1,634 matches
-
4. Ținutul tău este în inima mărilor și cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5. Cu chiparoși din Senir ți-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele care-ți slujeau ca steag erau de in subțire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de piele de vițel de mare; apoi să le pună pe targă. 13. Să ia cenușa din altar, și să întindă peste altar un covor de purpură; 14. să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculițele, lopețile, lighenele, toate uneltele altarului, și deasupra să întindă o învelitoare de piele de vițel de mare; apoi să-i pună drugii. 15. După ce Aaron și fiii lui vor isprăvi de acoperit sfîntul locaș și toate uneltele sfîntului locaș, fiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămâiet și nemângâiet, dintre „covorul moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu „noaptea, fla mingo cel roșu apa neagră-ncet pătrunde“ și „să scap din mână cârma și lopețile să mi scape“, trecând prin abisalitățile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
i se va cânta: „O, brad frumos!” Dar mai ales, era înduioșat la gândul că va aduce fericire micului bolnav. Ajunși la casa sărăcăcioasă în care locuia acesta, bunul Moș Crăciun coborî cu sania în curte, luă din magazie o lopată și săpă o groapă în dreptul ferestrei, unde plantă brăduțul pe care-l găti cu cele mai frumoase podoabe: becuri, globulețe colorate, lumânări, artificii, dulciuri și multe, multe jucării. Brăduțul râdea de fericire, încât crengile i se scuturau, și odată cu ele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și înălțimea lui să fie de cinci coți. 2. În cele patru colțuri, să faci niște coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; și să-l acoperi cu aramă. 3. Să faci pentru altar oale de scos cenușa, lopeți, lighene, furculițe și tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. 4. Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de rețea, și să pui patru verigi de aramă la cele patru colțuri ale rețelei. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în patru muchii, și înălțimea lui era de trei coți. 2. La cele patru colțuri i-a făcut niște coarne dintr-o bucată cu el, și l-a poleit cu aramă. 3. A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, ligheanele, furculițele și tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă. 4. A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o rețea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începînd de jos, așa că venea pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și lucrători de pămînt cîțiva din cei mai săraci din țară. 13. Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. 14. Au luat cenușarele, lopețile, mucărele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15. Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. 16. Cei doi stîlpi, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându-se către locuință, aflată la nu mai mult de un kilometru depărtare. După câteva zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu rău
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu rău. Nu se lovi. Doar, se umplu, pe haină, de puțină zăpadă afânată. Reintră în garaj. Cu intenția de a se scutura de țâra de zăpadă de pe haină și a-și lua lopata,în a cărei coadă să se sprijine,în drumul către casă. Nu se scutură îndestul, când, se pomeni cu dese și puternice bătăi în ușa garajului și cu apostrofări de tipul: deschide! Ușa, deschide-o, repede, că suntem poliția, jandarmeria
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
S-au gândit să plece o echipă de oameni, ca să facă pârtie, dar strădania lor a fost zadarnică: nu s-au putut depărta decât cam la câteva sute de metri, dar ninsoarea abundentă se grăbea să pună la loc ceea ce lopețile și cazmalele reușiseră să dea la o parte. Cortegiul funerar a ieșit din casă și din curte. Iată-l pe ulița principală a satului. “Mai bine nu plecam” zice preotul. “Cum așa, părinte? Dar azi e a treia zi și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
într-adevăr în "Scânteia tineretului". Acolo, printre cei lăudați, se aflau și elevii mei. Acesta a fost, de fapt, lucrul care m-a împins la drum. De fapt, cei de la XI-a C au apărut într-o fotografie cu cazmale, lopeți și târnăcoape în mâini, muncind, cum s-ar spune, vârtos. Ajuns pe șantier, aveam să aflu care era adevăratul mister al acestei poze. Liceenii din N au primit ordin să ia în mâini respectivele unelte într-o zi de odihnă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
