KorAP: Find »[drukola/base=lojă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...90 >

2,235 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

asistența feminină, dar frumoasă Într-un fel imposibil de definit, aparte, inexplicabil prin cuvinte, ca un vers al cărui ultim sens, dacă așa ceva există Într-un vers, scapă În continuu traducătorului. Și, În sfârșit, pentru că figura ei izolată, acolo În lojă, Înconjurată pe toate părțile de gol și absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
și să zboare din nou spre Înălțimi, spre aerul rece al eterului, spre turmele inaccesibile de nori. Orchestra tăcu. Violoncelistul Începu să cânte solo-ul său ca și cum doar pentru asta s-ar fi născut. Nu știe că acea femeie din lojă are În gentuța sa recent inaugurată o scrisoare de culoare violetă al cărei destinatar este, nu știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În sfârșit, Își Încrucișă brațele pe piept, În tăcere, și privi, nimic mai mult, ceilalți să aplaude, ceilalți să strige, ceilalți să-l recheme de zece ori pe maestru, ea privea doar. Apoi, lent, ca și cum nu s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
să aplaude, ceilalți să strige, ceilalți să-l recheme de zece ori pe maestru, ea privea doar. Apoi, lent, ca și cum nu s-ar fi Îndurat să plece, publicul Începu să iasă, În timp ce orchestra se retrăgea. CÎnd violoncelistul se Întoarse spre lojă, ea, femeia, nu mai era acolo. Așa e viața, murmură el. Se Înșela, viața nu e Întotdeauna așa, femeia din lojă Îl va aștepta la intrarea artiștilor. Câțiva dintre artiștii care ies o privesc cu dorință, dar percep, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
s-ar fi Îndurat să plece, publicul Începu să iasă, În timp ce orchestra se retrăgea. CÎnd violoncelistul se Întoarse spre lojă, ea, femeia, nu mai era acolo. Așa e viața, murmură el. Se Înșela, viața nu e Întotdeauna așa, femeia din lojă Îl va aștepta la intrarea artiștilor. Câțiva dintre artiștii care ies o privesc cu dorință, dar percep, fără să știe cum, că e protejată de o Împrejmuire invizibilă, de un circuit de Înaltă tensiune În care ar arde ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
era nici umbra unei bucurii, Exact când ar trebui să aveți mai multe motive să fiți, Risc, de aceea repet Întrebarea, Care a fost, Dacă n-o să vă mai văd, Voi veni la concertul de sâmbătă, voi fi În aceeași lojă, Programul e diferit, nu am nici un solo, Știam, După cât se vede, v-ați gândit la toate, Da, Și finalul, care va fi, Abia suntem la Început. Se apropia un taxi liber. Femeia Îi făcu semn să oprească și se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind ca acesta În momentul În care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind ca acesta În momentul În care a zâmbit. Se gândi că sâmbătă o va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
conversație la telefon seamănă mult cu un flirt, Dacă telefonista hotelului se distrează ascultând conversațiile oaspeților, trebuie să fi ajuns și ea la aceeași concluzie, Chiar dacă ar fi așa, nu avem motive să ne temem de consecințe grave, femeia din lojă, al cărei nume continui să nu-l știu, o să plece luni, Ca să nu se mai Întoarcă niciodată, Sunteți sigură, Cu greu se vor repeta motivele care m-au făcut să vin de această dată, Cu greu nu Înseamnă că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
să merite să ne amintim când vom fi bătrâni. În această stare de spirit plecă violoncelistul de acasă, această stare de spirit Îl duse la teatru, cu această stare de spirit intră În scenă și se așeză la locul său. Loja era goală. A Întârziat, Își spuse, trebuie să fie pe punctul de a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații Își ocupau locurile lor, dar femeia nu apăru. Poate În pauză. Nimic. Loja rămase goală până la sfârșitul spectacolului. Cu toate acestea, Încă mai exista o speranță rezonabilă, aceea ca, fiindu-i imposibil să vină la spectacol din motive pe care avea să le explice numaidecât, să-l aștepte afară, la intrarea artiștilor. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
folos. Se trezea și adormea, se trezea și adormea, mereu cu ideea că trebuia să alerge după somn ca să-l prindă și să Împiedice insomnia să vină să ocupe cealaltă jumătate a patului. Nu a visat-o pe femeia din lojă, dar a fost un moment În care s-a trezit și a văzut-o În picioare, În mijlocul sălii de muzică, cu mâinile Încrucișate pe piept. A doua zi era duminică, și duminica e zi de scos câinele la plimbare. Iubirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Banca asta e a mea, fiți bun și căutați-vă alta. Niciodată n-ar face așa ceva un bărbat educat ca violoncelistul, și cu atât mai puțin dacă i s-ar părea că recunoaște În persoana respectivă pe faimoasa femeie din loja de categoria Întâi, femeia care lipsise de la Întâlnire, femeia pe care o văzuse În mijlocul sălii de muzică cu mâinile Încrucișate pe piept. Așa cum se știe, la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
nu văd, inima nu simte. Proverbele ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul care-i contracta glota, Nu mă poftiți să intru, Sigur că da, vă rog. Se dădu deoparte ca s-o lase să treacă, Închise ușa, totul așa Încet, lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

