1,265 matches
-
decât ceea ce speraseră polonezii să obțină În 1919, s-au făcut mai multe încercări de negociere între diferitele facțiuni polono-ruse, dar toate au fost fără rezultat. În acest timp, relațiile polono-lituaniene s-au înrăutățit, deoarece politicienii polonezi găseau inacceptabile pretențiile lituanienilor pentru independența completă ca și pentru o anume configurație a graniței comune. Era vorba în special de orașul Wilno (Vilnius), capitala istorică a Lituaniei, locuită, e adevărat, de o majoritate poloneză. Negocierile polonezilor cu Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
găseau inacceptabile pretențiile lituanienilor pentru independența completă ca și pentru o anume configurație a graniței comune. Era vorba în special de orașul Wilno (Vilnius), capitala istorică a Lituaniei, locuită, e adevărat, de o majoritate poloneză. Negocierile polonezilor cu Guvernul provizoriu lituanian au consemnat unele rezultate pozitive și, la începutul anului 1920, forțele polono-lituaniene au efectuat câteva acțiuni militare comune împotriva bolșevicilor, cea mai importantă fiin Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura și polonezi pe 21
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
unu. Tuhacevski și-a lansat ofensiva pe 4 iulie de-a lungul axei Smolensk-Brest-Litovsk, traversând râurile Auta și Berezina . Corpul al III-lea de cavalerie condus de Hayk Bzhishkyan trebuia să învăluiască forțele poloneze prin nord, pătrunzând prin apropierea granițelor lituaniană și prusacă, (ambele aparținând unor țări ostile Poloniei). Armatele a IV-a, a XV-a și a III-a trebuiau să atace decisiv către vest, sprijinite dinspre sud de Armata a XVI-a și de Grupa Mozyrska. Timp de trei
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
o zonă puternic fortificată din timpul Primului Război Mondial, care oferea o posibilitate reală de stopare a ofensivei rusești. Încă o dată însă, efectivul al trupelor poloneze s-a dovedit insuficient. Corpul al III-lea de cavalerie al lui Bzhishkyan, sprijinit de forțele lituaniene, a cucerit orașul Wilno pe 14 iulie, forțându-i pe polonezi să se retragă din nou. În sud, în Galiția, cavaleria generalului Semion Budionnîi a avansat adânc în spatele frontului polonez, capturând orașul Brodno și apropiindu-se de Lwów și Zamość
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
două țări. Sovieticii și lituanienii au semnat un un tratat de pace pe 12 iulie 1920. Acest tratat recunoștea Vilniusul ca parte a Lituaniei. De asemenea conținea și o clauză secretă care permitea mișcările libere ale forțelor sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război ruso-polonez. Lituanieinii s-au angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război ruso-polonez. Lituanieinii s-au angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
ruso-polonez. Lituanieinii s-au angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul război din august 1920. Polonezii au avut puțini aliați. Franța a continuat politica de respingere a bolșevismuliu și după ce Mișcarea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Seimul din Vilnius a votat pe 20 februarie 1922 pentru alipirea la Polonia. Aceasta a dus la înrăutățirea relațiilor polono-lituaniene pentru deceniile care aveau să vină. Pe de altă parte, pierderea Vilniusului se poate spune că a salvat existența statului lituanian în perioada intebelică. În ciuda tratatului cu sovieticii din 1920 și a războiului cu Polonia, Lituania a fost aproape de a-și pierde statalitatea și a fi invadată și transformată în republică sovietică în 1920. Doar victoria poloneză în Războiul polono-sovietic i-
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
în anul 1696. a fost distrus de lituanieni în 1262 și 1324. În secolul al XIV-lea, orașul a devenit sediul episcopilor de Płock. Orașul a fost din nou ars de lituanieni în 1368, dar după Uniunea de la Krewo, raidurile lituanienilor au fost oprite, iar așezarea a fost reconstruită. În data de 21 aprilie 1703, în timpul Marelui Război al Nordului, a avut loc la Puștusk o bătălie unde armata suedeză a capturat o mare parte a armatei saxone. Deși intitial
Pułtusk () [Corola-website/Science/297852_a_299181]
-
organizație religioasă ca număr de aderenți. Minoritatea romano-catolică din Belarus, care constituie circa 15% din populație și este concentrată în vestul țării, în special în zona orașului Hrodna, este formată atât din belaruși, cât și din membrii minorităților poloneză și lituaniană. Într-o declarație dată mass-media în ce privește legăturile între Belarusian și Vatican, președintele Lukașenko a afirmat că ortodocșii și catolicii sunt „principalele două confesiuni din țara noastră”. Circa un procent aparțin Bisericii Greco-Catolice Belaruse. Belarusul a fost un principal centru al
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
s-a întrunit de câteva ori în Lublin. Pe 26 iunie 1569 aici s-a proclamat Uniunea statală polono-lituanuiană, numită în mod oficial "Republica celor două națiuni" ori "Federația celor două națiuni" (în limba poloneză: "Rzeczpospolita Obojga Narodów"; în limba lituaniană: "Žečpospolita" ori "Abiejų tautų respublika", prin care Polonia și Lituania deveneau un singur stat. Câțiva artiști și scriitori din perioada Renașterii au trăit și lucrat în Lublin, printre care Sebastian Klonowic și Jan Kochanowski, care a murit aici, în 1584
