2,956 matches
-
la Eminescu, exprimând-o ca pe o dorință sacră: ”Tu trebuie să te cuprinzi/ de-acel farmec sfânt/ și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ (Pe lângă plopii fără soț). Și în poemele sale Dan Tipuriță are uneori tresăriri sacre: „...logosul îmi stă tăciune ascuns în focul sacru/ doar câteodată țâșnește în flacără albastră (”bradul de crăciun”, p. 111). Căutând, ca și Marthe Arnould : ”bucuria, semnificația tainică și sacră a toate câte se află pe acest pământ vrăjit dar și înspăimântător
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
și bine-venite lucrări, un potpuriu de medalioane literare ce au ca protagoniști o serie de oameni de seamă, „eroi civilizatori”, pe care îi are poporul român. Părintele Ionel Popescu știe foarte bine semnificația, rolul și însemnătatea cuvântului, dar și a Logosului divin. Preot și cărturar, așa cum îi stă bine oricărei fețe bisericești care se respectă, prin cartea sa (lucrare bisericească, dar și cărturărească), având un caracter recuperator, restaurator, retrospectiv, acesta procedează la un act de punere a lucrurilor în făgașul lor
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
În pumn e Fulgerarea-Faptă! * Albesc de har copacii-n munți Arhangheli fac - din spade - punți Din vizuini - spre Empireu E alfabet de Dumnezeu Păstori de raze - Miel de Foc Plauri de lumi fără soroc Zenituri și entelehii Asfixieri de elegii Logos Divin - Perfectă Rimă Spre epopee se înclină Și stele toate - fir cu fir Se-ntorc în inima-Potir * frânți în genunchi pe-un strop de rouă șoptim fețele lunii - două: căci între fulgere și beznă zării din Iuda doar o gleznă
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cronică de de.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU “PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS În continuarea cărților anterioare, “Sărbătorile eterne” (2001) și “Bucuria lacrimii” (2010), volumul „Puterea Cuvântului. Cuvântări la Duminicile de peste an” (Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2014), al Părintelui Preot Matei Popovici, este o carte a căutării prin sublimare și esențializare, împlinind parcă un
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
Cluj-Napoca, 2014), al Părintelui Preot Matei Popovici, este o carte a căutării prin sublimare și esențializare, împlinind parcă un triptic sacru al cuvântului scris. Sunt prezentate, în aceste pagini ale actualului volum, cinci episoade definitorii pentru exemplificarea Cuvântului, prin trăirea Logosului. Această alegere nu presupune o limitare, ci o conturare mai accentuată a spațiului sacralizat și sacralizant, de împlinire prin Logos a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
sacru al cuvântului scris. Sunt prezentate, în aceste pagini ale actualului volum, cinci episoade definitorii pentru exemplificarea Cuvântului, prin trăirea Logosului. Această alegere nu presupune o limitare, ci o conturare mai accentuată a spațiului sacralizat și sacralizant, de împlinire prin Logos a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de investigație culturală, teologică și științifică, pentru o bună dezvoltare a unui limbaj, care să poată formula o încadrare în sfera
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
de esență teandric-umană. Cele patru cuvântări, alături de cea de a cincea, care apare sub o altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul rodește, un areal de determinare a Logosului în Creație. Ele caracterizează conduita umană, în perspectiva devenirii acesteia, ca proces de obârșie ontologică și cu finalitate eshatologică, insuflând modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul rodește, un areal de determinare a Logosului în Creație. Ele caracterizează conduita umană, în perspectiva devenirii acesteia, ca proces de obârșie ontologică și cu finalitate eshatologică, insuflând modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare la Duminica a VI-a după Rusalii și a II-a după Paști - Vindecarea slăbănogului din Capernaum), bunăstarea în raport cu vârsta, neputința de a decide, de a întreprinde
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
a doua cuvântare - Cuvântarea la Duminica a XII-a și a XXX-a după Rusalii - Pilda tânărului bogat), parabola semănătorului, care apare ca o chintesență a celor patru puncte cardinale în comportamentul uman versus apropierea de Cuvânt, de împlinirea prin Logos, nu întâmplător fiind situată această cuvântare ca punct central al prezentului volum al Părintelui Preot Matei Popovici (Cuvântarea la Duminica a XXI-a după Rusalii - Parabola semănătorului), lecția oferită de bogatul care i-a rodit țarina, fiind cea de-a
