2,404 matches
-
filosoful de la Păltiniș nu există nici o altă valoare în afara culturii, din realitatea existentă a culturii, remarcă Alexandru Paleologu, nu recunoaște aproape nimic, nu muzica, nu arta, nu literatura, nu poezia, numai filosofia și aceasta parțial, numai Platon și Hegel”. Aria livrescă a lui Cassian Maria Spiridon se completează și cu nume scriitoricești mai recente, dovadă a împrejurării că deschiderea d-sale pentru trecut nu se cantonează într- o etapă a „maeștrilor” mai îndepă rtați în timp, apți de idealizare. Cîțiva tineri
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
presupune o muncă ordonată și susținută, o bună relație cu timpul. Știu că vă supuneți unui program de lucru auster. Ce reprezintă pentru dumneavoastră scrisul: o necesitate, o plăcere, un cult? Ce vă oferă munca: bucurie, siguranță, putere, liniște? Universul livresc, unul adăugat, creat, poate fi acceptat ca o filozofie existențială, ca un modus vivendi? Mi-ați spus, odată, că v-ați fi dorit să aveți o viață contemplativă. Scrisul literar, evident, atunci cînd... îți reușește, devine o profesie și, concomitent
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
circule mai ales în lumea literară („umblam cu pantahuza, pe stânga și pe dreapta, să obțin fonduri pentru editarea lui Rebreanu”, interviu cu Nicolae Gheran, în Mesagerul de Bistrița-Năsăud, 3.10.2005), căreia îi este familiară prin contactul cu surse livrești: a folosit-o Mateiu I. Caragiale, în Craii de Curtea Veche („oferind colegilor săi străini veniți în România cu pantahuza sau în «anchetă» o somptuoasă și sibarită ospitalitate la castelul său istoric din Ardeal”); o întâlnim și la Nicolae Steinhardt
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
literatură ca vânătoare. Ceea ce pentru Odobescu funcționa ca pretext, pentru Cazimir e direct parabolă. O afirmă explicit, chiar dacă nu ostentativ, în Introducțiune: „Așadar, domnule Odobescu, interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești. Intervin însă și rațiuni de altă natură. Dacă lumea în care trăim a fost, încă din vechime, asemuită cu teatrul, o inițiativă la fel de legitimă ar fi, zic eu, s-o comparăm cu vânătoarea. Căci puține sunt relațiile între oameni care
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
preexistă într-un spațiu virtual și la rândul ei își vânează autorul.” (p. 13) În continuarea listei ar fi putut figura și cititorul profesionist. Acesta stă la pândă în fața cărții deschise, având a se feri, la rândul lui, de capcanele livrești. Unii, începători, trag aiurea după șepci (ca Tartarin din Tarascon, căruia Cazimir îi rezervă un loc special în această Epistolă); alții, aparent mai versați, se întorc cu prada gata împușcată (e cazul așa-numiților vânători cumpărători sau vânători cu gloanțe
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
Telefoane stă mărturie. Pentru ea, venită din „provincie”, adică de la țară, Mizilul este un liman. De unde se vede că judecata stă în sistemul de referință. Pentru Caragiale, Mizilul e o gară cu prieteni. Pentru Bogza, care tânjește după el pesemne livresc, ca loc unde lucrurile se zbat să se miște, e o dezamăgire plină de plictis. Tot ce a încercat Leonida să pună pe picioare e ruină. Morbul provinciei intră în îmbrăcăminte, în priviri, în indiferența vieții față de oameni și-a
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
căreia i se devotase, Rudbeck țintea la o tehnologie a transcrierii prompte, în mărime naturală, - pasărea, abia vînată, era pusă direct pe hîrtie, trasîndu-i-se febril, cu mină de plumb, contururile. Paradoxal, această aplicație neîmblînzită nu-l apăra totuși de fantasme livrești, omul care voia să repertorieze exact toată suflarea Nordului căzu pradă unei himere lingvistice, ostenindu-se îndelung să dovedească proveniența laponei din ebraică. Un incendiu, în 1702, se înverșună, încă mai eficace, împotriva operei fundamentale a acestui eroic pionier, din
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
seama că în prezent sînt interzise mii de cărți în lume și în continuare sînt exilați scriitori sau declarați persona non grata (vezi cazul Günter Grass). Ambiția lui Werner Fuld a fost de a descrie o tipologie exactă a cenzurii livrești, ajungînd să schițeze trei categorii de proscriere a tipăriturilor: interdicția pe bază de ultragiu adus bunelor moravuri (Werther-ul lui Goethe, Lolita lui Nabokov, Florile răului de Baudelaire sau American Psycho de Bret Easton), interdicția religioasă (autori intrați sub stigmatul unei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
publicitate”) sau, aproape de manifest, „Petiții canine”: „primarul trebuie să învețe/ limba câinelui/ care lansează spre lună/ atâtea petiții nesoluționate”. Dincolo de câteva „accidente de parcurs” („Când angoasa mă doboară”, „Nostalgie”), recunoaștem în Toma Grigorie și un liric receptiv la discursul „orientat” livresc. Referințele mitologice (Ianus, Persephona, Poseidon, Narcis, Atlas etc.) sau invocarea lui Ionesco ori Beckett („Așteptăm să se întâmple ceva/ ce nu ni s-a mai întâmplat vreodată/ așteptăm să vină Godot// suntem cu toții/ clonele lui Vladimir și Estragon// nu suntem
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește în tectonica ei autotelică și fragmentară, un amestec de stări afective și atitudini emblematice, deopotrivă, pentru om și scriitor, de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc.
