KorAP: Find »[drukola/base=logodnic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...45 >

1,111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se că celelalte n-o vedeau, Îmi șopti la ureche: — Beatriz n-a venit nici vineri. Știi de ce? — Tu nu ești logodnicul ei, nu-i așa? — Nu. Doar un prieten. — Mi se pare că e bolnavă. — Bolnavă? — Așa a zis una din fetele care a sunat-o acasă. Acum trebuie să plec. Înainte să apuc a-i mulțumi pentru ajutor, fata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

permite să-și piardă timpul cu „distracții deșarte“. Hotărârea fu luată la insistențele repetate și perseverente ale fetelor, care se convinseseră pe deplin că nu sunt duse în străinătate pentru că părinții lor stau cu grija permanentă de a le găsi logodnici și a le mărita. Poate că și părinții se convinseseră, în sfârșit, că logodnicii pot fi întâlniți și în străinătate și că o călătorie de o vară nu poate dăuna cu nimic, ci, într-un fel, ar fi chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și perseverente ale fetelor, care se convinseseră pe deplin că nu sunt duse în străinătate pentru că părinții lor stau cu grija permanentă de a le găsi logodnici și a le mărita. Poate că și părinții se convinseseră, în sfârșit, că logodnicii pot fi întâlniți și în străinătate și că o călătorie de o vară nu poate dăuna cu nimic, ci, într-un fel, ar fi chiar în măsură „să facă posibil“. Aici e locul să amintim că proiectata căsătorie a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a înciudat. I-a dăruit cameristei Katia un șal adus de mine, unul scump, de care poate nici n-a mai văzut, deși și înainte a trăit în lux. Cât despre cununie, nu pot zice nici pâs. Ce fel de logodnic sunt eu, dacă mi-e frică și să mă duc la ea? Așa că stau aici și, când nu mai pot răbda, mă furișez în taină pe lângă casa ei, trec pe stradă sau mă ascund după colț. Într-un rând am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe băiețandrii ăștia răutăcioși? — Păi eu, dragă... eu, firește, sunt gata și... prințul... Totuși, Ivan Feodorovici îi întinse prințului mâna, dar nu apucă să i-o strângă și fugi în urma Lizavetei Prokofievna care, cu scandal și mânie, cobora scara. Adelaida, logodnicul ei și Alexandra își luară, sinceri și prietenoși, rămas-bun de la prinț. Evgheni Pavlovici se număra și el printre ei, fiind singurul vesel. S-a întâmplat cum mi-am dorit eu! Păcat numai că, bietul de dumneavoastră, ați avut de suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce să țipe, o privi cu bucurie infinită și deodată își duse repede mâinile ei la buze și i le sărută de trei ori. — Haideți! îi chemă Aglaia. Prințe, o să mă conduci. Se poate, maman? Mă poate duce la braț logodnicul care a renunțat la mine? Nu-i așa că ai renunțat pe veci la mine, prințe? Nu așa, nu așa se oferă brațul unei doamne, chiar nu știi cum se ia o doamnă de braț? Uite-așa, să mergem, o să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
au început să fie de părere că zeci și sute de cunoscuți și prieteni buni seamănă grozav de bine cu Podkoliosin. Și înainte de Gogol știau că prietenii lor sunt ca Podkoliosin, nu știau doar că așa îi cheamă. În realitate, logodnicii sar grozav de rar pe ferestre înaintea nunților lor, pentru că săritura, ca să nu mai vorbim de alte aspecte, este un lucru incomod; cu toate acestea, mulți logodnici, chiar oameni respectabili și inteligenți, ar fi gata, înainte de a merge la altar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lor sunt ca Podkoliosin, nu știau doar că așa îi cheamă. În realitate, logodnicii sar grozav de rar pe ferestre înaintea nunților lor, pentru că săritura, ca să nu mai vorbim de alte aspecte, este un lucru incomod; cu toate acestea, mulți logodnici, chiar oameni respectabili și inteligenți, ar fi gata, înainte de a merge la altar, să recunoscă singuri că sunt alde Podkoliosin. De asemenea, nu toți soții strigă la fiecare pas: „Tu l’as voulu, Georges Dandin!“* Însă, Doamne, de câte milioane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
el. — În orice caz, nimic neașteptat. Am aflat că totul e adevărat. Soțul meu a avut mai multă dreptate decât noi; a ieșit cum a prevăzut el de la bun început. Unde-i? — Nu-i acasă. Ce-a ieșit? — Prințul e logodnic în toată regula, s-a hotărât. Mi-au spus surorile mai mari. Aglaia e de acord; chiar au încetat să se mai ascundă. (Știi doar că până acum acolo au făcut-o pe misterioșii.) Nunta Adelaidei va fi iarăși amânată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
