3,802 matches
-
kilometri și zeci de ani, locul natal, dacă el trece ușor în dorul care nu cunoaște obstacole? „Și mi-e dor să vă văd, / sfinte maluri de râu, / și mi-e dor să v-aud / jos în vad susurând / ape limpezi de mai, / lacrimi smulse din stânci... / Și mi-e dor să mă văd / la portița de lemn, / să te chem, să te cer... / Lasă lampa la geam, / de lumină mi-e dor, / căci nu pot nici acum / să trăiesc sau
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
minunății, într-o zi care înainta cu repeziciune către vârful canicular atât de obișnuit pe aceste meleaguri. Strâmbătățile războiului i-au făcut să pătimească și pe japonezii americani aflați la a doua și a treia generație în Lumea Nouă, semnul limpede al unui “gulag” inversat și în care stătuseră înțărcuiți mii de oameni, chiar dacă nu din pricini ideologice și de opțiune sistemică, fiii aceleași patrii imperiale care își aveau originile în spiritul dual al samurailor medievali, de dreptate și răzbunare în
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă nu-l respecți, nu te lăsa să treci nepăsător prin tainicele lui cărări, unde numai ursul si alte jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
au distrus!!!...” Și ce comori! Începând cu apa vieții. „Undeva, în partea de nord, la poalele dealului Bodava, se mai găsește și astăzi o fântână cu o apă deosebită, zidită cândva cu cărămidă arsă și piatră, acum adunându-și apele limpezi și reci într-o oală de beton... Se pare că fântâna a aparținut acelei cetăți și făcea parte dintr-un mic sanctuar. Numele izvorului spune multe: Piatra Funturii, cum spun oamenii locului, dar, corect, Piatra Fortunei”. - Piatra norocului românesc - plin
IZVOR DE NEAM. „PIATRA FUNTURII” (MILIAN OROS, BODAVA, BAIA MARE, ENESIS, 2009) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367131_a_368460]
-
mai fi putut ține minte și această elementară îndatorire, cetățenească de altfel, mai ales în mediul și la înălțimile la care pluteam - hotelul și casino-ul Bellagio de forma unei troițe în fața căreia lacul de la picioare irumpe prin aspersoarele din adâncurile limpezi și reci, jeturi de apă aruncate până la înălțimea stabilimentului hotelier pe un fond musical care se schimbă la fiecare jumătate de oră, la început pe o frumoasă canțonetă și-apoi așteptăm pauza pentru a revedea întregul balet acvatic, de data
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică, splendidă și, mai ales, filozofică - mizând mult pe intuiția lectorului, dar încurajând și fantezia acestuia. FONOLOGIA. MORFOLOGIA Simpla deplasare a punctului de intensitate a unui cuvânt (acțiune de reașezare în ordinul ponderabilității) întărește centrul de greutate al
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Ziua copiilor” din lumea toată, a îngerașilor care ne întregesc frumusețea vieții cu inocența lor, care ne umplu de o bucurie molipsitoare și ne încântă sufletele cu drăgălășenii fără egal, care râd precum grădinile-nflorite și din ai căror ochi limpezi se scurg mereu mărgăritare de gând nevinovat! Plămadă vie din curcubeie de suflet, mirabilă sămânță de iubire - copilul este frumusețe, copilul este bunătate, copilul este nevinovăție, el este curățenie și veselie și sinceritate, copilul este TOTUL: universul în care trăim
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
și mai mult, să fim siguri că L-am găsit, să avem certitudinea că El există și că El este în fiecare dintre cei care L-au căutat din toată inima.” Într-un discurs ce evoluează cursiv, asemenea unei ape limpezi ce pleacă de la izvoare, Iosif Țon ne conduce să înțelegem originea alienării umane în raport cu Dumnezeu, cauzele care au condus la separarea lumii noastre de Creatorul său, chemându-ne să ne întoarcem la Cel care ne este Dumnezeu și Tatăl, să
IN CAUTAREA RASPUNSULUI LA INTREBARILE FUNDAMENTALE ALE EXISTENTEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367189_a_368518]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CLIPA LIMPEDE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Clipă limpede Ține-mă, în brațe, soartă, Mângâie-mi pe frunte, stele Și în ochii tăi, cu grijă, Pune-mi, numai peruzele! Înflorește-n
CLIPA LIMPEDE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367297_a_368626]
-
cu grijă, Pune-mi, numai peruzele! Înflorește-n piept iubirea, Ce din fașă mi-ai promis, Să îmi depăn fericirea Pe aripa ei de vis! Ține-mă, în brațe, soartă, Legănându-mi clipele Să găsesc în ele, poartă, Pentru drumul limpede! Constatare Trecut, prezent și viitor Sunt timpurile ce mă dor Căci trecerea îmi este grea Și se numește viața mea. Dezlegare Am dezlegare de la viață să ud cu lacrimi, flori să pâlpâi calm printre fiori, am dezlegare să trec dincolo
CLIPA LIMPEDE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367297_a_368626]
-
ce mă dor Căci trecerea îmi este grea Și se numește viața mea. Dezlegare Am dezlegare de la viață să ud cu lacrimi, flori să pâlpâi calm printre fiori, am dezlegare să trec dincolo nu și să revin. Referință Bibliografică: CLIPA LIMPEDE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CLIPA LIMPEDE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367297_a_368626]
-
17... III. HABEMUS REX, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Habemus Rex Te rog dacă poți să-mi spui tu ceva, Spune-mi, uimește-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte între noi și noi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi și icoane
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cu bulgări în îngerul tău; Îți strig că pe ctitorul tău l-ai condamnat ... Citește mai mult Habemus RexTe rog dacă poți să-mi spui tu ceva,Spune-mi, uimește-mă cu țara mea.Arată-mi că ai măcar un limpede semn,Arată-mi că măcar nu trăim un blestem.Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cumAcceptăm un impracticabil drum;Cum acceptăm o noapte între noi și noiși-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi și icoaneși-n lacrimile
