1,956 matches
-
aranja pe scaunele echipei prosoapele, trăgând cu coada ochiului spre echipa adversă. Mihai îi puse în brațe prețioasa lui comoară: - Ai grijă de asta pentru mine până după meci. Bătrânelul aruncă o privire în pungă și ochii prinseră a-i luci drăcește. Mihai îi trase un ghiont în coaste. - Nu te atingi de ei, m-ai auzit? Doar îi păzești! - Doar îi păzesc, aprobă trist Chițu, îndoind buzele pungii în așa fel încât să acopere licăririle rubinii ale strugurilor. Mihai jucă
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
odihnesc și să dorm; pe scurt eram frântă, numai bună de făcut față unui schimb de amabilități, dictate de împrejurare. În curte ne întâmpinase mama lui Ovidiu cu un zâmbet larg, pe care l-am remarcat odată cu nădușeala ce-i lucea pe față și cu firele de păr umede ce-i ieșiseră de sub dirmea, în timp ce amesteca de zor cu o lingură de lemn, uriașă, într-un ceaun pus pe pirostrii la câțiva metri de pătul. - Săru' mâna mama! Ce faci aici
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp ce arde. Vântu-i susura-n aripa blând ecou îngâna lerul, vatra-și strânge-n grabă clipa și dă umbrei efemerul. Coborî din lucea-i umbră doar mireasma-i de poveste și-n a gândului penumbră se căzni să-mi dea de veste. Lampa-și stinse blând nectarul făcând chipul să se-arate înnodând în suflet jarul dorului ce-n mine zbate. Chipul drag
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
ar pornii să sune .gabrielaenerusu... XXVII. TAINICUL VIS, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016. Tainicul vis Clipind a început să tremure Tainicul vis în noua să trezire , Din zborul iubirilor fără nume Când mai lucește o zâmbire ... Mă scufund printre culori ireale Când apusul îmi asculta lacrimile , Și împrăștii în jur doar culoare Ca să-mi pictez cu tăceri visele ... Din priviri străine îți scuturi Uitări și regrete-n paradis , Pe aripi ucise de fluturi Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
străine îți scuturi Uitări și regrete-n paradis , Pe aripi ucise de fluturi Te joci orbește cu tainicul vis ... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Tainicul visClipind a început să tremureTainicul vis în noua să trezire ,Din zborul iubirilor fără numeCand mai lucește o zâmbire ...Mă scufund printre culori irealeCand apusul îmi asculta lacrimile ,Si împrăștii în jur doar culoareCa să-mi pictez cu tăceri visele ... Din priviri străine îți scuturiUitari și regrete-n paradis , Pe aripi ucise de fluturiTe joci orbește cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
departe-n zare. Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita, sunt oglinda vieții tale - toată frumusețea ta. Ei reflectă adevărul, sunt tandri sau visători, sunt adâncul de lagună, pot fi triști sau zâmbitori. Uneori parcă sunt săbii de oțel lucind sub Lună, alteori sunt cum e ceața, reci ca valul în furtună. Când privirea ta profundă vrea să semene iubire, poartă-n ea un zâmbet tandru ce reflectă fericire. Flori albastre de cicoare pe o față zâmbitoare, sunt întindere de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
departe-n zare.Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita,sunt oglinda vieții tale - toată frumusețea ta.Ei reflectă adevărul, sunt tandri sau visători,sunt adâncul de lagună, pot fi triști sau zâmbitori. Uneori parcă sunt săbii de oțel lucind sub Lună,alteori sunt cum e ceața, reci ca valul în furtună.Când privirea ta profundă vrea să semene iubire,poartă-n ea un zâmbet tandru ce reflectă fericire.Flori albastre de cicoare pe o față zâmbitoare,sunt întindere de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
după oi, apoi după vaci...călare pe cal...trece râul învolburat...aleargă prin pădurea de salcâm, gata să-și rupă picioarele. Filmul memoriei se derula tot mai accelerat...la horă...lângă Ioana, cu zâmbetul ei sfielnic...cu mahmudelele la gât...lucind...cozi lungi pe spate...În casa lor se tot învârte o copilandră care râde mereu...A, e Rada...vecina...Am crescut, nene, uite cât am crescut! În biserică, Ioana mireasă...Bubuit de tunuri...tranșee...Crimea...o explozie...îi zboară schijele
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
său înțepenit. Se mira cu naivitate: „Ia te uită cum arăt ca mort!.. Și ăștia care stau în jurul meu și discută despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu. Uite că a intrat și Florea Târâială cu Ionică. Le lucesc ochii și li s-au înroșit obrajii... Au scăpat la țuica de caisă. Ei, și? N-am făcut-o pentru pomana mea?” Băă! Strigă la cei din jur Florea Târâială. Am vorbit cu părintele Bărbuță. Mâine îl înmormântăm. Nu mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
un vast imperiu. Construcția imagistică a versurilor ce urmează reliefează acest aspect, tot ce-a îndrăgit, odată, apare într-o nouă lumină, de data aceasta o lumină dureroasă, apăsătoare. Pe lângă drumurile desfundate / Stau înșirate casele pustii, / Iar în ferestrele anchilozate / Lucesc, din când în când, ochi cânepii. ( Acolo unde veșnicia). Dar, oricât am dori, din nefericire, nimic nu e veșnic, efemerul își pune amprenta peste toate. Însuflețirea acestui univers de basm face ca totul să fie trecut printr-un sentiment al
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