gândi Varia. — Și cum e acolo, părinții se bucură? întrebă Ganea deodată. — N-nu, mi se pare. De altfel, poți deduce și singur; Ivan Feodorovici e mulțumit; maică-sa se teme; și mai înainte era dezgustată că ar putea fi logodnic; asta se știe. Nu de asta-i vorba; ca logodnic, e clar că e unul imposibil și de neînchipuit. De situația de acum te întreb. Cum stau lucrurile? Și-a dat acordul oficial? — Până acum nu a spus „nu“, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ganea deodată. — N-nu, mi se pare. De altfel, poți deduce și singur; Ivan Feodorovici e mulțumit; maică-sa se teme; și mai înainte era dezgustată că ar putea fi logodnic; asta se știe. Nu de asta-i vorba; ca logodnic, e clar că e unul imposibil și de neînchipuit. De situația de acum te întreb. Cum stau lucrurile? Și-a dat acordul oficial? — Până acum nu a spus „nu“, asta-i tot; dar din partea ei nici nu putea fi altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Varia, simțind că a mers prea departe. Nu înțelegi nimic, parcă ai fi un școlar. Crezi că toate astea ți-au putut dăuna în ochii Aglaiei? Nu știi ce caracter are; i-ar întoarce spatele celui mai de vază dintre logodnici și-ar fugi să moară de foame într-un pod cu cine știe ce student. Ăsta-i visul ei! Niciodată n-ai fost în stare să pricepi că, în ochii ei, ai fi devenit interesant dacă te-ai fi priceput să suporți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fericirea fiicei lor. Pe deasupra, Belokonskaia urma să plece în curând; întrucât protecția ei însemna mult în înalta societate și deoarece erau șanse ca ea să aibă o atitudine binevoitoare față de prinț, părinții Aglaiei sperau că „societatea“ îl va primi pe logodnicul Aglaiei de-a dreptul din mâinile atotputernicei „bătrâne“ și că, prin urmare, dacă se va observa ceva ciudat la acesta, având o asemenea protecție, ciudățenia va părea mult mai puțin ciudată. Problema e că părinții nu erau câtuși de puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
A fost omul cel mai mărinimos din lume, vă asigur! Prințul nu doar se sufoca, ci, ca să zicem așa, „se îneca în efuziunile inimii lui minunate“, cum avea să se exprime Adelaida în dimineața zilei următoare, într-o discuție cu logodnicul ei, prințul Ș. — Ah, Dumnezeule! spuse râzând Ivan Petrovici. De ce n-aș putea fi ruda unui om chiar mă-ri-ni-mos? Ah, Dumnezeule! strigă prințul, fâstâcindu-se, grăbindu-se și înflăcărându-se din ce în ce mai mult. Iar... am spus o prostie, dar... chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Belokonskaia îi spuse Lizavetei Prokofievna: — După cum văd, e și bun, și rău. Iar dacă vrei să afli părerea mea, e mai degrabă rău. Vezi și tu ce fel de om e, bolnav! Lizaveta Prokofievna decise definitiv în sinea ei că logodnicul e „imposibil“ și, peste noapte, își dădu cuvântul că „atâta timp cât mai trăiește ea, prințului nu-i e scris să fie soțul Aglaiei“. Aceasta era hotărârea cu care se trezi a doua zi dimineața. Dar, tot în cursul dimineții, pe la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dovadă de o inconsecvență uimitoare. La o întrebare, de altminteri extrem de discretă, pusă de surorile ei, Aglaia răspunse deodată cu răceală, retezându-le-o cu obrăznicie: — Niciodată nu i-am promis nimic, niciodată în viață nu l-am considerat drept logodnicul meu. Pentru mine e un străin ca oricare altul. Lizaveta Prokofievna explodă subit. — Nu mă așteptam la asta din partea ta, spuse ea cu amărăciune. Ca logodnic e imposibil, asta o știu și slavă Domnului că s-a întâmplat așa. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Niciodată nu i-am promis nimic, niciodată în viață nu l-am considerat drept logodnicul meu. Pentru mine e un străin ca oricare altul. Lizaveta Prokofievna explodă subit. — Nu mă așteptam la asta din partea ta, spuse ea cu amărăciune. Ca logodnic e imposibil, asta o știu și slavă Domnului că s-a întâmplat așa. Dar nu mă așteptam să spui asemenea cuvinte! Credeam că o să aud altceva de la tine. I-aș fi alungat pe toți cei de aseară și pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și trăiește din munca ei. De unde atâta dispreț pentru o cameristă? — Nu munca o disprețuiesc, ci pe dumneavoastră când vorbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aproape bogat, prostuț, dar democrat și având ideea fixă a nihilismului contemporan descoperit de domnul Turgheniev 82, care nu vorbea aproape deloc rusește, se îndrăgostise de o fiică a generalului Epancin și reușise să fie primit în casă ca virtual logodnic. Dar, la fel ca seminaristul francez, despre care se tipărise de curând o anecdotă, care s-a lăsat dinadins hirotonisit ca preot, care ceruse dinadins hirotonisirea, îndeplinise toate ritualurile, toate închinăciunile, săruturile, juruințele și celelalte, pentru ca a doua zi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât de mult logodnicul (după părerea unora, „seducătorul“), încât dăduse fuga la el chiar a doua zi după ce acesta o părăsise, găsindu-l la amantă; alții susțineau că, dimpotrivă, el fusese cel care o ademenise la amantă și că o făcuse numai împins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