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
04.01.14... XXVI. HABEMUS REX, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014. Te rog dacă poți să-mi spui tu ceva, Spune-mi, uimește-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoane
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
l-ai condamnat Și-n Naștere de Dumnezeu l-ai împușcat. 20.02.14 ... Citește mai mult Habemus RexTe rog dacă poți să-mi spui tu ceva,Spune-mi, uimește-mă cu țara mea.Arată-mi că ai măcar un limpede semn,Arată-mi că măcar nu trăim un blestem.Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cumAcceptăm un impracticabil drum;Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroiși-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoaneși-n lacrimile
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Arbori de liniște, p. 61) Ana Urma s-a descoperit pe sine ca poet, deopotrivă, la nivelul stilistic și cel semantic ale discursului. Poemele autoarei, bijuterii lirice de o incontestabilă sugestivitate, sunt decantări asemenea spumei din valurile apelor de munte, limpezi și repezi. Demersul liric definit printr-o adâncime a mesajului este conturat de amprenta personală, de o rară prospețime, esența ascunzându-se îndărătul unei frazeologii colocvial epice. Discursul liric deosebit de îngrijit, curge firesc. Inspirată de cuvânt și empatizând cu imaginile
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
înseamnă să fim oameni. Dumnezeu ne-a arătat ce înseamnă să fii om. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, este, prin aceasta, modelul personal general uman. Prin Persoana și opera Sa, Mântuitorul este Cel Care explică, Care face vizibile și limpezi rațiunile („� ογοι”) lui Dumnezeu în lume, fie că ne referim la aspectul primordial, creațional, fie că ne referim la aspectul soteriologic. Hristos este interpretul Scripturilor în sensul că el exprimă în limbaj omenesc ceea ce știa din veci, în sfatul Treimic
NOUA APARITIE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364610_a_365939]
-
fierbinți ... Când soarele a prins să se-oglindească-n mare Și când copiii mai dormeau în fașă Tu ai călcat pe roua dimineții Și fraged trup ți l-ai purtat trufașă ... Când tu râdeai se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
spontan și simplu, având rostiri elementare și vii. Dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mișcare, a cărui opțiune rămâne orientarea spre nuanțe filologice clare, cu semne, deprinderi și expresii caracteristice. Autoarea dovedește o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului și având vocația directității și gustul pentru propozițiile clare. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este nuanțată
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
stau în picioare, mă simt obosită și doresc să ajung acasă! Mâine. Adica azi încep o nouă zi de muncă. De altfel nu ați procedat tocmai fair-play! Asta e răpire! - Azi toată lumea e liberă. E nevoie de oameni cu mintea limpede. Dupâ petrecere cred că toți sunt mahmuri deci nu dau randament. Nu e răpire, o simplă întâlnire. - Inteligentă mișcare, domnule JJ! căscă somnorosă. Îmi cer scuze dar pic de somn! Puteți să mă luminați? De ce m-ați convocat la ora
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
credința noastră strămoșească. Înaintea mea s-a înfățișat un om înalt, fără vârstă, cu o ținută dreaptă, amintind de vorba românească referitoare la frumusețea și măreția statuară a romanului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient. Nu e o lume aurorală, ca la Nichita, o lume dureroasă în înmugurirea ei, este mai degrabă unda limpede a unui Styx liniștit, în care imaginile curg dintr-un timp pierdut, poetul intrând în iarna anilor cu nostalgia unor trecute primăveri. Gândurile îi sunt bântuite de îngeri și demoni, ajutându-l parcă să treacă, odată cu noi, barierele suferinței: ”Mă
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
apucat s-o trăiască. Atâtea lucruri frumoase și minunate ne-a tot spus, lucruri pentru care noi, din păcate, n-am avut înțelegerea potrivită. La două săptămâni după Paști, fratele meu a murit; și a murit cu mintea întreagă și limpede. De vorbit, nu mai putea să vorbească, dar a rămas așa cum îl știam până în ultima clipă; se uita vesel la noi, îi râdeau ochii, ne căuta cu privirile prin casă, ne zâmbea, ne făcea semn să venim lângă el. În
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
la Universitate. Avea ore multe astăzi. Cu pauze, așa zisele ferestre, dar termina programul seara. La orele sale veniseră incredibil de mulți studenți. Aproape toți. Se apropia sfârșitul semestrului. La sfârșitul laboratorului, rămase Irina, o roșcată înaltă, cu ochi albaștri, limpezi. - Doresc să vă întreb cum trebuie să arate lucrarea pentru notă. Iulian rămase să dea explicațiile, deși era târziu. - Plecăm împreună, este periculos pe străzile acestea, la ora asta, spuse Iulian. Și ieșiră împreună din clădirea Universității. În față le
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
urmă. Rămăseseră doar hornurile caselor în picioare, restul fusese ars, iar puținii copaci care mai erau acolo arătau sfârtecați de schijele obuzelor. Ca prin minune scăpase o fântână cu cumpănă, cum se văd la noi în Bărăgan, cu o apă limpede; lângă ea se aflau două jgheaburi unde colhoznicii își adăpaseră vitele. Nu era însă vreo urmă de oameni sau de animale. Prima grijă după ce ne-am oprit a fost să camuflăm parbrizele mașinilor, apoi ne-am săpat adăposturile personale, așa
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]