879 matches
-
pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-mi mai facă, mi-am dat seama. Nu mă puteam opri din plâns, dar în tot timpul mă gândeam că „trebe să termin cu asta, că mami nu mai știe ce să facă“. Mami a mea e mereu așa lipicioasă cu mine, și nu m-am supărat niciodată că nu-i o cotoroanță și m-a avut când era așa tânără și-ntr-un fel suntem mai mult ca surorile, așa mi se pare câteodată. —Trebe să te duci înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tu - o s-o fac. Orice. Nu te teme, îngerașul meu, te rog, am să te-ajut să faci orice vrei. Promit. Șșșșșt. S-a smiorcăit și s-a înfundat în umărul meu ca un animal, lăsându-mi-l ud și lipicios când și-a ridicat privirea înspre mine. — Nu, Charlie, mi-a spus, zâmbind acum, nu - nu eu sunt îngerul. Ăla ești tu. — Cum adică? — Păi, acolo, în America, atunci când trec de partea cealaltă, își iau toți un înger. Chiar înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la doamna Miga. Femeia privea încremenită peretele din față. Ioniță își apropie scaunul șoptindu-i cu buzele tremurînde: ― Aș vrea să fac ceva pentru dumneata, Florence. Îmi dau teama prin ce treci... Melania Lupu înghiți repede crema de ciocolată. Plescăiala lipicioasă cu gura închisă o împiedica să audă. " Ah! Devine captivant. Te pomenești că Ioniță s-a hotărât în sfârșit să-și facă declarațiile. Așteaptă de 40 de ani..." ― Trebuie să știi... Profesorul își căuta cuvintele: Orice s-ar întîmpla, sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate, lipicioase." Un laș! Un laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu mișcări moi, ondulate, ca un șarpe uriaș. Șoferul căzuse într-o rână, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu, nu se poate, ar fi o prostie, apa ar îndepărta crusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mea deplasare? Înțeleg. Mda. OK. Te sun eu Înapoi, spuse el și Închise. Sophia Încerca deja să-l facă pe Hunter să se Întoarcă la Paris? Simțeam cum mi se lipește capotul de pielea care-mi devenise brusc rece și lipicioasă. Uitând cu totul de sfaturile primite de la Lauren și Tinsley, am lăsat să-mi scape: —Iubitule, de ce nu mi-ai spus că ai angajat-o pe Sophia? Încercam din răsputeri să nu par cumplit de geloasă. Hunter păru surprins: —Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva la tine luciul ăla de buze lipicios? Chanel Sirop? Lui Nicky Îi place la nebunie, că mă lipește de fața lui. Avem un rendezvous la lumina zilei Într-o jumătate de oră. O să se lase cu o grămadă de f... —Ho, gata, i-o tăie Lauren. Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sinistru, un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios, hulpav și agresiv. Un loc foarte cunoscut și foarte îndrăgit deoarece, chiar pe suprafața lui și prin împrejurimi, încă din fragedă copilărie, în special în vacanțele lungi de vară, aproape zi de zi, împreună cu cei mai buni prieteni ai săi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de-a lungul căreia întreaga garnitură se strecura cu viteză și încăpăținare, au învăluit în întuneric și pe neașteptate micul compartiment. Fețele călătorilor aproape că nu se distingeau. Geamurile erau deja ude pe dinafară și aburite prin interior. O pâclă lipicioasă, prin care privirea abia pătrundea, înconjura trenul. Seara își intrase în drepturi depline și irevocabile. Influențat de starea atmosferică sumbră, de cele discutate anterior, de situația confuză sau, mai bine spus, de năuceala creată și de alte griji ce gravitau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-i diger complet mesajul înfiripat pe o voce mai mult decât stridentă, ceea ce-mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nasului, parcă spuneau: Ai să vezi tu, mormolocule, cine sunt eu și cât valorez! De altfel, de când intrasem ca administrator la instituția pe care o conducea el, omul acesta mic de statură și de altfel niciodată încruntat, dar suficient de lipicios, de flatant, cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi la sută. Avea el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reușea să cadă într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau să se întoarcă în minte la ai săi. în sfârșit, în zorii tulburi ai celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada lui Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase găleata pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în fața acestui egoism fără margini și încet, încet se îmbracă. Dacă și prin somn ești atît de egoist și avar, atunci te las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de comice sunt picioarele în general. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am observat ceva. M-am ridicat în capul oaselor ca să mă conving că văd într-adevăr ceea ce vedeam. Nu era vorba de umbre sau de praful lipicios de pe podea sau de altceva; era cu adevărat acolo. Simțeam gustul bătăilor inimii mele în cerul gurii. Scout avea tatuată o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior. TREI Ceea ce vedem în fața ochilor nu e decât o mică parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste cap, deschizând gura larg și așteptându-mă ca gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de partea din față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase de bilețele Post-it, carnețele de adrese și mai multe agende Filofax. Fiecare butoi mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu telefoanele modificate, prevăzute cu mici antene telescopice. Fidorous spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]