4,922 matches
-
o structură stilistică specifică. Acest model epic proustian matricial este determinat, în viziunea lui Mihai Zamfir, de structura "celulară" a frazei. Autorul operează, însă, și un decupaj "longitudinal", care are drept finalitate relevarea structurii integratoare a operei romanești. În Formele liricii portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
cazul, o ilustrează. Dialogul se poartă nu între doi poeți despărțiți de un secol de literatură, ci între reflectarea acestora pe ecranele, greu conciliabile, a două paradigme critice de lectură: "Versurile lui Dan Laurențiu constituie, probabil, întâiul efect notabil în lirica românească de după al Doilea Război al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume. Se poate vorbi, în acest sens, de eminescianism în legătură cu toate culegerile poetului, de la aceea de debut din 1967 (Poziția aștrilor) și până la
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
de ani. La noi, autorul spectacolului a fost Ion Caramitru - de această dată în calitate de regizor, secondat îndeaproape de dirijorul Iurie Florea; lucrul cu echipa soliștilor, în mare parte tineri, a avut coerență. Mă refer la această foarte promițătoare speranță a liricii vocale care este tenorul Teodor Ilincăi, la farmecul personal, la experiența scenică pe care o probează mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatică susținută de soprana Crina Zancu în rolul atât de complex, în plan psihologic, al Tatianei. Apariție scenică dezinvoltă
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
Român Vlad, el însuși originar din România, cu ani în urmă președinte de onoare al uneia dintre edițiile recente ale Festivalului enescian. Manifestă un adevărat cult pentru Enescu. Cu patru ani în urmă, în ianuarie 2005, în Sardinia, la "Teatro Lirico di Cagliari", cu prilejul premierei italiene a operei enesciene Oedipe, în fața unui select public de jurnaliști, de critici de artă, de abonați, maestrul Român Vlad a susținut un veritabil spectacol, un adevărat "one mân show" dedicat acestei capodopere lirice a
Enescu omagiat la Roma... și nu numai! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7459_a_8784]
-
În schimb, nu aș putea fi în largul meu cu poezia. Ea nu-mi cere nici un efort special, de militar trecut prin istovitoare instrucții. Ea mi se dăruie sau nu. - Ce loc credeți că ocupă creația dumneavoastră poetică în contextul liricii șaizeciste? - De ce mă restrângeți la generația mea? În momente de exaltare, îmi spun că sunt egalul celor mai buni, de-a lungul și de-a latul poeziei române! - Și totuși - următorul volum, în curs de apariție, semnat de dumneavoastră nu
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
remarcă, pe de o parte, aspectul formal al poemelor, concepute după regulile prozodiei și ale formei fixe (sonetul), ritmul și rima fiind esențiale în concentrarea și stilizarea emoției, dar și în crearea muzicii care acompaniază ascensiunea. Pe de altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său, Vasile Voiculescu, în literatura română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
Nicoleanu, Pompiliu, Quintescu, Vârgolici, Xenopol, Skeletti. Deosebit de important este faptul că Iacob Negruzzi traduce în întregime dramaturgia schilleriană, care se va juca pe toate marile scene românești vreme de câteva bune decenii. Deși s-a afirmat de nenumărate ori că lirica lui Heine ar fi influențat poezia junimiștilor, prezența ei în paginile "Convorbirilor literare" este sporadică; la fel și a lui Lenau. Este însă mai presus de îndoială faptul că, în modelul literar european construit de junimiști, poezia germană ocupa un
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
drastic, așa cum a făcut Maiorescu în cazul lui Eminescu (,reflexiv mai peste marginile iertate"9), chiar și mai dur, cum a procedat același în cazul lui Samson Bodnărescu, făcând referire directă la încălcarea echilibrului amintit: "obscurul german Bodnărescu"10. Oricum, lirica germană rămâne un punct de raportare directă: pentru a-l caracteriza pe Nicolae Skeletti, Vasile Pogor l-a supranumit "Uhland al României"11. Când Mite Kremnitz și-a propus să îi familiarizeze pe cititorii germani cu Eminescu, a procedat în