groapa pentru stâlp și intră cu ea în pământul ars. Și atunci de ce dracu’ să mai lași un bilețel? De ce să te mai obosești să-l lași acolo? Voia să te simți protejat. Branșat. Branșat? Branșat la ce? Dă cu lopata de pământ și-i mai arde și un șut, cu brațele zvârcolindu-se ca niște șerpi. Domnul înger anonim și invizibil? Ăsta ar trebui să mă facă să mă simt în siguranță? Branșat? De ce simți nevoia să...? Aproape că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar prețul este destul de mare. Putem ajunge la ele cultivînd un interes particular, ca sportul, muzica sau religia. Te interesează ceva anume? — Nu. — Și mai ajungem la ele prin muncă și iubire. Prin muncă nu înțeleg să iei cărbuni cu lopata sau să educi copii, ci acel gen care îți oferă un loc de frunte în lume. Și prin iubire nu înțeleg căsătoria sau prietenia, ci iubirea independentă, care încetează cînd nu mai există plăcere intensă. Poate că te surprinde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin timp din întîlnirea voastră presantă. O trapă de lemn se deschidea spre grămada de cărbuni de-afară. Thaw și Drummond traseră bucăți pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară pe mîini la un robinet din curtea întunecată. Ajunseră în Cowcaddens și intrară într-un gang în care scările erau roase într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a întins o mână roșie și aspră. Îi lipsea jumătate din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la gură. Suie sus, că te duc înapoi în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am făcut, chiar nu ți-am greșit într-atât, sunt femeie, sunt slabă și am avut frică pentru fiecare pas strâmb!“ Căzu în genunchi pe asfalt, că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spatulată sunt încrezători în ei înșiși, înzestrați cu o inteligență suplă, dominați de aspectele practice ale vieții, activi, întreprinzători, mai mult spirituali decât tandri. Mâna practică se cunoaște după cea de a treia falangă a degetelor, care are forma unei lopeți, mai mult sau mai puțin lungă: arată OAMENI LUCIZI ȘI CLARI. Mâna artistică, cu degetele conice, prezintă variante: cu palma de o mărime potrivită, cu degetul mare, policarul mai mic — privește frumosul în formă; mâna largă, groasă și scurtă, cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
muri făr-de lumină; Fără lumină de său Fără om din satul tău, Fără lumină de ceară Fără om dintr-a mea țară. Nici nu-i sapă nici arșeu, Nici scânduri de copîrșău, 220 {EminescuOpVI 221} Nici nu-i sapă nici lopată Nice-i om să-ți facă groapă, Copîrșăul mi-i de brazi Da nu-i pânză pe obraz. 189 Din Sibii până-n Abrud Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut - Însă de-a fi și păscut A păscut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De gândurile lumi. 283 Diu, diu, diu, de-a codrului Și doina de-a păduri. 284 Trecui prin răchiță La fete de morăriță. 285 Asta-i fată lăudată, Cu casa nemăturată, 251 {EminescuOpVI 252} Gozul de L-ar mătura Cu lopeți L-ar arunca... Când de măturat s-apucă Gozul după cas-aruncă, Iară mătura su pat Să gândești că-i măturat.. 286 Astă fată de birău Su poale de lepedeu, C-un dărab de sac în cap - Ea gândește că-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apă în urcior. 238 Ca cerbul la apă dorește. 239 Ca cânele turbat, ce de apă rău fuge. 240 Ca puzderii se aprinde. 241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peșin se stinge. 242 Ca lopata la arie. 243 Aruncă, ca apele nămolul pe marginea lor, când mănâncă pe sub pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când pe mare se ridică, urcă apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îți țin pumnii pe mai departe. Se întoarse în sufragerie ducând tăvița cu amândouă mâinile. Lumina din priviri se stinsese. Ochii semănau din nou cu două albăstrele presate de mult într-un album. CAPITOLUL IV O INTERVENȚIE NEPREVĂZUTĂ Scarlat lăsă lopata și aprinse o țigară. Nu-și mai simțea palmele, cămașa udă i se lipea de umeri și șale. Dascălu se răsuci râzând. ― Ai obosit? ― Nu cine știe cât. Adevărul e că m-am dezobișnuit... Pe vremuri, sânt ani de-atunci, descărcăm un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula așa cum fac copiii când recapitulează scene tari. Scarlat strivi țigara sub talpă și apucă lopata. Observă în doi peri: ― Ai avut noroc. ― Și ce noroc! Fără Dincă însă nu făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse ca de o glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]