1,262 matches
-
Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Lilia Manole Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cine să definească vrerea închisă sub carapacea emoțiilor pătimașe? Cine să bifeze aripile noastre în cosmos? Cine să vină la țărm din marea secată? Cine să ne
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
spiritul palid al mării, ce a secat, și în strălucirea solzilor să ne numim serafimi, căci și oamenii suferă de solzi, și de mare, și de timp, și de moarte. Cine să ne definească? Cine să ne încingă în sacru? Lilia Manole (Drepturile de autor îmi aparțin) Referință Bibliografică: CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
căci și oamenii suferă de solzi, și de mare, și de timp, și de moarte. Cine să ne definească? Cine să ne încingă în sacru? Lilia Manole (Drepturile de autor îmi aparțin) Referință Bibliografică: CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
Cine să ne încingă în sacru? Lilia Manole (Drepturile de autor îmi aparțin) Referință Bibliografică: CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Lilia Manole Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Lilia Manole Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
Ausgleich“-ul din 1910, o încercare de rezolvare a problemei naționalităților în Bucovina habsburgică (Mihai-Ștefan Ceaușu) 367 Problema Basarabiei în paginile revistei „Viața românească“, 1914-1916 (Ion Agrigoroaiei) 379 Observații cu privire la destinul elitei politice, culturale și științifice basarabene din perioada interbelică (Lilia Crudu) 399 ARHIPELAGUL COMUNIST Contribuția propagandei la legitimarea regimului bolșevic (I. Ciupercă) 411 Implicarea Securității în comerțul exterior al României ceaușiste (Sorin D. Ivănescu) 425 „Arnota“ - un grup de rezistență armată anticomunistă din Oltenia montană (1949) (Dorin Dobrincu) 431 Die
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și, la scurt timp, unirea Bucovinei, a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. • Al. Boldur, Istoria Basarabiei, București, 1992, p. 506-507. • Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 142-143. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA DESTINUL ELITEI POLITICE, CULTURALE ȘI ȘTIINȚIFICE BASARABENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ Lilia Crudu Până la 1918, din pricina situației periferice a Basarabiei, un segment important al elitei culturale și politice a provinciei din extremitatea sud-vestică a Imperiului țarist era tentată de a se stabili în alte părți ale Rusiei, dar și în România, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
347. Crețu, Avram 435, 47, 448. Crihan, Anton 407. Crihan, D. 405, 407. Crimca, v. Anastasie ~. Crisantia, călugăriță 445. Cristea, Miron 272. Cristea, O. 30. Cristeia, maior 429. Cristi, Vladimir 407. Cristian, V. 169, 171, 188, 206, 384, 479. Crudu, Lilia 399. Crupenski, A.N. 384, 385. Csáky, Imre 307, 316, 320, 321. Csernus, S. 56. Cucu, Vasile S. 204. Culău, colonel 429. Culevici, Vasile 364. Cunliffe, B. 467, 468, 475. Cuparencu, Iancu 363. Cupea, Gheorghe 449. Curticăpeanu, Doina 111. Curzon
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trecea direct prin încheietura șalelor. De câte ori se apleca să adauge un gătej în coșul de lemne de foc, se îndrepta la loc cu oarecare efort și durere. Se gândea însă la cea mică tremurând acasă și la sacrificiile pe care Lilia trebuia să le facă și astfel era în stare să se aplece și să se ridice din nou pentru ași continua pașii. Câte lucruri are de îndurat o femeie! Niciodată nu i-a fost ușor, deși unii o acuzau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și nici durere pentru nenumăratele pierderi de sarcină, fie ele chiar accidentale. Îi curgea nasul și îl lăsa să curgă. Era o libertate măruntă, permisă de singurătatea sa. Cât timp le avea în gând pe cea mică acasă și pe Lilia, care îi spunea mamă și îi permitea în schimb Zoiei să îi spună fiică, nu era singură. Cine are fi crezut că putea să scape de necazuri doar afundându-se și mai adânc în necazuri? Zoia simțea pământul scufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