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
aproape inexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1879 ca un meteor din alte lumi. întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colț din fundul Moldovei", Studii literare, 1979, p. 333) a devenit, în timp, o valoare care pare să ne fi excedat, nefiind adică în stare - după cum susțin sau sugerează unii și alții - să
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
primului său volum de versuri - Argintatul pește și alte poezii, 1970 - Dinu Ianculescu, autor de poeme, sonete, rondeluri mai ales, rămâne puțin cunoscut publicului românesc, așa cum, de altminteri, se întâmplă cu cei mai mulți poeți ai diasporei și, în genere, cu acei lirici care nu s-au înscris pe linia unor experimente de natură a-i îngloba în-tr-o generație, dacă nu într-un curent anume. Paradoxal, nu a existat în România trecutelor decenii o voce mai cunoscută, mai așteptată, mai dorită decât a
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
și nouăzeciști au ocupat aria lirică, generația pierdută, căreia i-a aparținut Dinu Ianculescu a trecut în paginile istoriilor literaturii, aproape toți reprezentanții ei au părăsit această lume, succesiunea modernismelor a obosit, ca și resurecția valurilor de suprarealism, a eliberat lirica de ultimele canoane, devenind poezie/ poem tot ce așează în pagină rândurile cu largi margini de ambele părți ale foii. Nu este poet, - bărbat, femeie - numai cine se încăpățânează să nu fie, din cine știe ce complex interior. O pătrățică de spațiu
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
ca poet Paul Celan cere enorm de la cititor (să cunoască filozofie, știință, istorie ...cuvinte noi sau arhaice, cuvinte din Kabbala și din alte științe secrete, câteva limbi străine, spre a pricepe straniile inserții), tot astfel și ca traducător a recreat lirica unor autori altminteri greu de tradus. A-l traduce deci pe Celan înseamnă "riscul de a înstrăina o voce deja străină"; e concis, obscur, "cuvintele sale par să iasă doar pe jumătate din umbră". De aceea, orice traducere din Celan
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
artistice. Nu stie ce vrea, ar vrea totul, ar vrea ce se poate, nu știe cam ce se poate... Că experiența (dura) de viață, el este cu o tură înaintea lui Aurel Dumitrașcu; dar că experiența de centrare și intensitate lirica, e mereu cu un pas în urmă. Cărțile pe care cei doi și le împrumuta (cu strigate de disperare când vreuna se rătăcește) sunt citite cu totul altfel de cei doi autori care visează, împreună, să "incendieze" Bucureștii literări, făcând
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
din ediția crezută definitivă (1944) și situându-se în ansamblu destul de aproape de nivelul Sonetelor". Autorul ar fi intenționat să publice prin 1947 aceste două volume, rămase inedite. Privind retrospectiv, Liviu Grăsoiu distinge câteva trepte, fiecare cu specificul ei, în evoluția liricii lui V. Voiculescu: debutul, cu primele volume. Poezii (1916) și Pârgă (1921) ar pune în lumină un peisagist dintre cei mai inspirați, volumul Destin (1933) ar constitui o contrapondere prin inefabilul muzical, pentru ca volumul întrezăriri (1939), ultimul apărut în timpul vieții
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
înapoi în mâna mea/ degeaba fuge spre cer/ zadarnic închipuie o intrigă uriașă/ în care să intre toate sentimentele// cred că nebunia înseamnă/ să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea" (sunt atâtea...). Viziunea din fundalul liricii lui Peter Ackroyd este întunecată, o imagine fluctuantă, iute ștearsă, fragment dintr-o lume lipsită de sens. Relativismul total al lucrurilor este un soi de forță lesne observabilă în acțiune, el provoacă, într-un mod cu totul paradoxal, reversibilitatea și
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
pe când în cealaltă ordine, a vieții, "cele mai bune lucruri se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
n-ar mai avea loc în spațiul unor glorificări ce riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată în limbaj stereotip a lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin Titel, în ediții de lux, și nu am adus încă în limba română proza și eseistica lui Vintilă Horia, în întreg cuprinsul lor
