9,794 matches
-
mine, am vrut să l bat, să-l scuip, să-i spun mamei, să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Ochii mei aruncau scântei și lacrimi mari curgeau rânduri-rânduri pe obrajii roșii-roșii de ciudă și umilință. M-am liniștit și ușor-ușor am analizat cele spuse, am căutat alternative și nu am găsit, acuși termin clasa a noua și numai eu și cu alte două fete din clasă nu aveam prieteni, eram virgină și nu știam nimic despre viața de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Trebuie să plec la Vaslui să vorbesc cu băiatul meu, cu Sorina sau cu amândoi deodată! Chiar mâine voi pleca! Victor plecă spre oraș, Înainte de ultimul cântat al cocoșilor, voia să meargă pe jos cei opt kilometri pentru a-și liniști gândurile și pentru a-și face un plan cât mai bun. Ajuns În oraș, olarul se cinsti discret cu un rom mic, romuleț, așa cum Îl dezmierda el și Încerca să deslușească schimbările apărute la nivelul orașului reședință de județ. Privea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu ștampila cea mare, la Comisia agricolă, acolo unde ești secretar și sper să-l ajuți cât se poate de mult! În cea de-a treia zi, o mașină opri la poarta lui Victor Olaru, iar cei curioși s-au liniștit când din aceasta a coborât Rică, fecioru-său, nepoată sa și cu o prietenă a ei. Casa mică și scundă se dovedi a fi neîncăpătoare pentru revărsarea de bucurie, de surpriză și de iubire care a avut loc Împreună cu momente de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pentru noi, vrei? Ascult cu iubire și interes! Vrei să-ți spun ... Ger? Brr! Dar dacă o vei spune cu căldură, mă va bucura! Fata Îl privi pasional și posesiv și-i admiră corpul bine clădit iar calmul respirației o liniști și Începu: Apartamentul acesta nu este al meu, este al fratelui meu mai mic pe care Griguț l-a făcut șef-sondor și lucrează tot În Irak, părinții mei au o vilă naționalizată care Îi va rămâne tot lui. Ce vreau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și În sufletul său bun! S-au iubit lung și intens, apoi s-au liniștit la o cafea excelentă. Într-un târziu, Gertrude a spus: Te iubesc mult și rațional, am mare Încredere În tine și doresc să-ți smulg promisiunea că vei face tot ce-ți spun eu, chiar dacă asta te va contraria, te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
A făcut gestul de a părăsi dormitorul dar o voce sfântă pentru el Îi reaminti: Rik, ai promis! Te asigur că nu se moare din aceasta, ba dimpotrivă ar putea fi o Încoronare a „operei” mele! Fii rezonabil! În timp ce se liniștea, Încrederea deplină În Gertrude Își făcea efectul și acționa cu precizie, băiatul văzu cum frumoasa lui iubită Îmbrățișa o altă femeie foarte frumoasă și nu știa de ce corpul gol al acesteia i se părea vagcunoscut, apoi cele două s-au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar un altul îl liniști: Nu s-a uitat. Acum l-a luat pe cel însemnat. 4 —Veniți aici, Monsieur Chavel, luați loc lângă noi! îi spuse Lenôtre, de parcă îl invita pe Chavel să ocupe o poziție privilegiată la cea mai bună masă, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și liniștiți-vă, îi spuse Krogh. Acum nu mai aveți de ce să vă frământați. Nu puteți face asta, spuse Chavel. N-are nici o logică. Nemții n-or să mă accepte. Sunt un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
afaceristului viclean alături de care a stat întâmplător la aceeași masă. O sută de mii de franci! imploră el, iar Chavel cel calm de lângă el îi șopti: „Spui mereu același lucru. De ce te tocmești? De ce nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște bani de care nu va avea parte niciodată. Vă dau tot ce am, zise Chavel, gâtuit de disperare, bani, pământ, absolut tot, St Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
