1,351 matches
-
și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 . II.2. Curtea apreciază că cele reținute mai sus răspund și criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, precum și a celor vizând încălcarea egalității părților în proces. În legătură cu acest din urmă principiu, se impune a fi menționat și faptul că vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură
DECIZIE nr. 214 din 13 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242134_a_243463]
-
urmărit, respectiv infirmarea rezultatelor referendumului, un abuz de drept neputând produce efecte în plan constituțional. Boicotul referendumului realizat atât prin declarații publice, cât și prin acțiuni concrete a împiedicat exercitarea liberă a dreptului la vot al cetățenilor, ceea ce a determinat lipsirea de efecte juridice a voturilor celorlalți cetățeni români care s-au prezentat la consultarea populară. Se susține că formațiuni politice, precum Partidul Democrat Liberal și Uniunea Democrată Maghiară din România au acționat împotriva scopului lor constituțional, respectiv acela de a
HOTĂRÂRE nr. 3 din 2 august 2012 asupra contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/243815_a_245144]
-
din data de 29 iulie 2012, pe motiv că această procedură a fost declanșată la o dată anterioară pronunțării deciziei prin care instanța constituțională sancționa o anumită interpretare a normelor legale aplicabile acestei proceduri, ar echivala, pe de o parte, cu lipsirea de efecte juridice a actului jurisdicțional al Curții, ceea ce contravine flagrant dispozițiilor art. 147 din Constituție, și, pe de altă parte, cu acceptarea unei situații de neconceput, respectiv ca procedura referendumului să fie guvernată de dispoziții legale care și-au
HOTĂRÂRE nr. 3 din 2 august 2012 asupra contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/243815_a_245144]
-
exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992 , republicată, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind
DECIZIE nr. 591 din 5 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/243858_a_245187]
-
și a libertăților fundamentale (convenția). 2. Reclamantul a fost reprezentat de S. Cus, avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental ad interim, doamna C. Ciută, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamantul susținea, în special, că lipsirea sa de libertate în data de 16 iulie 2003, între orele 9-22, a fost ilegală, ca și arestarea sa preventivă consecutivă. Acesta a invocat în special art. 5 § 1 din convenție. 4. Cererea a fost repartizată Secției a doua a
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
hotărârea. Aceasta a declarat în unanimitate cererea admisibilă în ceea ce privește capetele de cerere întemeiate pe art. 5 § 1 din convenție și inadmisibilă pentru celelalte capete. Tot în unanimitate, s-a hotărât că a fost încălcat art. 5 § 1 din convenție în ceea ce privește lipsirea de libertate a reclamantului în data de 16 iulie 2003, între orele 10-22, și arestarea sa la 25 iulie 2003, în urma recursului în anulare; s-a hotărât, de asemenea, că nu a fost încălcat art. 5 § 1 din convenție în ceea ce privește
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
recurs interne față de capătul de cerere întemeiat, în contextul art. 5 § 1 din convenție, pe privarea de libertate a reclamantului în data de 16 iulie 2003 înainte de ora 22. În esență, acesta susține că reclamantul nu s-a plâns de lipsirea sa de libertate nici măcar în substanță, în declarațiile date la aceeași dată sau în cele ulterioare în fața parchetului ori a instanțelor interne. 62. Curtea amintește că o excepție preliminară de neepuizare a căilor de recurs interne trebuie ridicată în principiu
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
după ce cererea a fost declarată admisibilă la 15 iunie 2010, Guvernul este decăzut din dreptul de a o invoca în această etapă a procedurii. În consecință, excepția trebuie respinsă. II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 5 § 1 din convenție în raport cu lipsirea de libertate a reclamantului în data de 16 iulie 2003, de la ora 9 până la ora 22 63. Reclamantul consideră lipsită de temei legal arestarea sa la 16 iulie 2003. Acesta invocă art. 5 § 1 din convenție, care prevede următoarele: "1
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
a fost permis să îl părăsească. În contextul tuturor acestor elemente, Camera a concluzionat că în data de 16 iulie 2003, de la ora 10,00 până la ora 22,00, reclamantul a fost lipsit de libertate. 66. Referitor la compatibilitatea acestei lipsiri de libertate cu art. 5 § 1 din convenție, Camera a observat că dreptul român prevedea la vremea faptelor două măsuri preventive privative de libertate, și anume reținerea pe o durată de 24 de ore și arestarea preventivă. În speță, niciun
