1,675 matches
-
1997 ca ofițer operativ de contraspionaj extern, îndeplinind pe rând funcțiile de șef de birou, locțiitor de șef serviciu și apoi șef de serviciu (1997-2000). În anul 1999, a absolvit un curs postuniversitar de management, fiind înaintat la gradul de locotenent-colonel. Între anii 2000-2004, Silviu Predoiu deține funcția de șef de direcție în cadrul SIE, conducând pe rând următoarele departamente: combaterea crimei organizate (2000-2004), antiterorism (2002-2003) și apoi protecție internă (2003-2004). Urmează în această perioadă o serie de programe de pregătire specifică
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
(alternativ: Rioșianu, n. 1892 - d. 30 august 1941) a fost un militar român, care a îndeplinit funcția de ministru al Bucovinei în 1941. A fost căsătorit cu Sonia Economos. A avut gradul de locotenent-colonel și a îndeplinit funcția de subsecretar de stat pentru poliție și siguranță în Ministerul Afacerilor Interne în perioadele 10 - 14 septembrie 1940 (în Guvernul Ion Antonescu (1)) și 14 septembrie 1940 - 24 ianuarie 1941 (în Guvernul Ion Antonescu (2)). În
Alexandru Rioșanu () [Corola-website/Science/308851_a_310180]
-
de pe Pârâul Assunpink) a fost o victorie a americanilor în fața armatei britanice, venită după lupte duse în orașul Trenton, New Jersey, la 2 ianuarie 1777, în timpul Războiului de Independență al SUA. General Charles Cornwallis lăsase de soldați britanici sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood în Princeton, New Jersey. După o victorie-surpriză în bătălia de la Trenton în dimineața zilei de 26 decembrie 1776, generalul George Washington din Armata Continentală și consiliul său de război se așteptau la un contraatac britanic puternic. Washington și
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
(n. 22 noiembrie 1899 - d. 199? De asemenea, în arhiva SRR există un interviu acordat de , datând din iulie 1999.) a fost un ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații(SSI), șeful Secției a II-a Contrainformații, având gradul de locotenent-colonel.(aprilie 1941 - 23 august 1944) Traian Borcescu s-a născut la data de 22 noiembrie 1899, în comuna Cireșanu, pe atunci în jud. Buzău, azi sat Cireșanu în com. Baba Ana, jud. Prahova. Mai toată cariera militară și-a desfășurat
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
mai multe internări succesive prin diferite spitale: Spitalul Colentina, Spitalul Militar Central București, Spitalul Gerota etc., internări totalizând circa un an de zile. În decembrie 2001, grav bolnav de ulcer, rinichi și coxartroză bilaterală trece în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, primind din partea statului o pensie militară. Astăzi memorialul Robi pe Uranus este considerat una dintre mărturiile documentare privitoare la latura întunecată a dictaturii comuniste ceaușiste din România și este amintit în celebrul Raport al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
gradul de căpitan. Este repartizat la Regimentul 5 Infanterie. La 31 decembrie 1906 a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în 1909 ca adjutant-major la Divizia 5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef de stat major al Armatei 3 bulgară și comandant al Diviziei 6 Infanterie în campania din România în perioada 1916-1918. La
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
decolat de pe "Hornet", comandate de colonelul Stanhope C. Ring, au urmat un curs greșit, la 263 de grade, în loc de 240 de grade cum raportaseră cercetașii. Astfel, Regimentul 8 Bombardiere a ratat portavioanele japoneze. Escadronul 8 Torpiloare de pe "Hornet", comandat de locotenent-colonelul John C. Waldron a rupt formația, l-a părăsit pe Ring și a urmat cursul corect. Escadronul lui Waldron a văzut flota japoneză la ora 09:20 și a pornit atacul, urmat de Escadronul 6 Torpiloare de pe "Enterprise", care a
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
muniții. Toate acestea au făcut ca portavioanele japoneze să fie într-o situație extrem de vulnerabilă. Escadroanele de pe "Enterprise" s-au despărțit și au atacat două ținte. Începând cu ora 10:22, McClusky și piloții lui au lovit portavionul "Kaga", iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best, comandând trei bombardiere, l-a atacat pe "Akagi" patru minute mai târziu. Escadronul de pe "Yorktown", comandat de Max Leslie, l-a lovit pe "Sōryū". Simultan, Escadronul 3 Torpiloare l-a luat la țintă pe "Hiryū" care se
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de Agricultură din Pardes Hanna, la Școala Diplomatică a Agenției Evreiești și apoi la Școala de Stat Major din Franța. În anul 1939 și-a început cariera militară în cadrul Hagana și apoi a servit în Armata Britanică cu gradul de locotenent-colonel. A desfășurat o activitate activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
doilea președinte al națiunii, de unul din bodyguarzii săi. Administrația Barre va conduce Somalia pentru următorii 21 de ani până la izbucnirea Războiului Civil. În afară de Barre, Consiliul Suprem Revoluționar ce a preluat puterea după asasinarea lui Sharmarke a fost condus de locotenent-colonelul Salaad Gabeyre Kediye și de șeful poliției, Jama Korshel. Kediye a deținut oficial titlul de "Părinte al Revoluției" iar Barre a deținut pentru scurt timp conducerea Consiliului. În anii ce au urmat Consiliul a arestat membri ai fostului guvern civil
Republica Democratică Somalia () [Corola-website/Science/329114_a_330443]
-
și cu soldații din alte culte creștine și cu evreii din unitatea sa. Truman a fost lăsat la vatră cu grad de maior în mai 1919. În 1920 a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul Regimentului 379 Artilerie de Câmp, unitate din cadrul Diviziei 102 Infanterie. După ce a fost înaintat la gradul de colonel, Truman a comandat și
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