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
pot fi consultate de lectorii acestei cărți. “Puterea Cuvântului”, ca sintagmă simbolizând evoluția forței duhovnicești a omului, se deduce din puterea exemplelor. Mediul de împlinire este cel cultural - teologic - livresc. Solitudinii umane îi este opusă, de către autor, apropierea prin lucrarea Logosului. Datul uman ființial este împlinit prin semănarea Cuvântului în mediul uman. Această acțiune are un rol de determinare și nu de detașare. O nuanță aparte a cărții „Puterea Cuvântului” o constituie descoperirea implicării umane în relația om - Divinitate. Timpul contemporan
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
aparte a cărții „Puterea Cuvântului” o constituie descoperirea implicării umane în relația om - Divinitate. Timpul contemporan trăit este privit de autor ca fiind un timp al conștientizătii și al acțiunii, un timp al re-asumării datului Cuvântului, precum și al împlinirii acestuia. Logosul nu este o expresie a unui Cuvânt static, ci este expresivitatea Cuvântului roditor. Tonul lucrării este unul ardent, modelul oferit fiind cel de acțiune întru împlinire. Spațiul sacru este cel care poate șterge acțiunea timpului și poate revitaliza gândirea umană
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
este deasupra oamenilor. Și, prin urmare, pentru a găsi adevărul, trebuie să te eliberezi de ceea ce oamenii consideră de obicei ca fiind adevăr...” “Puterea Cuvântului” nu restrânge, nu limitează, nu constrânge, ci oferă o exemplificare exegetică a necesității asumării modelului Logosului pentru împlinirea metalimbajului într-o societate modernă a transmutărilor și într-o spațialitate transmodernă a existenței umane. Așa după cum arată și Mircea Muthu, în “Cuvânt înainte”, „Smerenia și respectul față de carte - veritabile mărci de noblețe intelectuală - particularizează și un profil
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
este angajată spre un Amin continuu. Adevărul vieții sale este rezultat din adevărul trăirii lui în Dumnezeu. El acționează în cunoștință de cauză, fiind conștient de simfonia lucră¬rii sale în Iisus Hristos. Mucenicul ca om logic, este pătruns de Logosul di¬vin, Care-l transformă și-l îndeamnă să devină singura ființă rațională într-o lume plină de nedreptăți. Ca ființă logică, nevoitorul se deschide dialogului cu Logosul, devenind astfel activ și novator, introducând es-hatonul în istorie și conducând pe
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
rii sale în Iisus Hristos. Mucenicul ca om logic, este pătruns de Logosul di¬vin, Care-l transformă și-l îndeamnă să devină singura ființă rațională într-o lume plină de nedreptăți. Ca ființă logică, nevoitorul se deschide dialogului cu Logosul, devenind astfel activ și novator, introducând es-hatonul în istorie și conducând pe oameni spre relația de comuniune cu Dumnezeu și între ei. Rezultatele experienței sale nu rămân niciodată individuale. Dimpotrivă, el se împarte între frați, după cum, ulterior, s-a și
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
elanul vital al misticii creștine ce arde în vatra sacră a Familiei, care la rândul ei devine Altarul înflăcărat al Bisericii lui Iisus Hristos. Toate se rostesc în plenitudinea numelor lor. Toate sunt înveșmântate în cuvinte divine brodate din Lumina Logosului Sfânt. Toate se mișcă. Toate se rotesc firesc și simbolic perpetuînd identitatea lor, perpetuând slujirea lor pentru Omul care le înțelege rostul, pentru Omul care le prețuiește, pentru Omul care intră în comunicare sau în comuniune cu ele. Toate elementele
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
alb, de colinde, de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupșor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinței deasupra peșterii din Betleem și luminează drumul în spațiul celor o mie de galaxii
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
și teatrul în metodica predării, atrăgând elevii la cursuri benevole și făcând prin aceasta faimos liceul la care a predat, H.V.F. din Braunschweig (oraș în care și locuiește), crescând semnificativ motivația pentru studiu. Viața intimă a artistei și cea din logosul cronicăresc divers, cu o efuziune cel mai focalizată pe surprinzător și senzațional are o delicatețe indescriptibilă a și acum ca și totdeauna frumoasei la suflet și chip artiste, Pompilia Stoian. Împarte viața citadină cu o comunitate care o respectă a
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