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
acoperi numai aceeași perioadă ca cea prevăzută în ordonanță. În speță, chiar dacă nu indica ora începând de la care măsura devenea efectivă, mandatul nu putea constitui temei legal pentru perioada precedentă, nemenționată în ordonanță. 67. În consecință, Camera a considerat că lipsirea de libertate a reclamantului în data 16 iulie 2003, între orele 10 și 22, nu avea temei legal în dreptul intern și că, prin urmare, a fost încălcat art. 5 § 1 din convenție. B. Argumentele părților 1. Reclamantul 68. În observațiile
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
renunțat la el în mod tacit. 71. Guvernul consideră că raționamentul conform căruia Camera a considerat ca fiind stabilit faptul că reclamantul se afla sub controlul agenților statului este lipsit de coerență, din moment ce această chestiune coincide cu cea a existenței lipsirii de libertate. Guvernul consideră că în Hotărârea din 15 iunie 2010 Camera a comis o gravă eroare inversând sarcina probei și instituind astfel o prezumție a lipsirii de libertate în privința statului, prezumție care, în opinia sa, constituie un precedent extrem de
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
statului este lipsit de coerență, din moment ce această chestiune coincide cu cea a existenței lipsirii de libertate. Guvernul consideră că în Hotărârea din 15 iunie 2010 Camera a comis o gravă eroare inversând sarcina probei și instituind astfel o prezumție a lipsirii de libertate în privința statului, prezumție care, în opinia sa, constituie un precedent extrem de periculos. Guvernul atrage atenția asupra faptului că nu s-a stabilit în speță faptul că reclamantul a fost privat de libertate: aceasta este tocmai chestiunea care trebuie
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
sediul unui parchet în cazul în care nu s-a luat o măsură privativă de libertate împotriva sa. 79. Guvernul mai precizează că, deși a fost reprezentat de avocați pe tot parcursul procedurii penale, reclamantul nu a denunțat o eventuală lipsire de libertate nici în fața procurorului, nici ulterior - în cadrul procedurii de contestare a arestării preventive sau în fața instanțelor care au examinat temeinicia acuzației care i s-a adus. 80. În ceea ce privește declarațiile scrise prezentate de reclamant, Guvernul subliniază că este vorba despre
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
convenția face trimitere, în principal, la legislația națională și consacră obligația de a respecta normele de fond, precum și normele de procedură ale acesteia. Cu toate acestea, respectarea legislației naționale nu este suficientă: art. 5 § 1 cere în plus conformitatea oricărei lipsiri de libertate cu scopul de a apăra persoana împotriva arbitrariului. Există un principiu fundamental conform căruia nicio detenție arbitrară nu poate fi compatibilă cu art. 5 § 1, iar noțiunea "arbitrară" pe care o prevede art. 5 § 1 nu se limitează
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
împotriva arbitrariului. Există un principiu fundamental conform căruia nicio detenție arbitrară nu poate fi compatibilă cu art. 5 § 1, iar noțiunea "arbitrară" pe care o prevede art. 5 § 1 nu se limitează la lipsa conformității cu dreptul intern, astfel încât o lipsire de libertate poate fi legală potrivit legislației interne și totodată arbitrară, deci contrară convenției [a se vedea, printre alte hotărâri, Guzzardi împotriva Italiei, 6 noiembrie 1980, pct. 92, seria A nr. 39, și A. și alții împotriva Regatului Unit (MC
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
1,15-1,30, potrivit reclamantului - nu are niciun efect asupra legalității arestării sale după ora 22. Prin urmare, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare a încetat la 16 iulie 2003, ora 22. b) Cu privire la sarcina probei pretinsei lipsiri de libertate ... 88. Curtea reamintește că, la aprecierea mijloacelor de probă, ea reține criteriul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă". Totuși, nu a avut niciodată drept obiectiv să adopte demersul sistemelor juridice naționale care aplică acest criteriu. Curtea nu are obligația
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
în sediile respective și să dea explicații privind timpul petrecut de reclamant acolo. Guvernul trebuie să prezinte probe satisfăcătoare și convingătoare în sprijinul versiunii sale asupra faptelor, fără de care Curtea va putea ajunge la concluzia temeiniciei afirmațiilor reclamantului. c) Cu privire la lipsirea de libertate ... 91. Curtea reamintește că, pentru a determina dacă un individ este "lipsit de libertate" în sensul art. 5, se pleacă de la situația concretă și se ia în considerare un ansamblu de criterii cum ar fi tipul, durata, efectele