viitoarea mea soacră. Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care nu numai că este mama viitorului meu soț (Încă nu mă pot gîndi la cuvîntul „logodnic“ fără o grimasă), dar Îmi mai achită și cheltuielile de nuntă. În plus, sînt prin excelență genul de persoană care vrea să le facă tuturor pe plac. E o urmare a faptului că am avut o mamă alcoolică și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

rămâie mai prejos de "cellalt". Locotenentul însă a jucat puțin și numai cu vreo trei fete, între care și cu Marta. Și atunci, pe fața ei, Apostol a văzut o mândrie și o bucurie rău ascunsă... În trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otravă. Se simțea nenorocit și-l băteau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur ca Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el care, ca fiu de văduvă, nici n-a

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se spre însoțitorul ei, îi vorbi cu o veselie mai zgomotoasă, ca și cum ar fi vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul meu, pe care îl cunoști din câte ți-am povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
mici hohote scurte și continuă tot rîzînd: ― Atunci ce mi-am zis? Hai să-l iau cu mine, să-l prezint lui Apostol, ca nu cumva să fie gelos!... Și uite așa I-am luat... De altfel și el e logodnic, așa că... Iar râse. Acuma însă cei doi, încurcați, zâmbiră cu câte o ușoară plecăciune. Marta, încurajată, deveni mai sinceră, aruncă la o parte râsul silit și urmă cu glas moale: ― N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]