11,844 matches
-
pentru că nu știți să coaseți, nici să vă împletiți straiele, vouă, și odraslele voastre..." Aici filmul se rupe... O îmbulzeală de credincioși la ușă, așteptându-și sfântul lor, care a și venit, adus de un preot tânăr și frumos, să lipească hârtiile respective, înlocuindu-l pe reprezentantul păsăretului convocat... Mă enervez deodată, naiv. Ce v-a apucat?... Mă adresez preotului, românește. Văd că el lipește alt sfânt... Unul de care nu am mai auzit; fiindcă sunt, - ca-n parlament, - și din
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
așteptându-și sfântul lor, care a și venit, adus de un preot tânăr și frumos, să lipească hârtiile respective, înlocuindu-l pe reprezentantul păsăretului convocat... Mă enervez deodată, naiv. Ce v-a apucat?... Mă adresez preotului, românește. Văd că el lipește alt sfânt... Unul de care nu am mai auzit; fiindcă sunt, - ca-n parlament, - și din aceștia... Ca să produc oarece scandal, întreb... când îl pun și pe Descartes?... Un zâmbet aproape ironic se așterne pe figura de vedetă Cinecitta a
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
spre domnul Hobmeier și m-am postat cât mai aproape de el. N-am talent la vânzări, cu atât mai puțin când e vorba să mă vând pe mine însumi, dar ăsta era un caz de urgență. Am dat să-mi lipesc burta de burta lui. Din cauza diferenței de înălțime, burta mea s-a oprit în coapsa lui vânjoasă. Am rămas așa, nemișcați amândoi. Atunci, domnul Hobmeier a strigat cu voce gâtuită: - Hansi, ia te uită totuși cine a venit să ne
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
că existența lui publică și completă începe cu mediatizarea, și nu cu tipărirea, dar - chiar și așa - un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și multicoloră
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea lipită de portable, și cu o nonșalanță care-ți taie din rădăcini indignarea răsăriteană. Bați în geam: Moment! Și momentul mai durează cinci minute. Termină, zîmbește: Je m'excuse... Și lumea e din nou la locul ei. *** Românii. După ureche, ai
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
ca un căluș un zîmbet pe figură. Celălalt film vorbește despre inadaptare, despre căutarea semeneului într-o mare de posibilități care se multiplică necontenit, comuniunea este realizată paradoxal printr-o alienare totală, adică răpirea de către extratereștri, cînd aproapelui i se lipește aceeași etichetă de exponat ca într-o grădină zoologică, pus astfel sub semnul unei solidarități a rebours. Ironia lui Ruud Vrugt este la fel de subtilă și de crudă ca și cea a lui Ami Lindholm sau Christoph Steger cu Mother (Mama
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
să o înțelegem. Îl ador pe Cehov și mă străduiesc să pricep, deopotrivă, cum este privită, trăită, tratată viața și de contemporanii mei. Mi se pare absolut firesc să existe reciprocitate, să venim unii spre ceilalți și nicidecum să ne lipim, arogant, fel de fel de etichete. Faptul că îl iubesc pe Cehov nu mă face mai puțin receptivă la noul val. Nici conservatoare, nici marginală, nici în afara trend-ului. Sînt la fel de atentă la ce încearcă să-mi comunice contemporanii mei
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
înscrie la o școală de pilotaj îi provoacă criza salvatoare. Tînărul redevine vorbitor, cea care-l convinge să reintre în mica dubă galbenă care îi poartă pe toți spre California Dream este sora cea mică. Și nu prin cuvinte, ci lipindu-și corpul de al lui, atît de simplu. Reușita celor doi regizori nu stă în marile lovituri de teatru, răsturnări de situație, potriviri hilare, ci în aceste detalii de o mare sensibilitate, în micile particule de emoție transmisă fără supralicitare
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
meu, la milă, ca la tot restul vieții mele. Zile albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
zbată odată cu brațul. În spatele lui, Aksinya își contractă degetele pe cearșaf, ostil. O rază puternică de lumină îi străpunge ochii, probabil e o gaură în perete. Se duce după sursă, urmărind cu mâinile dunga luminoasă. Găsește imediat gaura și își lipește ochiul de ea: coroana unui copac se deschide și o lumină insuportabilă țâșnește; urcă direct spre cer, lăsând în urma ei o linie de fum ca după un avion. Boris se gândește la un coridor lung, cu podeaua desfăcută, la cum
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
pelvisul. De o parte și de alta a trupului, două lumânări își proiectează împrejur luminile tremurătoare; ele se unesc și formează una singură, întunericul estompându-se treptat. Fața lui nerasă, buzele uscate atingându-se, ochii neclari și reci - Aksinya își lipește fundul de gresia rece și-un frig dureros îi electrizează carnea, degetele i se încleștează; e o imagine atât de clară cu ea în luciul apei, plutind lângă acel rahat, deja fărâmițat și rece. Boris își încordează palma și strânge
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