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
Beniuc, de pildă, scrie un poem despre Gheorghiu-Dej, iar Veronica Porumbacu, unul despre Ana Pauker. Dacă în intervalul 1944-1947 numărul poeziilor publicate în Veac nou era apropiat de 100, între 1948-1954 vor fi mai puțin de 20. Pastișă (controlată) a liricii sovietice, poezia românească nu era un subiect-țintă pentru oficiosul asociației ARLUS decât în măsura în care era utilizată argumentativ, ca dovadă a "însănătoșirii" materiei și expresiei poetice românești postbelice. Așadar, portofoliul era atent selectat, toți cei publicați având fie un trecut ilegalist, fie
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
leagă într-un fel misterul divin al creației de truda inginereasca (atât de specifică poeților generației '80) a construirii poemului. Descrierea universul cotidian al poetului, a mediului clasic și a dificultății de a scrie, specifice literaturii textualiste sunt nelipsite în lirica lui Ioan Pintea, însoțite însă, de cele mai multe ori, de revelații mereu surprinzătoare venite din lumea cărților sacre. Acestea îmbogățesc viața artistului, dau dimensiunea exactă a fericirii sale pe pământ. Într-un fel de hedonism de tip Mihai Sora, Ioan Pintea
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
rezultate și mai îndoielnice. Apreciez la Mihail Gălățanu, în primul rând, tenacitatea cu care își scrie și rescrie poezia, la două decenii și mai bine de la debutul exploziv. Ultimii ani îl arată preocupat nu numai de propria lume (și scenografie) lirică, dar și de problema descoperirii unui unghi cât mai bun de perspectivă și asalt vizionar. Nombrilismul Autorului conștient, ca nimeni altcineva, de condiția sa de excepționalitate, poza aceasta "nouăzecistă" și gestica însoțitoare fac loc, pe spații tot mai largi, unei
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
cel puțin, sunt scrise cu picioarele. Nașterea poeziei e amânată pe altădată. Nu-i mai puțin adevărat că, adunând ce este de adunat și scăzând ce e de scăzut, Poeme amniotice apare ca un volum pregnant. Iată o mostră de lirică veritabilă, fără pseudofilozofări și fără alunecări în stilul de publicistică joasă: "Mama mea n-a lăsat altă femeie să mă atingă./ Și io m-am născut, ca și fiul meu, doar din dragoste pentru ea./ Mama mea e fragedă încă
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună , / Când deloc vântul nori nu adună, / Când peste toate privesc senin") și în cea mai cunoscută poezia a lui Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, evocare istorică, prima în lirica noastră. Suntem în zodia exclamativă, unde își mai fac loc și meditațiile prin natura lor pindarice, patetice și fără sugestie, dar beneficiază și de imagini plastice. Marșul oștirii române e sub valoarea celui scris mai înainte de Iancu Văcărescu, care e
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
și nu neapărat în sensul de a o "strâmba" (vezi prefața). Chiar nimicind-o, în sens superficial, ea instaurează o nouă perspectivă, mai vastă, ce absoarbe treptele de până la ea. Grandoarea și nimicnicia scrisului, iată o temă de seamă a liricii lui Dumitru Chioaru, poate cea aflată la temelia tuturor poemelor sale. Chiar dacă scrisul durează un monument interior și subteran, bucuria pură pe care, indubitabil, o aduce, e de găsit tocmai în efortul de edificare însuși: "Disperat până la Dumnezeu/ de existența
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
Eminescu. Lângă mișcarea ideilor și sensibilității sale artistice, lângă viziuni și obsesii structurante, va trebui să reamplasăm și să redistribuim gestica firească a unui om restituit biografiei sale: tânăr, bărbat, român, moldovean în malaxorul gazetăriei bucureștene, îndrăgostit nu numai de lirica sa, ci și de Bălăuca aceasta căreia îi scrie epistole caragialiene în formă și eminesciene în conținut. Bun cunoscător și mai vechi admirator al textelor lui Caragiale, Dan C. Mihăilescu face câteva paralele pline de savoare între personajele "ultimului fanariot
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]