a susținut o prelegere sintetică și accesibilă despre opera lui Nichita Stănescu din care măcar câteva idei merită reținute: „Nichita Stănescu inventează un univers paralel, autonom celui real, în care imaginile, preceptele se corporalizează. Cuvintele au propriul univers și devin logos, iar creatorul lor un Demiurg. În evoluția liricii poetului se pot distinge două etape, una anabasică și una catabasică. În prima etapă poetul creează un univers luminos, în care cuvintele sunt expresii ale beatitudinii, apar obsesia timpului și a spațiului
NICHITA STĂNESCU, 33 DE ANI DE NEMURIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381030_a_382359]
-
după Chipul și asemănarea Împăratului Dumnezeu-Iisus Hristos, prin formularea unei teologii politice creștine evidente. Primul Împărat creștin, Constantin cel Mare (306-337) este considerat divin. Iată cum ni-l prezintă episcopul Eusebiu de Cezareea: „Împăratul, mult iubit de Dumnezeu, primește [de la Logosul divin] și prin El chipul supremei regalități și se înveșmântează în acesta și astfel guvernează și ține în mână, asemenea Stăpânului său, cârma tuturor treburilor lumii acesteia [...] Dumnezeu este modelul puterii regale.” (Triakontaerikos, discurs rostit în cinstea lui Constantin cel
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat și sărăcit, Cel plâns și cel nedreptățit/ Și pelerinul însetat/ În vatra ta au înnoptat.// Lumină lină leac divin/ Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină Logos sfânt.” (Ioan Alexandru, Lumină lină-Imne 1964-1973, Ed. Eminescu, București, 1975) Lacrimile Prigoanelor sunt Cununi de veacuri hărăzite fiecărei generații de sacrificiu, Chemate și Alese, împletite ca o soartă a dramei permanente în destinul istoric al Adevărului divin, al dreptății, al
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
de timpan senin a glăsuit o vreme și iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe ca porunci și dogme ca portaluri învrednicesc puterea din Logosul deplin o lume blândă nouă și-arată încordarea ca o săgeată fixă și aprigă prin timp Ținând de clanța porții de foc și de tămâie cu mintea ca o strună de harfă și psaltiri tensiunea veșniciei prelinge ca o mumă
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
temeiul antinomiei ortodoxe, dumnezeiești al Evangheliilor, al Epistolelor, al Sfinților Părinți, al Scriitorilor Bisericești de care au însetat și flămânzit Poeții, Filosofii și Teologii Bisericii lui Iisus Hristos, sens prin care curge universul luminos și limpede al cuvintelor dincolo de Soarele Logosului divin. Mihail Eminescu îl percepe pe Mântuitorul lumii Iisus Hristos, nu doar ca pe Păstorul cel Bun care ne împlinește uneori cererile din rugile noastre, ca pe aducătorul de pace, ci cu mult mai mult, ca pe Suveranul suprem și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
vie, devenind și rămânând cu adevărat un om ortodox, cult prin excelență în lumea spiritului elevat. Cunoașterea lui Dumnezeu este pentru creștinul ortodox deopotrivă: axială și crucială. Mesajul mântuitor vine de la Dumnezeu spre om printr-un act al dragostei Sale. Logosul dumnezeiesc înfiază gândirea creștinului în Sânul Cuvântului Său viu, interiorizând-o, luminând-o spre aflarea și interpretarea sensurilor care, apoi o poartă cu ele. Vremea gândului frumos grăit este de fapt timpul rugului aprins al Cuvântului care zidește, al Cuvântului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
brațele Crucii, iar Cuvântul, se înalță ca axă verticală a Învierii. Pâinea noastră-Crucea noastră cea de toate zilele sunt încrustate în Tăcere și Cuvânt. Sufletul este lăcașul alb al tăcerii, iar Inima-privighetoarea celei mai frumoase cântări. Dacă Cuvântul este limbajul Logosului divin, cel al Sfântului Duh este Tăcerea sacră. În inima și în sufletul creștinului sunt cele mai armonioase liturghii ale Sinelui ortodox. „Tăcerea ne este necesară pentru a da ascultare Cuvântului lăuntric din Sinele nostru, tăcere care ne purifică, ne
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
pentru toate categoriile de oameni și îndeosebi pentru spiritele de elită și cu forță creatoare. Deci și teologul și laicul și artistul și omul de știință, și politicianul și economistul trebuie să aibă imaginea integrală a Celui ce este Hristos, Logosul întrupat în istorie, chiar dacă fiecare dintre ei, conform darului ce-l are, adâncește și se dedică unei anume înțelegeri a lui Hristos.” (Ioan Ianolide, Deținutul profet. Ed. Bonifaciu, București-2009, p. 159) Dincolo de seva ei dumnezeiască, credința crește și se împlinește
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]