la gradul de maior în 1890. Datorită însușirilor sale i s-a încredințat misiunea de organizare a liceelor militare din Marburg și Komenitz. Foarte mulțumit de rezultatele sale, împăratul Franz Ioseph I a dispus avansarea pe loc la rangul de locotenent-colonel (1894), iar pe 22 mai 1897, înaintarea la gradul de colonel și investit comandant al regimentului "Freiherr von Bouvard" nr. 74 din Galiția. Ofițerul, între altele purtător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a III-a, a Crucii de
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
de combatere a criminalității economice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Transnistriei. La data de 10 septembrie 2003, a fost numit în postul de șef al Departamentului de Afaceri Interne din orașul Bender. În anul 2003, este avansat la gradul de locotenent-colonel de miliție. La 12 noiembrie 2006, prin decretul președintelui Igor Smirnov, a fost numit în funcția de prim-viceministru al afacerilor interne. În ianuarie 2007, a fost înaintat la gradul de colonel de miliție. În ianuarie 2007, colonelul Vadim Krasnoselski este
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]
-
Nordiste și îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea să se întoarcă la Regimentul 15 Iowa, i se aprobă transferul și i se oferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel. Aflat mereu în prima linie, Pomuț a luptat în numeroase bătălii grele. Cu privire la capacitățile militare ale lui George Pomutz în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și se distinge în mod repetat în armata din nord, câștigând rapid gradul de general de divizie (septembrie 1794). Petrece apoi o perioadă scurtă în cadrul „Armatei Rinului”, înainte de a fi afectat „Armatei din Italia
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
și l-a făcut cunoscut, cel puțin în Franța, ca literat. În perioada 1759-1770, Gibbon a fost înrolat (în serviciu activ și în rezervă) în „miliția” comitatului South Hampshire, la început cu gradul de căpitan, ulterior avansând până la gradul de locotenent-colonel. După ce tatăl său a murit (în 1770), Edward Gibbon s-a stabilit la Londra (Bentinck Street No. 7). Aici a aderat la cluburi selecte, printre care și "Dr. Johnson's Literary Club". L-a succedat pe Oliver Goldsmith, ca profesor
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
locotenent. În timpul "bătăliei de la Dettingen", la 27 iunie 1743, a fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Constanța, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 74 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Ioan Petrescu. Regimentul 74 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 74 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336153_a_337482]
-
șapte în lista filmelor cu cele mai mare încasări din 2007, câștigând 276 milioane de dolari pe piața internă și 329 milioane de dolari la nivel internațional, având un total de 585 milioane de dolari. În septembrie 2012, virusologul militar locotenent-colonelul Robert Neville (Will Smith) este ultimul om sănătos din orașul New York. În decembrie 2009, Neville și-a pierdut soția, Zoe (Salli Richardson), și pe fiica sa, Marley (Willow Smith), într-un accident de elicopter în timpul unei carantine haotice din Manhattan
Legenda vie () [Corola-website/Science/325936_a_327265]
-
a fost repartizat ofițer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1-a Munte "Sinaia". Muncind cu pasiune a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și promovat, în 1927, ajutor al comandantului Diviziei 1-a Munte. După doi ani a fost numit comandant al Batalionului 2 Vânători de Munte. Avansat la gradul de colonel în anul 1935, Ion Dumitrache a comandat cu multă fermitate Grupul
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
polonezi - 12 % alții). A urcat rapid în ierarhia ofițerească - de la 1 mai 1892 a fost maior al regimentului de infanterie nr. 26 din Esztergom (53 % maghiari - 38 % slovaci - 9 % alții); în noiembrie 1894 a ajuns la doar 40 de ani locotenent-colonel al regimentului de infanterie nr. 72 din Bratislava (20 % germani - 28 % maghiari - 51 % slovaci - 1 % alții); în 1895 a fost comandantul unui batalion detașat la Castelnuovo; de la 1 noiembrie 1896 Kövess a fost colonel al regimentului de infanterie nr. 52
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel (1962), colonel (1964) și general-maior (1968). A răspuns de țările de limbă engleză și a coordonat toate operațiunile importante împotriva SUA și a Marii Britanii, conducând rezidența de spionaj de la Londra. Potrivit memoriilor generalului Ion Mihai Pacepa, colonelul Ilie suferea pe la mijlocul
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
de doi ani de trăit. El a fost trimis ca șef al rezidenței de spionaj din Paris pentru a beneficia de tratament medical francez, cu acoperirea de prim-consilier al Ambasadei României la Paris. Acolo a colaborat cu adjunctul său, locotenent-colonelul (ulterior colonel) Mihai Caraman, la obținerea de informații secrete din cadrul NATO, recrutând doi funcționari importanți ai organizației ce au furnizat zeci de mii de documente militare secrete, care au fost transportate direct la Moscova. Echipa pe care o conducea a
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
a decis arestarea ministrului României la Petrograd și a membrilor ambasadei române, iar Tezaurul României a fost confiscat de către regim. La solicitarea reprezentanților tuturor ambasadelor străine din Petrograd, arestații însă au fost eliberați a doua zi. La 2 ianuarie 1918, locotenentul-colonel Ion Antonescu, a înaintat un studiu privitor la dislocarea în Basarabia a unor formațiuni militare române. Scopul acestei dislocări ar fi urmat să fie asigurarea reaprovizionării trupelor care operau pe frontul român și a populației românești. Pentru aceasta ar fi
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]