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă la
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
de amintiri fără nerv dramatic, în care cititorul e atras nu atît de atmosferă, aproape inexistentă din cauza sărăciei de detalii concrete, cît de țesătura de constrîngeri la care pastorul a fost supus în RDG. Gauck nu e scriitor în accepția livrescă a termenului, preotul născut în 1940 la Wustrow, un sat baltic din apropierea Rostockului, fiind mai obișnuit cu predica în fața enoriașilor decît cu ritmul cuvintelor puse pe hîrtie. Citind volumul, ai senzația că parcurgi o suită de memorii fruste și cu
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
și ață) și prin înscenarea stilistică: schimbul de replici al celor doi, plin de aluzii și de codificări ideologice care de care mai complexe, urmează totuși logica elementară a jocului de-a șoarecele și pisica. Fac parte, toate aceste strategii livrești, din - și aici e de regăsit din nou amprenta gândirii lui Manea - rezistența prin parodie. Literatura nu poate răspunde politicului pur și simplu prin „negarea solemnă, luându-l în serios” (și, din păcate, asta n-au înțeles prozatorii „obsedantului deceniu
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
dacă „deliciile ambiguității, ale jocului estet, rafinat” - pandantul cultural al societății „compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea a apelat în anii dictaturii ceaușiste, țin, într-adevăr, de fizionomia literaturii române și cât din ele sunt excrescențe bolnave contra cenzurii.
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri fac sex de-și rup aripile” (burlescă). Sub ostentația porno se întrevede livrescul: „și spune-le că și mîine o luați de la zero,/ că e ok,/ că sexul tău nu doarme în bibliotecă între proust și james joyce” (poezia, gen). Sau chiar imponderabilul: „spaima de bărbați în care te culcai și trezeai,/ oglindă
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
Sorin Lavric Claude Lévi-Strauss, Cealaltă față a Lunii. Scrieri despre Japonia, prefață de Junzo Kawada, traducere din franceză de Giuliano Sfichi, Edit. Polirom, 2013, 218 pag. Călătorind de cinci ori în Japonia, țară pe care a întîlnit-o livresc înainte de a o călca cu piciorul, Lévi-Strauss a ținut între 1977 și 1988 cîteva conferințe asupra spiritului nipon, cu ochiul antropologului preocupat mai puțin de muzee, cît mai mult de obiceiuri. Muzeul e forma convențională de supraviețuire a relicvelor, un
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
o sumedenie de cititori cărora lectura textului meu le-ar putea face măcar tot atâta bine cât bine mi-a făcut mie scrierea lui”. Desigur, cartea lui Andrei Pleșu se adresează, cum s-a spus, „degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei fraze de rasă, și filosofilor care vor să învețe cum poți mânui nuanțe contrare fără a te încurca în capcana lor” (Sorin Lavric), oferind nu doar o lectură adecvată a pildelor biblice, ci și o mărturie
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
de dedicație, „lui Relucă” (p. 141). Nu numai că fiului apostat cumulul de diminutive i se pare intolerabil, dar, în replică, pentru o epistolă la fel de lapidară, acesta se străduiește să facă uz de întregul inventar de tactici (retorice, persuasive, sugestive, livrești) pe care-l are la dispoziție. Se simte amorțit de o imposibilitate de ordin practic (fiind hăituit de amintirea unei lecții de pian în timpul căreia, pur și simplu, nu cunoștea partitura, în ciuda încrederii insistente a profesoarei), își face scrupule dintre
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din literatura universală, care reflectă textul pe care îl citim, pe măsură ce îl „ face” un autor dispus să dispară prin și în scriitură. Iată un exemplu: la un moment dat, reflectând eul narant asupra ideii că „se
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită pe tradiția de margine europeană și de răspîntie a Orientului. Jurnalul cu fața ascunsă îl dezvăluie ca pe un cititor bulimic (găsim în paginile sale sute de referințe livrești - de la Sadoveanu la Nabokov, de la Virginia Woolf la Ernst Jünger, de la romancierii sud-americani la cei nordamericani, de la Gorki la Victor Erofeev și de la Șolohov la Nadejda Mandestam). Voluptatea de gourmet a notelor de lectură și de atelier le apropie de
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
autorul își satisface nevoia de spirit în trei împrejurări: citind cărți, întîlnind personalități sau vizitînd locuri consacrate. În volumul Această lume nu e o concluzie, cea de a cincea carte a autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
e greu de înțeles rostul unor astfel de declarații de intenție la un poet matur și stabil valoric). Acestea din urmă formează, după părerea mea, nucleul dur al cărții. Narativitatea intră într-un tandem reușit cu un anume tip de livresc. Evocarea lumii literare afine lui ar putea fi interpretată ca o formă tardivă de pact cu minimalismul cotidian al tinerei generații de poeți. Apar, de altfel, multe nume d’antan, în conjuncturi anecdotice: Nichita Stănescu, Ion Drăgănoiu, Tomozei, Marius Robescu
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
da, literatură străină înseamnă, în Franța, în primul rînd literatură anglo-saxonă. Florence Noiville participă chiar acum, în timp ce eu redactez acest text într-o magazie a librăriei Kyralina, la o dezbatere organizată de Institutul Francez în această minunată bucățică de Paris livresc. Pentru că eu deja am vorbit cu ea, nu mai particip la dezbatere. Florence Noiville, cum ați reușit să treceți de la cifre la litere, într-o lume care face mișcarea inversă? Am ajuns cumva din întîmplare la economie, pentru că în anii
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]