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
Au fost momente de bucurie, precum sosirile episcopilor nou-numiți în Warmia, dar și evenimente înfricoșătoare, cum ar fi mari incendii, epidemii și războaie, care au micșorat cu mult numărul populației și au distrus orașul. Olsztyn a fost jefuit de raiduri lituaniene în sec. al XXIII-lea și XXIV-lea. În timpul războaielor dintre Polonia și Ordinul Cavalerilor Teutoni, care s-a încheiat cu Tratatul de Pace Toruń din 1444, orașul a avut parte de multe schimbări și distrugeri. Ani de pace s-
Olsztyn () [Corola-website/Science/297932_a_299261]
-
fost anexată alături de Letonia și Estonia, fără să opună nicio rezistență. Acest fapt i-a făcut pe unii lituanieni să treacă de partea germanilor, când Hitler a invadat Uniunea Sovietică, sperând să ajute la recucerirea independenței Lituaniei. Unii dintre colaboratorii lituanieni ai germanilor au fost implicați în comiterea de crime de război prin participarea la Holocaust. În cadrul Armatei Roșii a fost formată o divizie de lituanieni, din rândul cărora au murit, după cum afirmă Krivoșeev, 11.600 de lituanieni. Când germanii au
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
și având capitala la Bârlad. Cu acest stat aveau legături și principatul de Suzdali, și Statul kievean - care a avut de altfel unele conflicte cu berladnicii. În sec. XIII teritoriul va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
Polonia lângă Danzig. Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun a ordinului era una dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii teutoni în Tannenberg 1410 în fața trupelor unite poloneze și lituaniene, restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea de la Tannenberg în cetatea Marienburg. În toamna aceluiași an trupele
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea de la Tannenberg în cetatea Marienburg. În toamna aceluiași an trupele lituaniene și poloneze stau la porțile cetății, Heinrich având circa 3.000 de ostași, și în vest, în afara cetății, circa 15.000 de soldați. Cu toate acestea, armata călugărilor de numai 18.000 era într-o inferioritate numerică clară în comparație cu oastea
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
fi rămas nimeni în viață. Însă, după pierderi imense, asediatorii s-au retras în direcție estică, iar asediații spre vest, în cetate. Cavalerii teutoni căzuti în luptă ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate pentru Ordinul Cavalerilor Teutoni, înfrângerea de la Tannenberg a fost începutul sfîrșitului statului cavalerilor teutoni. La data de
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
efective. Ambele armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene de cavalerie ușoară erau compuse din cam 180 de luptători. Structura unităților de pedestrași (sulițași, arcași, trăgători cu arbaleta) sau cea a subunităților de artilerie este necunoscută. Printre luptătorii ambelor tabere se aflau militari din multe țări și ținuturi. În afara
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
din Europa Occidentală, (în special din Alsacia și Lorena, principatele germane, Moravia, Boemia) și un mic contingent din Moldova (400 de arcași trimisi de Alexandru cel Bun). Istoricii din Uniunea Sovietică au exagerat rolul rușilor în bătălie. Astfel, anumite steaguri lituaniene, cum a fost cel din Smolensk, a fost considerat ca fiind rusesc. În descrierea bătăliei, acești istorici au încercat să prezinte sprijinul rusesc ca fiind decisiv pentru câștigarea bătăliei. Comandantul suprem al forțelor aliate polono-lituaniene a fost regele Władysław al
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
istorici au încercat să prezinte sprijinul rusesc ca fiind decisiv pentru câștigarea bătăliei. Comandantul suprem al forțelor aliate polono-lituaniene a fost regele Władysław al II-lea al Poloniei. Forțele poloneze erau sobordonate direct mareșalului Coroanei Zbigniew z Brzezia, iar cele lituaniene erau sub comanda directă a Marelui Duce al Lituaniei Vytautas cel Mare. Până de curând s-a crezut că în funcția de comandant suprem ar fi fost hatmanul Coroanei Zyndram z Maszkowic, idee bazată pe descrierea luptei făcute de Ioannes
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
suprem ar fi fost hatmanul Coroanei Zyndram z Maszkowic, idee bazată pe descrierea luptei făcute de Ioannes Longinus. Forțele teutonilor erau comandate direct de Marele Maestru Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Ioannes Longinus. Forțele teutonilor erau comandate direct de Marele Maestru Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile din spatele pozițiilor de pornire. Această manevră era folosită deseori de mongolii cu care lituanienii se confruntau în estul Marelui Ducat. Vytautas, care câștigase o vastă experiență în luptele cu
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]