925 matches
-
din localitatea Breaza o zonă cu un veritabil potențial balnear, care întregește salba stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Prahovei. Pe teritoriul localității se găsesc, de asemenea, câteva monumente ale naturii: -Fagul prințesei- A crescut pe malul stâng al râului Provița, în liziera sudică a pădurii din cheia Proviței, la circa 15-30m de firul văii amintite, într-o poieniță. S-a păstrat în constiința localnicilor și sub numele de “Copacul cel mare”. Are venerabila vârstă de peste 600 de ani. Nu este înalt dar
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
țărm, pînă în stațiune, doar cunoști locurile... De la spital, spre primele hoteluri din stațiune, duce un drum îngust, cu urme de asfalt pe alocuri. De o parte, arătura de toamnă, cu rădăcini de porumb întoarse către cerul plumburiu. De cealaltă, liziera de salcîmi și plopi, cu crengile pline de cuiburi de cioară. Printre copaci, răzbește zgomotul mării. Apoi liziera se îngustează, pînă se termină cu niște tufari. Urmează țărmul: înalt și abrupt, din care, jos, la bază, mușcă mereu valuri uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu urme de asfalt pe alocuri. De o parte, arătura de toamnă, cu rădăcini de porumb întoarse către cerul plumburiu. De cealaltă, liziera de salcîmi și plopi, cu crengile pline de cuiburi de cioară. Printre copaci, răzbește zgomotul mării. Apoi liziera se îngustează, pînă se termină cu niște tufari. Urmează țărmul: înalt și abrupt, din care, jos, la bază, mușcă mereu valuri uriașe. O mare vînătă și un cer greu, de plumb se împreunează undeva, în larg, într-o zonă neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe ea. Iar acum... "despărțiți de mine..." Hotărît brusc, mînat de dorința ce-l domină, se întoarce pe drumul cu urme de asfalt. Pustiu. Rămas fără sprijin, cerul pare să se surpe asupra malului sub care se zbuciumă valurile. Peste liziera de salcîmi, se rotesc sute de ciori; din cauza lor, Mihai nu mai aude marea. Croncănitul înfiorător din jurul său îi dă impresia că aceste biete zburătoare ridicole se cred corbi și văd în el un cadavru, asupra căruia se vor repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să vă uitați la albi, pentru că albii sînt fructul oprit pentru voi, cioroii. V-ați luat puștile cu repetiție, v-ați urcat În Merc-ul Împopoțonat, model ’49 și-ați Înghițit pastilele roșii cumpărate de la Roland Navarette. Erați În Hollywood, la liziera pădurii, locuită de albi. Sugar făcea mișto de tine că ești poponar, tu tot spuneai că e din cauză că nu sînt fete prin partea locului. Atunci Sugar spune „Dovedește, dovedește!“ și Începeți să trageți cu ochiul. Vi se pune pata. SÎnteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din văile râurilor și de la lizierele pădurilor, după proliferarea magazinelor second hand, dar și după numărul mașinilor de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din văile râurilor și de la lizierele pădurilor, după proliferarea magazinelor second hand, dar și după numărul mașinilor de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă la culoare pe un tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un izlaz mare și pustiu mărginit pe două laturi de salcâmi <...>. Observăm într-o parte a câmpului un avion de vânătoare, ce părea să fi aterizat forțat deoarece se găsea pe burtă. Aterizăm și, rulând, ne dăm seama că în lizierele de salcâmi se găseau perfect camuflate avioanele unui grup de vânătoare. Un camarad ne dă lămuriri: <inițial scrisese: "dispozițiuni">: pliem avioanele, le așezăm la o anumită distanță unele de altele și le acoperim cu frunze. Apoi alergăm la avionul accidentat
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de atunci , Muzeul "Porțile de fier" de astăzi MĂRTURII 71 cauză unii profesori preferau să țină examenele în afara clădirii ca să evite astfel operația de evacuare. Profesorul Th. Câmpan, de exemplu, a preferat să țină examenul de Fizică la marginea unei liziere de salcâmi. După sesiune, noi studenții, am plecat o parte la Găești, pentru luna de pregătire militară, iar alții la stagiul de practică în diferite orașe. Stagiile de practică erau foarte bine plătite, cât echivalentul câtorva burse studențești. În acest
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
o scară mai mare lumea trăită, conferindu-i autenticitatea unui cineverité și a faptului cotidian. Unul dintre ele (prietenul cu care am văzut filmul m-a rugat să-l aleg pe acesta): oamenii așteaptă în stație un autobuz lîngă o lizieră. Autobuzul sosește și întoarce, însă manevra stupidă și neîndemînatică a șoferului îi împinge și aproape îi mătură pe oameni ca pe o turmă care se regrupează apoi inerțial în jurul mașinii pentru a se înghesui la uși. Filmul reușește de asemenea
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
în mintea ei, o făcea mai slabă și mai puternică - sortită unui final tragic, dar mult mai pasionantă ca personaj. Era uluită să-și dea seama cât de geloasă fusese pe Jina în tot timpul ăsta. Mary a ajuns la liziera de copaci din lungul râului și-a oftat când picioarele goale i-au atins nisipul. Nu credea că existau prea multe șanse să moară în excursia asta; în broșură scria foarte clar că The Salmon Adventure Company n-a înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în seamă ploaia. Nu-și mai găsiseră bluzele sau, cel puțin, așa ziseseră. Jina a presupus că băieții își aruncaseră o parte din lucruri peste bord, pe ascuns, și că, în josul râului, aveau să găsească fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
față. O jumătate de ceas. Instalezi o poziție falsă pe versantul de vest. Îți acoperi mișcările și pregătești linia de apărare la două mii de pași spre nord, sus, pe culme. Cale de retragere la alți cinci sute de pași, dincolo de liziera pădurii. Lăncierii, avansare prin pădure, Învăluire pe dreapta, atac la semnal. Linie de arbalete pe centru. Linie avansată spre est, cu zid de scuturi. Executarea. Fără nici un cuvânt, comandanții de detașamente Își luară luptătorii și porniră spre locurile indicate. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dispărură În direcțiile indicate. - Restul Apărătorilor, continuă Angelo, regruparea pe aliniamentul nord-est, la o mie cinci sute de pași, imediat sub linia de foc a artileriei. Pregătiți țăruși ascuțiți Împotriva atacului de cavalerie. Descălecați și ascundeți caii În spate, după lizieră. Nu reacționați la apariția celui de-al doilea val, până la semnalul meu. La semnal, părăsiți poziția și vă regrupați la o mie de pași În spate, În formație de cavalerie, pe două aripi În rânduri de patru. Vom stabili tactica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care traducea sonor ordinele generalului Mihaloglu. - Semnal către Francisco! ordonă Angelo. Tragere cu douăzeci de grade mai sus, dincolo de creastă, la semnalul meu! Linie de archebuzieri În avans constant pe centru! Sper că mongolii au intrat pe pozițiile indicate, dincolo de lizieră... Observatorul duse ambele brațe orizontal spre est. Războinicii lui Amir se aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult sub capacitatea lui reală de a stăpâni câmpul de luptă. Pentru tânărul pictor, Angelo era, În mod indubitabil, un geniu militar. Și apoi, brusc, Alexandru Îl văzu pe Amir. Știu că e el, deși totul se petrecea departe, la liziera din stânga a pădurii. Era un călăreț fără calpacul de vulpe pe care Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarse spre grupul condus de Pietro. Oană și Erina Întoarseră și ei caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]