fân, trasă de boi, iese din incinta Templului, din Paris, Îndreptându-se spre o destinație necunoscută. Se zice că e un grup de cavaleri conduși de un anume Aumont și că aceștia s-au refugiat În Scoția, alăturându-se unei loji de zidari la Kilwinning. Legenda pretinde că acei cavaleri s-ar fi identificat cu asociațiile de zidari care Își transmiteau secretele Templului lui Solomon. Uite, asta o prevedeam. Și ăsta pretinde că regăsește originea masoneriei În această fugă a templierilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
vezi, opera lui apărea În mica bibliotecă a lui Ingolf) scrie În 1797 o carte, Le tombeau de Jacques Molay ou le secret des conspirateurs à ceux qui veulent tout savoir, și susține că Molay, Înainte de a muri, constituie patru loji secrete, la Paris, În Scoția, la Stockholm și la Napoli. Aceste patru loji ar fi trebuit să extermine toți monarhii și să distrugă puterea papei. De acord, Gassicourt era un exaltat, dar eu am pornit de la ideea lui pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
o carte, Le tombeau de Jacques Molay ou le secret des conspirateurs à ceux qui veulent tout savoir, și susține că Molay, Înainte de a muri, constituie patru loji secrete, la Paris, În Scoția, la Stockholm și la Napoli. Aceste patru loji ar fi trebuit să extermine toți monarhii și să distrugă puterea papei. De acord, Gassicourt era un exaltat, dar eu am pornit de la ideea lui pentru a stabili unde puteau cu adevărat să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
originari asupra creștinismului, Bramanti Îi invită să observe pe cei care nu văzuseră Încă această apropiere că nu era o Întâmplare faptul că legenda susținea că Isus a murit pe cruce. Înțelepții Marii Frății Albe erau aceiași care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Nouălea Arc, Mare Scoțian al Bolții Sacre, Prinț al Ierusalimului, Cavaler de Orient și de Occident, Prinț Cavaler al Rozei-Cruce și Cavaler al Pajurei și al Pelicanului, Mare Pontif sau Sublim Scoțian al Ierusalimului Ceresc, Venerabil Mare Maestru al Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și Patriarh Noahit, Cavaler al Securii Regale sau Prinț al Libanului, Prinț al Tabernacolului, Cavaler al Șarpelui de Aramă, Prinț al Milei sau al Grației, Mare Comandor al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

toate socotelile, să fie liniștiți până în februarie. I-a convenit și lui, mai ales că era hotărât să rămâie toată iarna în capitală, lângă Nadina. ― În sfîrșit! zise ea când îi auzi hotărârea. Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificând că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. Își aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu câte o lojă. După primul examen sumar, spuse încet lui Grigore: ― Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în păr... Ce-o fi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. Își aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu câte o lojă. După primul examen sumar, spuse încet lui Grigore: ― Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în păr... Ce-o fi pățit zgârcitul de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-am trecut pe la ei! zise bărbatul cu regret. Nu știam

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în păr... Ce-o fi pățit zgârcitul de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-am trecut pe la ei! zise bărbatul cu regret. Nu știam că s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște? făcu Grigore. Mi-e cam rușine și totuși... Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă o privire cu un surâs

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]