timpului prezent...caut un ungher. În buzele clepsidrei reci... brusc mă risipesc Și simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
și în curând sacii se golesc, fiecare având doar câte o traistă de sămânță. Peste o lună când deja sămnța a răsărit și ici colo au apărut ierburi de câmp, tragem prima pașilă. Săpile ca niște semilune argintii, bine ascuțite, lucesc în soare. Fiecare se străduiește să-și ducă rândurile ca capăt cât mai repede - o adevărată competiție. La următoarea prașilă, porumbul s-a înălțat și a dat știuleți, fasolea are superbe flori, viu colorate și s-a răsucit pe tulpina
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință Bibliografica: IZVOARE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
și rază de soare conduc o multime conduc o țară ...o lume ajung pe tablă de șah la început doar nebuni dau șah regelui și reginei fără nume și matul e aproape acestei lumi când pe tablă de șah ce lucește în soare e goală de piese alese... rămas-au pe ea, doar nebuni! Vin din infinitcu vâlvătăi în pulsul vieții lorCopii săraci ,copii bogați ...destin de sfinți sau întâmplareUrcă spre steledevin președințideasupra ambiguitățilorn-au milă de nimenirănesc și rază de soareconduc
PE TABLA DE ȘAH de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378711_a_380040]
-
sfinți sau întâmplareUrcă spre steledevin președințideasupra ambiguitățilorn-au milă de nimenirănesc și rază de soareconduc o mulțimeconduc o țară ...o lumeajung pe tablă de șahla început doar nebunidau șah regelui și regineifără numeși matul e aproapeacestei lumicând pe tablă de șahce lucește în soaree goală de piese alese...rămas-au pe ea, doarnebuni! Referință Bibliografica: PE TABLĂ DE ȘAH / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile
PE TABLA DE ȘAH de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378711_a_380040]
-
pe bulevardul Republicii către Piața Rosetti... După ce am depășit si Teatrul Național pe stânga, în sensul nostru de mers, o zona întinsă era închisă cu panouri mari pe care scria câte ceva despre "șantier în lucru" și în spatele cărora se vedeau lucind scheletele metalice ale unor macarale și câteva buldozere mari. Mult moloz și gropi puteam observa prin intervalele înguste dintre panouri, până în strada Brezoianu. Pe neașteptate, a început sa plângă. A scos din geantă câteva lumânări și a încercat să le
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
acuzări, cum sîntem siguri că le desprețuia d. Boerescu când era și dânsul obiectul lor. Prea lesne ar fi răspunsul. Dreptașii, cum zic elegant cei de la "Presa", partizani ai asociațiunilor străine! Dreptașii au adus pe Stroussberg care, printre concesiunile străine, lucește ca soarele în mijlocul palidelor planete? Dar uită "Presa" că sub ministerul conservator s-a fondat o instituțiune națională ca Creditul Fonciar Rural și că tot dânsa, cu acea ocaziune, a trâmbițat laudele conservatorilor? Să trecem. Noi declarăm în scurt d-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să ia în stăpânire lumea, ci să-i străvadă începutul, originea. Este o răscruce, acea întorsătură (Kehre, la Heidegger), acel "drum întrerupt" închiderea în sine, pe care Ioana Em. Petrescu a formulat-o cu nebănuită profunzime. "Stinsul" ochiului ("Pentru-a luci deplin / menit îi pare stinsul" din postuma Și tot n-ați înțeles) este suferința ființei eminesciene: ochii care se sting deasupra ta, arși de patima iubirii "ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat" devin "osteniți și se aprind cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aș da s-o am. Un băiat. O pisică birmaneză. Pentru cîteva minute, din casă, la gardul ștrandului. Minunea pufoasă e lăsată jos, în iarbă. Dintr-o dată, în ochii ei, cer de iulie, bazinul. Ce-o fi, oare, pata asta lucind atît de nemaivăzut pînă acum? Hipnoza durează cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite haruri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legeni... de Mihai Eminescu; Joc de toamnă de Elena Dragoș; Sfârșit de toamnă de Vasile Alecsandri. „Se-nșiră rândunele în zare și se duc... Furnica i foarte mândră de tot ce-a strâns în vară... Și n sat, pe ulicioară, lucind ca o beteală, Copiii zburdă veseli pe când se duc la școală.” (Elena Dragoș, Joc de toamnă) „Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele...” (Vasile Alecsandri, Sfârșit de toamnă) Iarna lasă
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și deschidă Pleoapele și să privească Așa splendoare minunată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama. 215 Fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ziua pentru război, iar noaptea pentru tainica religie în capiștea să. [Urizen îi dădu nume...] 40 Los mărețul boi și-l înaltă: picioarele-i statura pe Pămînt. Deasupra Lunii mînioasa-i frunte, de negre tunete bubuitoare-mpresurată, Și ale sale dezgolite mădulare lucind peste albastrul cer întunecat, genunchii săi În nori că sîngele-mbăiați, pîntecele-i în focuri de război acolo unde sulițe Și săbii fac prăpăd, acolo unde Acvilele plîng și rîd Hoitarii Vulturi, agrăind: 45 "Acum noaptea Măcelului se-aprópie, acuma carnea Regilor și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]