crengile pe care le putea duce. Ce nu vor folosi ele, ar putea vinde. Ar fi o crimă să meargă acasă fără un munte de găteje în spate și un coș plin. Ar face bine să nu se grăbească. Însă Lilia nu venise acasă seara trecută, iar asta îi sporea grijile, dacă tot se gândea la ea. Fata a avut parte de o seară plină. Atâta tot. Dacă era așa, ar trebui să se bucure. Înseamnă că aveau ceva bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
seara trecută, iar asta îi sporea grijile, dacă tot se gândea la ea. Fata a avut parte de o seară plină. Atâta tot. Dacă era așa, ar trebui să se bucure. Înseamnă că aveau ceva bun de mâncare pentru astăzi. Lilia are un suflet generos și este înduioșător de recunoscătoare. N-a uitat niciodată că Zoia o învățase tot ceea ce trebuia să știe pentru a nu muri de foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spunem lucrurilor pe nume. Tu ești o prostituată. Nu negi asta? ă Nu fac nimica ilegal. Am licență, spuse ea ea scoțând autorizația galbenă care îi atesta permisiunea de a preacurvi. ă Prea bine, spuse Porfiri după ce citi numele de Lilia Ivanovna Semenova trecut pe licența care mai consemna numele bordelului La Keller de pe Strada Sadovaia . În cazul acesta nu ai de ce să te temi. Un bărbat îți dă o sută de ruble. Tu refuzi banii și refuzi să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tinere doamne. Cu toate că îl fixă pe Porfiri cu o privire neîncrezătoare, acesta se ridică de pe scaunul său și dispăru într-o încăpere din spatele biroului principal, de unde, apoi, se întoarse cu o bancnotă de o sută de ruble viu colorată. Fata, Lilia Ivanovna Semenov, protestă înfricoșată și dezgustată în același timp: ă Nu îi vreau. Nu-i vreau banii. Țineți-i dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înfricoșată și dezgustată în același timp: ă Nu îi vreau. Nu-i vreau banii. Țineți-i dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un parfum ușor în aer. ă Ce doriți să fac cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita la el. Capitolul trei Genele investigatorului Lilia tremura din nou în timp ce ieșea în ceața înghețată. Așchii neliniștite de gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un moment nu avea nici cea mai mică idee unde se afla și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele lui și de efectul acestora asupra feței, Liliei îi venea greu să înțeleagă spusele lui Porfiri. și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar ajunge să-l înțeleagă. Era oare chiar adevărat că o lăsase să plece? și chiar intenționase să îi pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îți vorbească despre cea mică. Aceste vorbe nu făceau niciun sens. Dacă Zoia venise să o caute la Fraulein Keller, cine avea grijă de Vera? Iar când plecă în noaptea rece, nu mai era nici urmă de Zoia. Doar el. Lilia tremura din ce în ce mai tare, abandonându-se slăbiciunii sale și, cu ochii închiși, se vedea deja acasă, unde o ținea în brațe pe Vera cea cu suflet frumos, căreia îi șoptea, sărutându-i obrajii și mângâind-o pe păr, că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Vera cea cu suflet frumos, căreia îi șoptea, sărutându-i obrajii și mângâind-o pe păr, că nu o va mai părăsi niciodată și că, de-acum încolo, nimic nu le va mai despărți. Ceața începea să se risipească, iar Lilia avea impresia că își ținuse ochii închiși mai mult decât intenționase. Ușurată că se afla încă pe picioare, își strânse șalul în jurul ei și o luă în sus pe Strada Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată să meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe negândite, restul persoanei lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
după galoși, o luă spre casă, cu mâna goală și fără nimic care să-i justifice noaptea. § În curte zăpada era pătată cu sângele unui porc tăiat de dimineață, iar un cuplu de țărani măcelărea carnea în văzul tuturor. În timp ce Lilia traversa curtea, aceștia s-au oprit din lucru și au început să o urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre, ridicând cuțitele amenințător, ca și cum o credeau în stare să le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]