2,048 matches
-
este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă n-a citit-o și a uitat cu desăvârșire să se mai intereseze de Gligore. În 1812 a plecat glonț spre Therapia. Era puternic și alerga ca vântul. Ar fi putut să ajungă în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
diluaseră sângele, dar continuau să aibă același devotament ieșit din comun față de muncă și față de semeni. După ce a început să-i cheme Stan, Stana și Stănescu, și-au mai schimbat și ocupațiile. Pe vremea în care urmașii lui Ioniță erau logofeți și funcționari domnești, ai lui Iscru prinseseră gustul cărților. Unii se călugăriseră și lucrau în tipografiile mănăstirești, alții erau cântăreți în strană, iar cei mai mulți erau dascăli pe la școlile domnești. Și au continuat așa mai bine de un secol. Pe la 1880
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urmașii lui Ioniță erau devotați unui țel pe care îl alegeau cu grijă: Bubosu voia să ajungă sluga lui Mihnea, adică egal cu Talpă, Măcelaru era devotat stăpânirii, Zugravu voia să lase în urmă o biserică, Gligore spera să ajungă logofăt ca tatăl lui, Mitică, bunicul lui Andrei Ionescu, voia să fie un hoț cumpătat. Mai mult, nici unul nu era rău, ci doar hotărât să trăiască bine, ceea ce constituie chiar o obligație a fiecăruia. Înțelegea, admitea că Ionițoii sunt oameni normali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grădină părăginită unul din cele mai frumoase parcuri din Europa și, de bună seamă, cel mai mare și frumos din România... Cândva, în jurul anului 1848, dacă nu mă înșel, în această zonă erau moșia și grădina familiei Bibescu. Inimosul mare logofăt Iancu Bibescu a avut gândul, dorința și inițiativa de a transforma acea grădină într-un mare parc în care să se construiască pavilioane, sere, bănci etc... L-a oferit publicului craiovean, adică a trecut acest teritoriu în folosință publică, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică dintr-o simbolistică mai profană. Simbatiea este, poate, agapé, mai puțin latura spirituală, dragostea se oprește la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Conachi e că el este cu premeditare nefericit și, prin o mie de tertipuri, mărește nefericirea pentru a fi mai ușor crezut. O bizară (dacă n-am ști cît de prefăcută!) voluptate mazochistă există În pasiunea erotică a Marelui Logofăt. Denis de Rougemonl ne mai propune un test pentru a putea distinge cele patru culori ale dragostei. E vorba de o schemă filozofică abstractă, cu punct de plecare În cele patru funcții fundamentale ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu invariabilă energic ceasurile de desfătare după ce se dovedise inepuizabil În elogiul durerii. Este vorba de poemul Steaua ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de priveghere (și jeluire) al marelui logofăt este mai ales noaptea. Zorile Îl prind, În orice caz, cu ochii deschiși, arși de plîns: „Zori răsar și Încă-s treaz, Ah, nici somn nu-i la năcaz! .............................................. Zori răsar și voi tot plîngeți Ochilor, Îi să vă stingeți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Moldovei. Într-o carte domnească, dată de Alexandru Constantin Moruzi vv., privind o hotărnicie din 20 martie 1803 pentru moșiile Voronețul și Bușăuca de la ținutul Orheiului, prima a boierului Manolachi Donici biv vel spătar, iar a doua a vel logofătului de Țara de Sus, Mihail Sturza, se precizează că ele se despărțeau la capete înainte de reclamata „împresurare prin linii drepte, adică dintr-o piatră ce esti chiotoare și colț la capătul moșiilor de sus numite și pără în ceialaltă piatră