zise Chavel, gâtuit de disperare, bani, pământ, absolut tot, St Jean de Brinac... Voisin interveni enervat: Nici unul dintre noi nu vrea să moară, Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gură și o aruncă la pământ. —Mie nu-mi place deloc toată tărășenia asta, spuse el. De ce nu lăsăm lucrurile să meargă de la sine? Eu și Lenôtre nu putem să ne cumpărăm viețile. Și-atunci, de ce s-o facă el? Liniștiți-vă, Monsieur Voisin, rosti Lenôtre. Nu e drept, spuse Voisin. Cam toți cei din celulă simțeau exact ceea ce simțea și Voisin: toți se arătaseră îngăduitori față de criza de isterie a lui Chavel, nu e lucru de glumă să te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu-i așa, bietul meu Pidot, că ți-ar prinde bine câteva sute de franci? —Firește. —O să-i las aici, pe poliță. Ai să-i transmiți mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au băgat la pușcărie, zise Chavel. —Așa, cu siguranță că asta auzisem, spuse Jules cu un oftat de ușurare. Parisul este iarăși ceea ce a fost odinioară, domnule Chavel. — Nu chiar, Jules, zise Chavel făcând semn spre locul de pe canapea. Fiți liniștit, o să am grijă să vă păstrez locul pentru mâine, domnule Chavel. Ce mai face casa dumneavoastră din... unde era casa? —Brinac. Locuiesc niște chiriași acolo. A avut de suferit? — Nu cred. N-am ajuns încă pe-acolo. Să fiu sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mi un creion și hârtie. Vreau să scriu o declarație până aduci tu poliția. Ea îi aduse tot ce-i ceruse și rămase încurcată în fața lui. Temându-se că o să leșine în prezența ei, Chavel îi spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vândut o păreche de boi. Dacă ai vândut boii înseamnă că degeaba aș strica vorba cu întrebarea - s-a arătat dezamăgit moș Dumitru. De ce s-o strici degeaba? Acasă mă așteaptă o pereche de boi și mai buni - l-a liniștit Vasile Hliboceanu. Așa parcă mai vii de-acasă, omule! a sărit bucuros Pâcu. Nedumerirea de pe fața negricioasă a lui Vasile Hliboceanu devenea tot mai vizibilă și a cerut: Drept să vă spun, nu pricep nimic, oameni buni. Dumiriți-mă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tont - că altfel nu i-oi putea spune - cu genunchiul...Doamne! Când o sărit odată drept în picioare în vârful patului și poc cu creștetul taman în bagdadie...Să fi auzit cum striga ca un apucat: „Cutremur! Cutremur!”... „Măi omule, liniștește-te, că nu-i nici un cutremur”... „Cum nu-i cutremur, că pe mine m-o zgâlțâit de mi-o clănțănit dinții în gură și m-o pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la urmă și o avut un fecior - Lisandru - care la rândul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
taie. După mai multe încercări, i-o nimerit gâtul. Când o văzut cum se zbătea bietul cocoș fără cap, l-o aruncat tocmai lângă grămada de strujeni. Cocoșul s-o zbătut cât s-o zbătut și până la urmă s-o liniștit. Amărâtul încă se zgâia la cocoșul fără suflare, când a băgat de seamă că încet-încet acesta începe să intre sub strujeni...In loc să se ducă să-l ia, el se uita prostit, dându-se înapoi înfricoșat... Până la urmă, o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-ar primi? s-a arătat interesat Mitruță, cu o undă de bucurie în ochi, în timp ce a fost străfulgerat de un gând: „Stii că n-ar fi o treabă rea? Așa aș scăpa de nemernic și Zâna poate s-ar liniști”... Pâcu a prins din zbor noua stare a lui Mitruță și a insistat: Cu Dumitru grăiesc eu, tu vorbește doar cu Iordache și fă-l să meargă la cărăușie și treaba are să fie bună. Asta ți-o spune Pâcu, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o oloagă, la drum de seară. Partea bună e c-o să te culci cu ea. — Perversule, îl încurajează Kiril. — O să-ți mai taie calea și doi - ezită - de fapt, trei ciungi. Voi doi nu mai apucați să-i vedeți, îi liniștește ea pe Roman și Kiril. O să fiți deja morți. Ce bine, ciungii aduc ghinion, zice Kiril, mai liniștit. Dar ăștia au mai puțină importanță, le ignoră Esmé comentariile. Important e că, în cele din urmă, o să mori pe neașteptate. Adică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sami Hirsch. Asta zic și eu prevedere. Dă-i dracului de bani, spune trist Claude. Problema e c-a murit un om. — Bine că nu și-a făcut și el asigurare, dădeam faliment. Nu dădeați oricum, vă salva statul, îl liniștește Claude. — De-aia e stat, să ne salveze, conchide Sami. Lionel, cu un firicel de voce, întreabă: — Ce s a-ntâmplat, domnule Claude? — O nenorocire, domnule inginer: Roman s-a-mbătat criță și a uitat să-nchidă vanele. A murit înecat. Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului. Lionel mai face un pas până în mijlocul camerei și se oprește. Își stoarce poalele hainei pe covorul persan achiziționat de domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici n-o să muriți prea curând. Cum v-ați dat seama? — Păreți în plină formă. — Merg la sală. Pentru karate. M-ar interesa o incinerare. — Pentru o rudă apropiată? — Mai apropiată... nici că se poate, spune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]