872 matches
-
clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas, ai potera la poartă. Tu du-te și ai grijă de animale. Dacă vine cineva, mă chemi îndată. Nu care cumva să scapi o vorbă”... „Mă duc, mamă Irinuță. Mă duc”. Lotrul gemea din când în când, dar nu scotea nicio vorbă. „Uite că mă pedepsește Dumnezeu. Vai de păcatele mele! Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți bine? ― Povestește-ne-o așa cum ai auzit-o și dumneata - l-a îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a frecat cu putere pe obraz, să aducă oleacă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa de rău?” „Nu știu, mamă Irinuță. Poate.. l-o lovit cineva cu toporu’ sau cu baltagu’ pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la grajd plângând: „Petruță! Petruțăăă! Hai! Hai că o murit! O murit!!! Doamneee... Dumnezeule Mare... Nu mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la grajd plângând: „Petruță! Petruțăăă! Hai! Hai că o murit! O murit!!! Doamneee... Dumnezeule Mare... Nu mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și te-ai speriat matale”. Băiatul a alergat înainte, să se convingă... A privit la chipul lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să fac, căăă... în casă nu-l pot ține”. Ca și cum ar fi fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și celălalt esteee...” „Cine?” - a întrebat străinul, răstit. „Unnn...” „Cine?” - a întrebat-o din nou străinul, cu voce aspră. „Și unul care venea...” „Când venea?” „Din când în când”. „Cine era?” „Nuuu... Nu știu”. „Asta o știm noi. Era șeful lotrilor din codru și amantul tău. Dar, deocam dată e deajuns. Mergi cu noi la poliție și acolo ai să vorbești mai mult.” La auzul acestor cuvinte, hangița a început să plângă în hohote. „Dumneata mergi și caută-l pe băiat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au înarmat până în dinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frați, completează Curistul. Măi băieți, a încercat să-i înmoaie Bătrînul pentru că nu se mai putea ține pe picioare după cît încasase, nu știu nimic, trebuie să mă credeți pe cuvînt, lăsați-o și voi mai ușor. Făgăraș, Iezer, Cibin, Lotrului, stîncăraie și păduri cît vezi cu ochii, haiducie, nenicule, eu și acum îi admir pe oamenii ăștia, zice șoferul, nu mă interesează dacă au făcut-o de frică sau din convingere, important e că au rămas pe poziții. Bieții legionari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuer-un lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat - Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amor, în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul l5... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana, adică... lotrul de el! schimba pe Elena lui chir Cocoveiu în Diana - și din România transpune scena tumna-n Spania. Ei drăcia dracului! - Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l-acoperiră c-o mână de pământ. Nici umbra-i nu-i în lume. Și sufletul lui vânt Și ca și când pe lume n-ar fi fost nici odată. Ba chiar espus ca locul unde fu îngropat Cu-acel al unui lotru să fie-nconjurat, Afar de cimitirul făcut pentru acei Ce-au murit în credința, ce-o aveau popii lor. Espus ca corpu-acela să fie chiar furat, Lipsit de orice pază, de zid neapărat... Și-ntr-adevăr o umbră se desemnă pe zid: Cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ba că el mai poate ști Pe-unde îmblă oamenii. 250 {EminescuOpVI 251} 277 Strigă-mă țara talhariu Iară nana că-s drumariu, Strigă-mă țara că-s fur Iară nana că-s om bun, Strigă-mă țara că-s lotru Iară nana că-s om șodu. 278 Noaptea fusei la mândra Mă scăpară cu fuga, Și de - astsară iar oi me Că-s prunc eu de-a fugire. 279 Be, be, be, săracă gură, C-a plăti iapa cea sură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în care o face. Care-i momentul istoric în care s-a născut pedagogia? De cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu pare fără precedent. Ce calcul obscur sau ce sentiment copleșitor determină pe lotrul fioros care e lupoaica să adopte, în loc să le sfîșie, odrasle omenești? De ce nu se îngrijește de asta căprioara? De ce face lupul ce nu poate săvîrși ursul, vulpea, vita? Recunoaște lupoaica superioritatea omului? Îl apreciază ca animal care face haitic ca să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care ni l-au luat Rușii! Dumneata unde te aflai atunci, fiindcă, cum se vede, erai bun de front. Unde te ascundeai? Ai dezertat, iar dezertorii sunt buni de Curtea Marțială!!! Și acum vii și ne urmărești ca pe niște lotri? Numai că sunteți proști de dați În gropi. Ai pus pe un nemernic să supravegheze Întâlnirea noastră. Întâlnirea Între frați și prieteni. Ce credeai că punem la cale acolo? Și dacă-i s-o spunem pe cea dreaptă, omul vostru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se desprindă de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira spinării, ca un lotru cu durda sub braț... „Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri cu profesorul mi-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apartamente, București, Bd. Gh. Ducă 6; str. Mistrețului 2. 1954. Dressler Ella, 3 apartamente, București, str. Oteteleseanu 5. 1955. Dumitrescu Ion, 8 apartamente, București, str. Brezoianu 58; str. Nic. Titulescu 11. 1956. David Nic și Petrică, 6 apartamente, București, str. Lotrului 5; str. Mesteacăn 45. 1957. Dumitrescu Nicolae, 4 apartamente, București, str. Ion Creangă 15. 1958. Dona N. Iosif, 9 apartamente, București, str. G-ral Dona 12; 8; 9; fund. Cazzavillan 22; G-ral Dona. Tekirghiol, str. Ovidiu 4. 1959. D-tru Ghiță, 10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]