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în mod corect și să lămurim fenomenul puțin cunoscut și aproape deloc abordat în lucrările specifice, anume fenomenul numit însorărire. Îl aflăm pus în atenția celor interesați de problema hotarelor și a hotărniciilor de către boierul poet de la Țigăneștii Tecuciului, marele logofăt Costache Conachi, binecunoscut contemporanilor săi nu doar ca om de vastă cultură pentru vremea sa, ci și ca expert în înfăptuirea lucrărilor hotarnice și a cărților de hotărnicie, prin adânca pătrundere a sensurilor unor termeni din vechi documente sau păstrați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Bozieștii, cu dihotomia jos-sus, și Tămășenii să fi fost cândva o singură unitate, Bozieștii. La această concluzie am ajuns tot în baza documentului din 1687 care, într-un loc, spune că Ionașco Corpaci a făcut lui Miron Costin „zapis dumisali logofătului pre ocina sa din Bozieștii de Sus, care se chiamă Tămășenii acmu”. Prin urmare și Tămășenii se vede a fi fost o desprindere ulterioară din mai vechii Boziești, mai precis partea sa dinspre nord. Înseamnă că Umbrăreștii, la fel ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se află însemnat și locul cu numele Agapie, situat în plan pe partea de vest a satului Torcești, aparținând acum de teritoriul comunei Umbrărești. f - Mențiune din 19 februarie 1887, dată când frații George, Mihail și Paul Balș, fii ai logofătului Panaite Balș, pun ipotecă, în contul unui împrumut pe care îl fac, moșia lor „Torceștii cu toate siliștile ei, Țiganeii, Sineștii, și Agapii”. Prin urmare, locul numit Agapie, după numele stăpânului de dinainte de 1448 ori al întemeietorului mănăstirii, „o chinovie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cum au fost Dimăcenii, dovedindu-se că a fost un mare agonisitor de moșii în Moldova. Toate acestea se vor împărți, după decesul său din jurul anului 1616, între cele trei fiice ale sale și anume: Măricuța, căsătorită cu Gavril Cernat logofăt, descendent al Cernăteștilor, ce beneficiaseră de numeroase sate și moșii prin actul din 15 iulie 1448, Anghelina, căsătorită, cu Vasile Bujoreanu, staroste și apoi vornic de Bârlad, Schiva (Paraschiva), soția lui Dabija Nădăbaico. Inițial, satul și moșia Țigăneii s-a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Costin, aflăm cum o jumătate de sat „Boziescii la Tecuci, parte din Obrăreți” (evident greșeala de transcriere a Umbrăreștilor) vine în „partea lui Ilie Smîncilă” (Zmucilă), fiul lui Grigore Zmucilă, care a avut soție pe Tudosca, una din fiicele marelui logofăt și cărturar moldovean. Or, se știe prea bine că majoritatea stăpânirilor, deținute anterior de Isac Balica, a trecut nepoatei sale, Elena, soția lui Miron Costin. Dar, iată că o foarte interesantă informație găsim în ispisocul domnesc emis de domnul Constantin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Isac Balica, a trecut nepoatei sale, Elena, soția lui Miron Costin. Dar, iată că o foarte interesantă informație găsim în ispisocul domnesc emis de domnul Constantin Cantemir la data de 30 noiembrie 1687, prin care îi întărește „dumnialui Miron Costin logofătul o parte de ocină a lui Corpaci din Tămășeni”. Stabilind delimitările pe stăpâniri și pe hotare anterioare, documentul face precizarea că noua parte, ce se întărește prin acest act, pornește din hotarul Trohăneștilor (Barcea actuală) în jos „până în piatra care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe stăpâniri și pe hotare anterioare, documentul face precizarea că noua parte, ce se întărește prin acest act, pornește din hotarul Trohăneștilor (Barcea actuală) în jos „până în piatra care este de hotar între Bozieștii de mijloc, care sunt a dumisali logofătului Miron, și în Bozieștii de sus, ce să chiamă Tămășenii, ocina Corpăceștilor. Ce se înțelege din acest document ? Că satul Boziești a cunoscut și o parte de mijloc, stăpânire a „dumisali logofătului Miron”, mai dinainte de noua sa achiziție ce-i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
între Bozieștii de mijloc, care sunt a dumisali logofătului Miron, și în Bozieștii de sus, ce să chiamă Tămășenii, ocina Corpăceștilor. Ce se înțelege din acest document ? Că satul Boziești a cunoscut și o parte de mijloc, stăpânire a „dumisali logofătului Miron”, mai dinainte de noua sa achiziție ce-i revine în contul unei sume de bani, datorie neachitată de către vornicul de poartă Ionașco Corpaci și care este în hotar cu mai vechea stăpânire a cronicarului. Coroborând toate aceste date se poate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