wc ar fi fost burdușit cu cărți, și-ar fi dat drumul în el. Front capricios E o tristețe noduroasă pe străzi. Ploaia se întinde până-n orbitele pământului, mai grăbită ca un oraș. Acest front capricios e-n mișcare; îmi lipesc fruntea de geam și rămân așa, privind departe. Toate lucrurile din casă sunt stăpânite de un detaliu, ceva rece și demn se strânge în jurul lor; patul ăsta e o dună de nisip ce se prăbușește sub propria greutate - ăsta-i
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
un punct iar zece puncte de penalizare aduc eliminarea lui și, deci, victoria adversarului. 48.Cine învinge Pe dușumea se trage cu creta o linie. Doi jucători stau față în față ținând mâinile la spate cu marginea laterală a piciorului lipită de linia de cretă. La semnalul conducătorului jocului fiecare caută să și împingă adversarul făcându-l să-și îndepărteze piciorul de pe linie. Cine nu poate să-și păstreze cel puțin vârful piciorului pe linie este învins. 49.Vânătorul iscusit Pentru
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în genunchi pe dușumea cu mâinile la spate. În față, la lungimea antebrațului și palmei întinse se plasează o cutie de chibrituri: prin aplecare în față, cutia trebuie ridicată cu gura. 60. Cine se poate apleca Se pune pe dușumea, lipită de perete, o cutie de chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără a dezlipi călcâiele de perete
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
o cutie de chibrituri: prin aplecare în față, cutia trebuie ridicată cu gura. 60. Cine se poate apleca Se pune pe dușumea, lipită de perete, o cutie de chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără a dezlipi călcâiele de perete. CLASA a II-a 1.Goana după loc Jucătorii stau așezați în cerc, fiecare avându-și locul marcat
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un tramvai, nu
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
pretenții, din lumea teatrului, cu care se întîlnește la o cîrciumă sînt în stare să consume pe căldură, mîncare caldă, în care a mai picat și o muscă. Ei nu fac parte din lumea lui, dar el încearcă să se lipească de lumea lor. Dacă acest personaj n-ar fi fost tratat de Camil ca un fel de alter ego al său în materie de gusturi și de snobism modernist, probabil că ar fi fost unul dintre cele mai detestabile din
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
Mi-e de-ajuns să povestesc. Numai că, iată, cred că am uitat totul. Ca și cum ar fi luat cu el dovezile existenței noastre comune. La prima generație de calculatoare personale, înainte de introducerea unei întregi baterii de salvare care ni se lipește de degete ca leucoplastul Căpitanului Haddock, se găsea pe tastatură o tastă pe care scria "clean screen". Puneai arătătorul pe ea și totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
nu-i rezistă nici un bărbat: Corpul ei ascundea o celulă fotoelectrică ce declanșa automat privirile bărbaților (...) Tot timpul trebuia să se apere. Toți bărbații ar fi vrut să se frece de ea, s-o pipăie, s-o atingă, să se lipească de trupul ei înalt, cu picioare interminabile, și să-i amușine pielea, carnea albă și proaspătă, alunecoasă și rece ca petala de nufăr" (p. 141-142). Ea are în 1980 31 de ani (p. 375), iar la Revoluție 40. Destinul ei
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
altă cameră, pe fațada unei case?". De aici, imaginile alunecă, într-o simulare de dicteu automat, o fericire leneșă, care te face să descoperi și să filosofezi. O legătură de sînge - la propriu, sîngele îl folosește Voronca spre a-și lipi imaginile - se încheagă între trecerile repezi de la o poveste la alta, atît de pripite, uneori, încît își fărîmă conținutul. Omul perfect fericit se căinează, pe el Arlechino care cade bucăți, ofrandă lumii de care se ascunde. Fericirea e înțelepciunea unui
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
sunt de mirare, câtă vreme sub ghilotina acestui Robespierre în pantaloni scurți s-au prăvălit multe capete aureolate în cei șaptesprezece ani de după căderea comunismului. Pe unele dintre ele Bădiliță însuși le regretă sincer și a încercat stângaci să le lipească la loc (articolul nefericit la adresa lui Gheorghe Ursu, omorât în bătaie în temnițele ceaușiste). Așa cum am spus și cu alt prilej, Cristian Bădiliță judecă fiecare idee din spațiul public și spune cu voce tare ceea ce gândește, indiferent de numele și numărul
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
Mirela Giura "... Cred că știu să-i dau cu tifla oricărei etichete care mi-a fost lipită în frunte..." - Domnule , cea mai recentă carte care vă poartă semnătura, intitulată Complicitate, este de fapt o antologie ce selectează poeme din cinci volume anterioare (publicate din 1974 până în 1998). Există, probabil, un moment, o vârstă când poetul simte nevoia
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
într-un alt spațiu cultural-lingvistic și care, în Serbia, judecând după recepția antologiei mele din 1986, își are cititorii și specialiștii ei. Neîndoielnic. Cât despre "fanatism", cred că știu să-i dau cu tifla oricărei etichete care mi-a fost lipită în frunte, înainte ca ea să devină o vorbă goală. Munții îi mai mut din când în când, ca pe o imensă, in-ter-minabilă tablă de șah, altfel mă plictisesc și așteptarea nu va fi răsplătită. Eu n-am meseria de
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]