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
împotriva Belgiei, 24 iunie 1982, pct. 38, seria A nr. 50). 92. Curtea adaugă că încadrarea juridică sau absența încadrării juridice de către stat a unei situații de fapt nu poate avea o influență decisivă asupra concluziei Curții privind existența unei lipsiri de libertate. 93. Curtea observă că, în cauzele soluționate de Comisie, însuși scopul prezenței persoanelor în sediile de poliție sau faptul că persoanele în cauză nu au cerut voie să iasă a fost considerat decisiv. Astfel, nu au fost considerați
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
22.715/93, decizia din 15 mai 1996). Jurisprudența a evoluat în consecință, din moment ce scopul unei măsuri privative de libertate luate de autorități împotriva unui reclamant nu mai pare decisiv atunci când Curtea trebuie să se pronunțe cu privire la însăși existența unei lipsiri de libertate. Până în prezent, acest scop a fost luat în considerare numai într-un stadiu ulterior al analizei, în vederea examinării compatibilității lipsirii de libertate cu art. 5 § 1 din convenție (a se vedea Osypenko împotriva Ucrainei, nr. 4.634/04
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
autorități împotriva unui reclamant nu mai pare decisiv atunci când Curtea trebuie să se pronunțe cu privire la însăși existența unei lipsiri de libertate. Până în prezent, acest scop a fost luat în considerare numai într-un stadiu ulterior al analizei, în vederea examinării compatibilității lipsirii de libertate cu art. 5 § 1 din convenție (a se vedea Osypenko împotriva Ucrainei, nr. 4.634/04, pct. 51 și urm., 9 noiembrie 2010, Salayev împotriva Azerbaidjanului, nr. 40.900/05, pct. 41-42, 9 noiembrie 2010, Iliya Stefanov împotriva
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
01, pct. 71, 22 mai 2008, și Soare și alții împotriva României, nr. 24.329/02, pct. 234, 22 februarie 2011). Pe de altă parte, Curtea reamintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia art. 5 § 1 se aplică, de asemenea, unei lipsiri de libertate de scurtă durată (Foka împotriva Turciei, nr. 28.940/95, pct. 75, 24 iunie 2008). 94. În speță, Curtea observă că părțile nu contestă faptul că reclamantul a fost citat la PNA și că a intrat în sediul
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
o declarație în legătură cu o anchetă penală. În conformitate cu principiile amintite mai sus (supra, pct. 89) și în pofida caracterului voluntar al prezentării reclamantului, care nu constituie un element care să permită să se stabilească în mod definitiv existența sau nu a unei lipsiri de libertate (I.I. împotriva Bulgariei, nr. 44.082/98, pct. 87, 9 iunie 2005, și Osypenko, citată anterior, pct. 32), se impune recunoașterea faptului că reclamantul se afla într-adevăr sub controlul autorităților cu începere din acel moment. Acest argument
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
având în vedere caracterul coerent și plauzibil al versiunii reclamantului, Curtea consideră că acesta din urmă a rămas într-adevăr în sediul parchetului și că a fost lipsit de libertate, cel puțin între orele 12 și 22. d) Cu privire la compatibilitatea lipsirii de libertate a reclamantului cu art. 5 § 1 din convenție ... 101. Chestiunea care trebuie soluționată este aceea dacă reclamantul a fost lipsit de libertate "potrivit căilor legale" în sensul art. 5 § 1 din convenție. Termenii "potrivit căilor legale" din această
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
5 § 1 din convenție, iar Curtea trebuie astfel să exercite un anumit control pentru a examina dacă dreptul intern a fost respectat (Baranowski împotriva Poloniei, nr. 28.358/95, pct. 50, CEDO 2000-III). Mai exact, este esențial, în materie de lipsire de libertate, ca dreptul intern să definească clar condițiile de detenție și ca legea să fie previzibilă în aplicarea sa (Zervudacki împotriva Franței, nr. 73.947/01, pct. 43, 27 iulie 2006). 102. Curtea observă, în primul rând, că reclamantul
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]
-
să se pronunțe asupra acestei chestiuni din moment ce este evident că cel puțin începând cu ora 12 statutul penal al reclamantului s-a clarificat, în urma începerii urmăririi penale. Începând din acel moment, reclamantul a avut incontestabil calitatea de învinuit, astfel încât legalitatea lipsirii sale de libertate trebuie examinată cu începere din acel moment, din perspectiva art. 5 § 1 lit. c). 107. În dreptul român, există numai două măsuri preventive privative de libertate: reținerea și arestarea preventivă. Pentru a decide una sau alta, este necesar
HOTĂRÂRE din 23 februarie 2012 în Cauza Creangă împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244428_a_245757]