puțin înainte de 8 ianuarie 1726, când urmașii săi, „Maria, giupâniasa răpăosatului Costachi sardariul, împreună cu fiii mei, Manolachi și Iordachi”, vând niște părți de moșie „de la părinții mei - explică ea - care au fost a moșu-meu, a lui Neculai Buhuș vel logofăt, tatăl mamă-mea, este vorba de Irina, soția lui Manolache Ruset. Averea lui Costache sluger se va împărți între cei doi frați Manolache și Iordache, primul primind, printre altele, Umbrăreștii și părțile din jur, respectiv Bozieștii, Tămășenii și chiar părți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
partea boierească și cea a țăranilor, linie pe care ei o cer respectată, fusese „făcută de către Costandin Zbere clucer la anii 7213 (1704) septemvrie 1 (întîi) cu care au rămas mulțumit - se scrie în anafora - însuși acel stăpânitor de atunci, logofătul Manolache Costachi, înnoită această hotărâtură cu stâlpire de pietri și de către răposatul aga Petrache Negrea, cari s-au întemeiat tot pe acea hotarnică a clucerului Zbere”. Față de părerile divergente, apărute în timpul procesului între membrii ce alcătuiau divanul de judecată, patru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
remarcat consemnarea profesorului Theodor Ciuntu, în lucrare Dicționar geografic, statistic și istoric al județului Tecuci (1897), privind reproducerea unei însemnări pe o veche carte bisericească, din care rezultă că, pe vremea stăpânirii Umbrăreștilor de către nepotul de fiu al lui Gavriliță, logofătul Manolache Costache, biserica era în buna stare, la fel și casele de lângă ea. Iată cuprinsul însemnării: „Această sfântă și dumezeiască carte, ce se numește Apostol, este cumpărată de dumnealui Manolache Costachi vel logofăt și este dată bisericii dumisale din sat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de către nepotul de fiu al lui Gavriliță, logofătul Manolache Costache, biserica era în buna stare, la fel și casele de lângă ea. Iată cuprinsul însemnării: „Această sfântă și dumezeiască carte, ce se numește Apostol, este cumpărată de dumnealui Manolache Costachi vel logofăt și este dată bisericii dumisale din sat din Umbrărești unde se pomenește Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Și a fost această carte roabă la tătari, împreună cu alte cărți, și s-a găsit la anul de la Adam 7277 (1769) maiu 21. Și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
popa Ioan”. Informația că biserica fusese înzestrată cu mai multe cărți, probabil ferecate în metal prețios, din moment ce au fost luate ca pradă de către tătarii jefuitori și necredincioși, ne poate sugera o mai mare vechime a bisericii decât cea contemporană viețuirii logofătului Manolache Costache, la fel ca și casele de lângă biserică, știut fiind că numai boierii cu stare economică deosebită își permiteau să facă mari cheltuieli, precum biserică din cărămidă, cărți scumpe, veșminte și alte odoare dăruite locașului de cult, un astfel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din cronicile Moldovei, mai ales de la Neculce, sau cum ne informează lirica populară din Țara de Jos, tipică sub acest aspect. Dintre generațiile de boieri din familia Costache, boieri care, așa cum am văzut, au stăpânit vreme îndelungată la Umbrărești, doar logofătul Manolache este mai bine cunoscut documentar, în postura de stăpân al jumătății de sat ce i-a revenit, fapt ce se poate constata din datele menționate deja, dar și din alte documente ale timpului său. El a deținut o vreme
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dregătorii cu care a fost investit o lungă perioada de timp, diverse și importante. Urcă treptele dregătoriilor ajungând vel spătar, în timpul primei domnii a lui Constantin Mavrocordat (1733-1735), îl aflăm mare vornic al Țării de Jos în anul 1750, mare logofăt în 1759 și în anii următori, funcții în care se remarcaseră anterior și alți înaintași Costachești. Între timp, își va fi stabilit locuința, pentru cea mai mare parte a timpului, la Iași, dar și la alte stăpâniri din țară, mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]