate, profit de timpul de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai bine, mergeți mai sigur. Femeia îl îmbrățișă pe soț, îl sărută plângând, Nu mă lasă să merg cu tine, Stai liniștită, o să vezi că înainte să se înnopteze o să fiu acasă, Vino repede, O să vin, iubirea mea, o să vin. Liftul începu să coboare. La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut peste al său. — Nu pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se sufocă, să se roage să moară, să arunce o monedă în Fontana di Trevi, să moară de râs de halul în care a ajuns, să moară de ciudă, să-și dea foc în fața Muzeului de Artă, să cadă cu liftul într-un bloc vechi din Cișmigiu, să-și pună un colier de fier în timpul unei furtuni, să-și cumpere motocicletă, să se lege de o mașină, să deschidă ușa avionului, să se culce cu un bolnav de SIDA, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aer de bulevard, casele s-au transformat în blocuri, unele mai bune, altele mai proaste. Al nostru era prost. Avea zece etaje, era de confort doi, adică avea balcoanele ca niște cuiburi de rândunică, finisajul era ca vai de el, liftul mai mult nu mergea; cu alte cuvinte, totul îl definea ca fiind de confort inferior. Ciudat, însă, l-am iubit cu toții, semn că eram niște amărâți pentru care un apartament era ceva aproape miraculos față de ce avuseserăm înainte. Am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia ceva - dacă poți, ia un taxi - și hai la teatru. ― De ce? ― Păi azi ai spectacol. E marți, e ora 18.00, ar trebui să încep, dar o mai lungesc eu un pic dacă tu o scurtezi acolo și vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
căci îmi pierise glasul. Era adevărat, aveam spectacol și eu dormeam ca prostul. ― Alo, mai spune Pompi, esențial este să nu te pripești. Hai, te aștept. Nu mai țin minte cum am coborât, chiar mă întrebam de ce să nu iau liftul. Prostule, mi-a spus el mai târziu, dacă se oprea liftul, ce te mai făceai; avea dreptate. Afară era ceață de s-o tai cu cuțitul, nu știu, parcă am fugit o bună bucată de vreme, am găsit la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca prostul. ― Alo, mai spune Pompi, esențial este să nu te pripești. Hai, te aștept. Nu mai țin minte cum am coborât, chiar mă întrebam de ce să nu iau liftul. Prostule, mi-a spus el mai târziu, dacă se oprea liftul, ce te mai făceai; avea dreptate. Afară era ceață de s-o tai cu cuțitul, nu știu, parcă am fugit o bună bucată de vreme, am găsit la urmă un taxi și pe la și jumătate eram la teatru. Pompi, calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vremuri. Era ciudat ca un asemenea personaj să lucreze ca agent de pază În această clădire. Pe tabloul de comandă al ascensorului nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
căută cu disperare ceva ce putea să dea cadou. Își revărsă pe jos Întreg conținutul poșetei, de la portofelul cu efigia lui Snoopy, rujul de buze, niște sticluțe mici din plastic, și i le puse În mână copilului cu forța. În lift ne-am oferit să le ducem bagajul unui cuplu de bătrâni de origine hispanică și, deși ne-au refuzat, le-am adresat câteva cuvinte: „De unde ați venit?“ „Datoria externă a Mexicului este uriașă, trebuie să vă fie foarte greu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acesta ridicând din umeri și urcă spre interiorul navei. „Bourul” mai trepidă puțin și se opri. — V-aș ruga să poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi conduse la baza unui turn, de unde luară liftul până în vârf, pe un fel de terasă deschisă. — Sistemul nostru e foarte simplu, zise pedagogul după ce îi lăsă să admire priveliștea întregului așezământ. El se bazează pe stimularea motivației de a învăța a fiecărui copil, cuplată cu o disciplină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]